Modelul craterelor de peste podul Antonovsky din Herson, un oraș din sudul Ucrainei, ilustrează puterea unei lovituri de precizie. Podul, una dintre cele două rute principale de intrare sau ieșire din oraș peste râul Nipro, a fost făcut impracticabil pe 27 iulie de soldații ucraineni, care au luptat pentru a elibera Hersonul de la forțele ruse. Ei au folosit o mână de rachete trase de la un lansator HIMARS furnizat de americani, care se bazează pe semnalele sistemului de poziționare globală (GPS) pentru a-și găsi ținta. GPS-ul este un instrument puternic de război. Ce ar putea face Rusia pentru a preveni mai multe lovituri cu arme ghidate prin GPS?

Sistemul de poziționare globală NavStar a fost dezvoltat de forțele aeriene americane în anii 1970. A fost primul sistem care a oferit navigație portabilă și precisă oriunde pe pământ. Receptorul preia semnale precise de la mai mulți sateliți și calculează poziția prin triangulare.

O perturbare majoră a sistemelor de poziţionare GPS ar avea consecinţe colosale asupra funcţionării economiei mondiale, arată Serge Besanger, profesor la ESCE International Business School.

Conceput iniţial pentru aplicaţii militare, Sistemul Global de Poziţionare (GPS) este un sistem de poziţionare prin satelit deţinut de Pentagon, care este utilizat şi pentru numeroase aplicaţii civile. Fie că este vorba de logistică, transport, agricultură, finanţe, industrie, apărare sau securitate, GPS-ul garantează acum o poziţionare precisă şi o marcare a timpului oriunde în lume. În contextul actual al ameninţărilor tot mai mari din partea Rusiei la adresa Occidentului, mulţi îşi pun întrebarea dacă şi aceste infrastructuri cruciale sunt în pericol.

Un satelit conţine patru ceasuri atomice, care sunt sincronizate şi servesc drept referinţă pentru miliarde de utilizatori. Cronometrarea GPS este atât de precisă, încât joacă acum un rol vital în industria mondială. De exemplu, centralele electrice moderne se bazează pe această sincronizare pentru a modifica, adapta şi urmări în timp real nevoile de energie şi pentru a-şi ajusta producţia de energie.

De asemenea, pieţele financiare mondiale se bazează pe timpul GPS pentru a înregistra miliarde de tranzacţii zilnice în doar câteva milisecunde.

Un atac cibernetic asupra spaţiului poate genera întreruperi, poate duce la pierderea de date sau chiar la pierderea unui satelit sau a unei întregi reţele de sateliţi. Obţinând controlul sistemului de comandă şi control al unui satelit, un atacator ar putea modifica orbita acestuia, poate întrerupe comunicaţiile sau poate dezactiva componentele electronice ale acestuia. La fel ca în cazul majorităţii atacurilor cibernetice terestre, atacatorul ar putea utiliza servere deturnate, fără a lăsa urme.

Precedente

În timpul Operaţiunii Iraqi Freedom din 2003, compania rusă Aviaconversia a furnizat forţelor armate irakiene dispozitive de bruiaj GPS, care cântăresc mai puţin de 8 kg şi au o rază de acţiune de 200 km. Ameninţarea a fost considerată suficient de serioasă pentru ca aceste dispozitive să fie vizate cu prioritate de forţele coaliţiei internaţionale.

Într-un alt caz, la Nantes, în 2017, un inginer de vânzări a uitat să oprească dispozitivul de bruiaj GPS lăsat în vehiculul său parcat la aeroport. Dispozitivul a perturbat grav operaţiunile aeroportuare, iar riscul unei coliziuni în aer a dus la intervenţia jandarmeriei, care a geolocalizat şi apoi a neutralizat dispozitivul de bruiaj.

De cealaltă parte a continentului, Coreea de Nord se angajează în mod regulat în campanii de bruiaj care vizează aeronavele sud-coreene, atât civile, cât şi militare, în scopuri neclare. Câteva sute de avioane civile pot fi vizate în fiecare lună, potrivit autorităţii coreene de aviaţie civilă.

În principiu, bruiajul este o operaţiune relativ uşoară, deoarece semnalele GNSS - atât GPS, cât şi Galileo - sunt slabe în comparaţie cu cele emise de dispozitivele de bruiaj. Un semnal GPS poate fi comparat cu zgomotul produs de o cicadă, în timp ce bruiajul prin interferenţe este similar cu cel produs de un avion cu reacţie.

Munițiile ghidate de GPS au înlocuit aproape complet bombele neghidate în arsenalul Americii și ale altor forte occidentale. Multe alte arme, de la rachete la obuze de artilerie, sunt, de asemenea, activate cu GPS . O mare parte din armamentul mai vechi al Ucrainei, fabricat în Rusia, nu este atât de avansat. Dar America și alți aliați oferă rachete și obuze de artilerie ghidate prin GPS. Tehnologia este costisitoare, dar garantează o lovitură precisă, presupunând că ținta este staționară și locația sa este cunoscută, scrie The Economist.

Arme americane , cum ar fi rachetele pentru HIMARS au, de asemenea, ghidare inerțială de rezervă

Se pune atunci întrebarea de ce Rusia, care a investit masiv în sisteme de război electronic capabile să întrerupă comunicaţiile şi semnalele pe un spectru larg, nu a „tăiat” încă GPS-ul?

Rusia dispune de echipamente extrem de sofisticate de bruiaj anti-GPS şi de arme antisatelit. A bruiat semnalele GPS ale NATO pe o zonă extinsă, şi anume Arctica, în timpul exerciţiilor militare NATO din toamna anului 2018.

