Grigore Iorgulescu, un zidar rămas șomer după un accident, se îngrijește din proprie inițiativă de curățenia unui pasaj pietonal din Florența.

G. Iorgulescu, alături de câteva femei care locuiesc în zona respectivă. Sursa foto: La Nazione

Gregorio Iorgulescu este îngerul metroului pietonal dintre Via Aretina și Via Marangoni, acel infern de sub calea ferată, cunoscut în presă pentru bătăi, trafic de droguri, jafuri, hărțuiri.

"Slavă Domnului că există Gregorio, care să păstreze curățenia și să vegheze asupra ei, altfel aici ar fi mereu murdar, metroul inundat și am trăi cu frica de gunoaie", este refrenul celor care locuiesc în Varlungo și Guarlone, scrie lanazione.it.

Nesiguranța și degradarea domnesc aici de multă vreme și încă nu e totul numai trandafiri și flori. Este un loc ideal pentru cei care vor să bivuacheze, să se drogheze, să arunce gunoaie sau sunt animați de orice rea intenție, pentru că oferă o cale de scăpare ușoară:

"Când patrula ajunge pe o parte, răufăcătorii fug pe cealaltă", explică locuitorii. Un erou al clasei inferioare urbane, este un român iubit de toți, care mătură și usucă continuu acel pasaj subteran în care murdăria estre prea mare. Gregorio este un meseriaș, obișnuit să se reinventeze. Ca atunci când, în urmă cu o viață, și-a părăsit România natală pentru a veni să-și caute norocul în Italia , și chiar a reușit.

"Sunt zidar, dar pot fi și faianțar, pictor și multe altele". Până la nenorocitul ăla de accident. "Mi-am rupt două coaste. Continui să lucrez, dar până nu se vindecă bine nu pot să mă apuc de muncă grea. Ca să trăiesc, când nu am de lucru, vin să ajut aici: ce să fac? Să nu mă duc niciodată să fur".

"Întotdeauna ține totul curat și dezinfectat, nu ca înainte aici", spun oamenii. "Înainte să fie el aici erau și mai mulți delincvenți. Acum ne simțim mai în siguranță”.

”Am dejucat mai multe jafuri", confirmă Gregorio, cu modestie. Pentru serviciile pe care le prestează, cei care trec pe acolo îi lasă cu plăcere niște mărunțiș. Dar nu este suficient pentru chirie: "Dorm afară pe o saltea până când îmi găsesc un alt loc de muncă sau până când asistenții sociali îmi găsesc o locuință", se destăinuie el. "Nu mi-e rușine să o spun. Totuși, iarna vine în curând: 'Dacă aș putea găsi un loc de muncă și o casă, aș fi un om fericit”.