Familiile soldaților ruși dispăruți după ce au fost trimiși pe frontul din Ucraina îi caută pe cont propriu pe rețelele sociale, în morgi și spitale pentru că Moscova nu a pregătit un sistem eficient prin care să identifice unde sunt și eventual să le predea trupurile.

Irina Chistiakova a vorbit ultima oară cu fiul său la sfârșitul lunii martie. La principala morgă militară din Rusia sunt sute de fotografii cu trupurile celor căzuți în războiul din Ucraina, trupurile sunt însă desfigurate și dificil de recunoscut. Doar un semn distinctiv, accesorii sau hainele lor îi pot ajuta în multe cazuri.

Sute de ruși sunt în situația de a fi preluat o sarcină care ar fi trebuit să fie a Ministerului rus al Apărării, prins complet nepregătit de numărul mare al victimelor, pe care nu le-a anticipat.

Potrivit Pentagonului, între 70.000 și 80.000 de soldați ruși fuseseră uciși sau răniți până la sfârșitul verii – dar despre mulți dintre ei familiile n-au putut afla nimic luni de zile, iar alții sunt încă dispăruți.

Cei ai căror soți, tați, frați și fii n-au mai dat niciun semn de multă vreme spun că nu sunt interesați de politică și indiferent că pun la îndoială sau nu legitimitatea războiului, nu vor decât să afle ce s-a întâmplat cu ei și să le recupereze eventual trupurile.

„La telefon ne spun că totul e ok, că ei îi caută și aceleași asigurări le primim și în scris, în înștiințările lor formale”, spune Chistiakova, 44 de ani, care a început să-și caute fiul luând la pas morgile. A reușit să-i identifice pe doi camarazi ai fiului său dintr-o unitate de infanterie.

Rudele soldaților îi caută pe cont propriu

Rudele au la dispoziție linia specială a Ministerului Apărării, care de cele multe ori, spun persoane din Rusia în interviuri, nu dau informații corecte sau își schimbă declarațiile. Astfel că de multe ori, rudele se descurcă singure luând legătura cu guvernatoratele locale, comandanții militari, și se interesează la spitale și morgile din toată țara, examinează fotografiile cu soldații luați prizonieri, caută neobosit pe rețele sociale și se informează de pe grupurile online dedicate.

"Obținerea de informații despre soldații ruși care luptă, care au fost luați prizonieri sau care au murit a fost o problemă încă de la începutul conflictului", a declarat Serghei Krivenko, directorul unui grup pentru drepturile omului care oferă asistență juridică soldaților ruși. "Nimeni din Ministerul Apărării nu se aștepta la o asemenea amploare", a adăugat el, și prin urmare, acesta "pur și simplu nu a creat serviciile adecvate".

Kremlinul a anunțat de două ori cifre oficiale ale celor uciși de la începutul războiului, cel mai recent în septembrie – doar aproape 6.000 de soldați ar fi murit în război de la începutul lui. În același timp, nu există o evidență publică a soldaților dispăruți.

În timp ce Ucraina are echipe mixte, civilo-militare de căutare, în Rusia rudele se simt obligate să folosească resursele proprii, în special grupurile online dedicate soldaților înrolați în anumite regiuni sau din anumite unități.

Un grup este format din soțiile și mamele militarilor mobilizați și are peste 1.500 de membri.

„De fiecare dată îmi spun altceva”, a dezvăluit despre linia specială a Ministerului Apărării Maria Șumova, al cărei fiu Vladimir, 23 de ani, a sunat doar rareori după invazie să spună doar că e viu. Dar comunicarea s-a oprit pe 15 martie.

Femeia a reușit să ia legătura cu soldații din unitatea de recunoaștere a lui Vladimir aflând că a fost prins într-o ambuscadă lângă Kiev și vehiculul său blindat a explodat. Camarazii lui nu cred că a supraviețuit.

Dar Șumova continuă să-și caute fiyul inclusiv pe canalele de Telegram ucrainene dedicate precum „Caută-i pe ai tăi” unde sunt încărcate clipuri cu soldații ruși luați prizonieri.

„Pentru mine totul e mereu așteptare, căutare, simt că mi se învârte capul tot gândindu-mă unde să mai scriu, cum să-l găsesc, nu mai am idei”, spune această mamă disperată.

Este o problemă veche a Moscovei în războaiele recente, dar în prezent organizații precum ale sale nu mai sunt lăsate să participe la căutări, spune Alexander Cerkasov, membru în consiliul „Memorial”, o organizație pentru drepturi ale omului din Rusia, una din laureatele recente ale Premiului Nobel pentru Pace.

„În Rusia lui Putin, este imposibil pentru ONG-uri să preia inițiativa, este la latitudinea persoanelor fizice”, spune el.

Bătălia cu birocrația din Rusia

Tatiana Moskalkova, avocatul poporului pentru drepturi ale omului din Rusia a dat asigurări recent că a discutat problema cu omologul său ucrainean și că vor căuta soluții. Familiile din Rusia care au apelat la ea spun că nu au primit informații pe care să se bazeze.

Irina Chistiakova, mama soldatului Kirill, nu ia partea niciuneia dintre armate, iar perspectiva ei este cea a Kremlinului – războiul este o luptă împotriva Occidentului pentru supraviețuirea Rusiei. Cu toate astea, ea nu crede că războiul e util.

De cinci luni ea duce propria bătălie cu birocrația militară: a semnat alături de peste 100 de rude o scrisoare adresată Kremlinului și când n-a primit răspuns a decis să caute singure. Așa a ajuns la o morgă din Rostov-on-Don, unde a ajuns la sfârșitul lunii august, în prajama aniversării de 20 de ani a fiului său.

Aici s-a putut uita pe sute de fotografii ale cadavrelor soldaților ruși încărcate pe un computer. Prin propriile cercetări descoperise că 32 de soldați din plutonul fiului său au fost uciși și patru sunt dispăruți. Femeia s-a încumetat anterior să treacă și într-o zonă de război din Donețk, unde o altă mamă și-a găsit fiul.

„Nu ne pasă câtuși de puțin de politică, indiferent ce faceți acolo, noi vrem doar să ni-i dați înapoi. Dacă sunt morți, să ne dați trupul”, spune femeia.

Vladimir

Familia soldatului Vladimir Veselov, 36 de ani, a vorbit cu el ultima oară în jurul datei de 16 mai și au început să-l caute după o lună. El nu figura pe „listele negative” ale Ministerului Apărării – eufemism pentru soldații care au pierit, au fost răniți sau sunt dispăruți.

Elena, sora lui, a aflat ce i s-a întâmplat după ce un camarad i-a făcut legătura cu mediul unității. Acesta i-a spus că Vladimir, un soldat înrolat pe bază de contract, a fost grav rănit la cap de un proiectil de tanc care a explodat și a fost evacuat la un spital din Belgorod. Abia luni mai târziu cineva de la spitalul militar Burdenko din Moscova i-a spus că fratele său se află la terapie intesivă în stare vegetativă.

„Nu înțeleg de ce sunt tratați așa – ca și cum ar fi abandonați și nimănui nu-i pasă de ei, nimeni ține evidența celor dispăruți – sunt șocată de asta”, dezvăluie Elena.