În 2021, când Rusia tocmai îşi distrusese unul dintre sateliţi în spaţiu, un propagandist de la televiziunea rusă declara că Moscova ar putea „orbi NATO” prin doborârea tuturor sateliţilor GPS.

Astăzi, în Ucraina, forţele ruseşti bruiază în mod regulat semnalele GPS într-o parte a teatrului de operaţiuni. Totuşi, acest bruiaj nu este atât de complet pe cât se aşteptau unii observatori.

GPS -ul poate fi vulnerabil. Sateliții care îl alimentează sunt la aproximativ 20.000 de kilometri de Pământ, dar emițătorii lor nu sunt mai puternici decât farul unei mașini. Semnalele lor slabe pot fi înecate de transmițătoarele radio care operează pe aceleași lungimi de undă. Unele sunt mai greu de blocat decât altele. Receptoarele GPS militare pot folosi „M-code”, un semnal exclusiv militar. Unele receptoare au filtre electronice pentru a separa semnalele de zgomot și antene direcționale pentru a capta doar semnalele de la sateliți. Arme americane , cum ar fi rachetele pentru HIMARS au, de asemenea, ghidare inerțială de rezervă, care măsoară accelerația și o folosește pentru a extrapola distanța și direcția de deplasare. Acest lucru se activează dacă GPS -ul nu reușește să ghideze racheta.

Totuși, Dana Goward, președintele Fundației Resilient Navigation and Timing, consideră că Rusia ar putea face mai mult pentru a preveni loviturile de precizie în Ucraina. Ar putea să împiedice bruiajul pentru a menține o anumită capacitate în rezervă pentru un posibil conflict cu NATO , spune acesta. Un bruiaj de mare putere este echivalentul radio al unui far, ceea ce îl face o țintă foarte vizibilă. Unele forțe ruse ar putea chiar să folosească GPS în loc de sistemul rusesc GLONASS , propria lor tehnologie echivalentă (dar mai puțin fiabilă). Ministrul britanic al apărării, Ben Wallace, a declarat că unii piloți ruși au receptoare GPS comerciale pe panourile de bord.Este posibil ca Kremlinul să fi decis să limiteze bruiajul pentru a evita perturbarea propriilor forțe.

Soluții alternative

Cu toate acestea, de mai mulţi ani, forţele armate occidentale se pregătesc pentru un scenariu de întrerupere completă şi prelungită a sistemelor de poziţionare şi navigaţie prin satelit: scenariul se numeşte „GPS Blackout”.

Exerciţiile NATO simulează un conflict de mare intensitate, rapid şi simultan, într-un mediu în care comunicaţiile sunt foarte degradate, în care o defecţiune majoră a GPS-ului se produce pe parcursul mai multor săptămâni sau chiar luni. Armatele occidentale iau în considerare soluţii alternative pentru a-şi menţine capacităţile de luptă la un nivel adecvat: lansarea de rachete fără GPS şi utilizarea sextantului ca instrument de navigaţie pe mare.

Printre soluţiile mai tehnice, armatele occidentale se orientează către crearea unor reţele de pseudo-sateliţi sau pseudoliţi, prin intermediul antenelor terestre, pentru a crea un sistem de localizare limitat, local, spre deosebire de GPS, care este de natură globală. Acest tip de sistem este mai rezistent şi este, de asemenea, mult mai ieftin de implementat.

Sistemele mai vechi, cum ar fi Sistemul de Navigaţie Astroinerţială (ANS), au fost reînviate pentru a asigura o redundanţă pentru GPS. ANS este utilizat pe unele aeronave americane, inclusiv pe avionul de spionaj BlackBird SR71. Deşi mai puţin precis decât GPS, ANS permite geolocalizarea şi geopoziţionarea cu o precizie de 100 de metri.

În fine, agenţia publică americană Darpa - creatoarea internetului în anii 1960 - lucrează în prezent la o altă tehnologie pe care o consideră „foarte promiţătoare”, ASPN: All-Source Positioning and Navigation. Aceasta presupune utilizarea semnalelor de oportunitate, cum ar fi radioul, antenele releu şi de televiziune, pentru a se poziţiona.

Iar instituţia similară britanică, Aria, lucrează la un sistem de navigaţie numit NAVSOP (Navigation via Signals of Opportunity), bazat pe principii identice.

Un atac asupra GPS inseamnă un atac asupra Americii

Rusia este capabilă să facă sateliții GPS complet inutili, fie folosind un atac cibernetic, fie fizic, dar este foarte puțin probabil să se facă un pas atât de dramatic pur și simplu pentru a împiedica atacurile ucrainene. Un atac asupra GPS-ului ar fi un atac asupra Americii și, prin urmare, ar risca să atragă NATO în conflict. Cu toate acestea, pentru a contracara o astfel de amenințare, America a dezvoltat de mult timp alternative la navigația prin satelit. În iunie a testat un sistem numit RATS pe un bombardier B-2. Majoritatea sistemelor de acest fel folosesc radarul avionului pentru a-și găsi exact locația comparând solul de sub el cu o hartă, o formă a „potrivirii conturului terenului”, sau tercom , folosită de rachetele de croazieră de zeci de ani.

Între timp, pe măsură ce Ucraina primește mai multe lansatoarele de rachete ghidate de GPS din America și Marea Britanie și Rusia își poate spori eforturile de bruiaj. Dar, deocamdată, munițiile ghidate de satelit încă lovesc ținte cu o precizie impresionantă.