Românii povestesc pe Facebook cum este în carantină! Din ce relatează, autoritățile au început să își facă treaba
Românii povestesc pe Facebook cum este în carantină! Din ce relatează, autoritățile au început să își facă treaba. Un român din Galați, plasat în carantină la domiciliu timp de 14 zile, a început să țină pe Facebook un fel de jurnal de carantină. Din ce povestește, dacă în faza inițială autoritățile păreau că bâjbâie, lucrurile intră în normal.
Marius Gabriel Lungeanu a intrat în carantină după o vizită în Italia, dar procedurile birocratice ale statului l-au împiedicat să-și obțină, în primă fază, concediul medical. Ulterior, gălățeanul a revenit cu o nouă postare pe Facebook în care a anunțat că, în cele din urmă, a rezolvat problema actului medical necesar.
Prima postare:
„Prima zi de carantina
Partea buna e ca inca am o relatie superba cu sotia, nu am ajuns la certuri iar in casa am ajuns sa stergem si becurile de praf.
Dupa zeci de stiri vazute, care mai de care mai pompoase si exagerate, dupa masurile luate in Italia, asteptarile mele atinsesera cote de neimaginat. Aveam asteptari reale, ca cineva avizat sa vina sa ne verifice si sa ateste din punct de vedere medical, ca suntem ok. Aveam asteptari ca serviciile din Romania, sa nu aiba incredere in faptul ca, sunt o persoana matura si constiincioasa si ca stau in carantina. Ma asteptam sa vina sa-mi puna un sigiliu pe usa, gen banda cu “CAUTION CRIME SCENE” dar prea multe filme americane sau abonament “ieftin” Netflix, au dus la un derapaj de realitate.
Ora 9:00 – suna cineva de la DSU: Buna ziua! Cum va simtiti? Aveti temperatura? Tusiti? Intrebari standard, rapide, ca atunci cand iti faci medicina muncii. Inaltime, greutate, boli in familie?
Ca tot venisem din Italia, am zis sa nu luam doar ce e rau de acolo (*COVID-19) si am iesit frumos in balcon sa luam “colazione”.
Nu terminam bine, ca incep sa sune telefoanele. Pana la aceasta ora 121 convorbiri avute. Ce mi-a placut cel mai mult, ca si numitor comun, mai toate convorbirile au inceput cu intrebarea, “Dar ati iesit din casa?” – oameni buni nu am sa imbolnavesc pe nimeni, desi dorul de propriul copil a atins limite neimaginabile.
Ora 16:00 – discutie cu HR – SUBIECT – concediu medical necesar pana la sfarsitul lunii. Sincer, in toata isteria creata, a fost ultimul subiect la care ma gandisem.
Pun mana pe telefon si imi sun medicul de familie. Discutie simpla si total surprinzatoare de ambele parti.
- Buna ziua! Sunt Marius Lungeanu si va deranjez in legatura cu concediul medical. Cum procedez? – fiind 100% convins de catre DSP, care cu o zi inainte, care imi ceruse toate datele ca vor lua legatura cu doctorul de familie pentru a ii explica situatia in care ma aflu si sa afle la randul lor mai multe detalii despre istoricul meu medical.
- Buna ziua Marius, pentru ce ai nevoie de concediu medical? Imi raspunde doctorul, intrebare urmata cu cateva secunde de pauza din partea mea. M-am uitat la telefon sa ma asigur ca am sunat pe cine trebuie.
In fine… ii explic de la zero toata situatia mea si modul in care am ajuns in carantina, dupa care ma pune si dumnealui in tema cu procedura “romaneasca” de a obtine un concediu medical.
- Acesta nu se da retroactiv
- Are nevoie de cardul meu de sanatate (care se afla la mine, in carantina)
- Adeverinta de salariat
- Etc…
Pentru ca nu primise nici o informare, inchei conversatia si sun la DSP.
Doamna de la DSP, foarte amabila dar complet neinformata cu privire la subiectul meu, ma roaga sa astept in telefon pentru a verifica ultimele adrese primite de la minister.
Imi spune: “Uite, am gasit o adresa primita acum cateva minute, am sa o citesc cu voce tare pentru a o auzi si dvs.” In pasi scurti, aceasta spunea ca pentru persoanele in carantina se se emite o adeverinta sau concediu medical, cu o perioada standard de 14 zile, care se va stampila la sfarsitul carantinei.
Spun perfect si nu apuc sa ma bucur, ca aceasta ma roaga sa informez si doctorul de familie.
Sun medicul de familie, ii explic, iar acesta imi explica faptul ca pentru CM, tot are nevoie de cardul meu de sanatate si ca nu imi poate oferi CM pentru luna in curs. E nevoie de modificare in sistemul informatic.
Sun departamentul de resurse umane, explic situatia, imi explica la randul lor ca nu ma pot ponta cu CM daca nu am macar ceva la mana, ca intradevar sunt carantinat. Moment in care realizez, ca de fapt, eu nu am o dovada clara ca o institutie a statului, m-a izolat in propriul apartament. Asa ca mi-am facut un selfie cu masca la gura si le-am trimis-o pe WhatsApp.
CONCLUZIA e ca desi in ultima luna, am platit CAS 5097 ron si CASS 2039 ron, institutiile si statul roman au ajuns sa faca din mine veriga lipsa in comunicarea dintre ele. RUSINE
Nu vreau sa ma gandesc daca eram bolnav si nu puteam da aceste telefoane, nu vreau sa ma gandesc daca intradevar apare un focar de COVID-19 la Galati ce se poate intampla cu noi, mai ales ca dupa ultima experienta cu Spitalul Judetean Galati, am reusit sa plec de la terapie intensiva cu “CLOSTRIDIUM DIFFICILE”.
Multa sanatate si aveti grija de sistemul imunitar. Prima zi am trecut-o cu BRIO, mai urmeaza 13 (sper nu cu ghinion).”
A doua postare:
„Asa cum ieri prin postarea mea pe facebook imi manifestam nemultumirea fata de institutiile statului, continui sa ma exprim liber fata de un sistem nepregatit.
Poate pentru multi, faptul ca am postat, a fost asociat cu un strigat de atentie sau chiar dorinta de bagare in seama. Din punctul meu de vedere situatia este altfel. Prin jobul meu, as fi intrat zilnic in contact cu minimum 1000 de persoane pe zi. Sotia este farmacist, de asemenea ar fi intrat in contact cu foarte multe persoane, care sunt deja cu complicatii din punct de vedere medical iar contactul cu noul virus ar fi fost devastator pentru acestia.
Poveste pe care nu multi o stiu:
Dupa vacanta avuta in Europa si terminata in Venetia, teama/ingrijorarea m-au facut sa revin in tara.
Fiind cu masina si ajuns in vama, m-am lovit de prima nepasare a sistemului, unde a trebuit sa ma autosesizez si sa anunt autoritatile ca vin dintr-o zona cu focar si sa se consemneze acest lucru. Am fost apoi linistit, ca odata ajuns acasa, voi fi contactat de cineva si testat, daca sunt sau nu purtator. A doua zi dupa ore de asteptari, am hotarat sa sun la 112. Amabil, interlocutorul ma calmeaza si imi spune sa ma pregatesc, pentru ca o ambulanta ne va prelua si duce la spital pentru analize. Nu fabulez, conversatii inregistrate in sistemul lor.
Trec alte ore cand pentru prima data, o banala convorbire telefonica, imi trezeste simturile, ma aduce in realitate. Imi dau seama ca traiesc in Romania.
Convorbirea este simpla. Doamna se prezinta, spune ca este de la DSP iar incepand cu acel moment sunt consemnat in carantina la domiciliu.
Multe intrebari pe care autoritatile, nici acum nu le-au adresat:
- Cine va poate aproviziona? (in cazul in care sunt depistat pozitiv si avem scapari in tehnica primitiva de a primi mancare)
- Cine va aprovizioneaza cunoaste riscurile, cunoaste modalitatile prin care va pot furniza produsele necesare?
- Cu ce va luati tensiunea?
- Cu ce va luati temperatura?
- Cu ce va luati pulsul?
Lista poate continua.
In schimb, dupa inca o zi de carantina suntem pozitivi. Lista de prieteni a crescut substantial, unul chiar m-a rugat sa-l imprumut cu bani iar altul s-a oferit sa-mi spele masina. Nu ii cunosc dar par a fi de treaba.
De maine, am hotarat sa ne apucam de sport. Azi am inceput cu mancatul.
Gogosi asa cum doar mama le face, pardon sotia. Paste carbonara iar la cate pachete mai avem cred ca acelasi meniu si maine. Pe seara o portie de clatite, doar na, de maine ne apucam de sport.
Cu privire la sanatate, doar mici dureri de cap.
Sotia? Stiam ca sarcinile difera. Prima sarcina a fost asa de usoara incat a trecut neobservata, acum… asteptam sa vad ce e mai rau la o femeie dar uimitor, sotia mea e perfecta ;) (mai avem zile de stat impreuna 24/24). Azi am fost trezit cu un cappuccino.
Sper sa nu se ajunga la pofte…
In ceea ce priveste concediul medical, am rezolvat-o. HR dragut in ambele companii. Intre timp, institutiile s-au pus la punct cu o procedura standard pentru cei carantinati.
Multumesc tuturor celor care ne-au fost alaturi si ne-au sarit in ajutor. Tuturor celor care ne-au transmis gandurile lor bune.
O seara placuta!”
