Fără a putea fi susținute științific ori documentar, numeroase teorii bizare despre daci i-au captivat pe români de-a lungul timpului, mai ales după 1990. Unele dintre ele continuă să facă furori și în prezent.

Mai mulți istorici și arheologi din secolul XX, printre care s-au numărat Vasile Pârvan, Ion Horațiu Crișan, Constantin Daicoviciu, Hadrian Daicoviciu și Ioan Glodariu, au dedicat decenii din viața lor cercetării civilizației dacice și a celor mai importante situri arheologice ale acesteia.

Teoriile senzaționale despre daci i-au captivat pe români

Oamenii de știință au lăsat posterității studii aprofundate cu privire la cetățile dacice și la cultura, religia și modul de viață al anticilor, din perioada cea mai prolifică a dezvoltării lor: secolul I. Hr. - secolul I d. Hr.

În paralel cu cercetările riguroase realizate de istoricii de prestigiu, în ultimele decenii ale secolului XX s-au bucurat de succes la publicul din România și unele teorii cu totul bizare despre daci, prezentate într-un mod senzațional, dar fără a avea fundamente științifice. Deși unele au fost combătute sau ridiculizate de oamenii de știință, numeroși români le-au considerat viabile.

Printre promotorii cei mai cunoscuți ai teoriilor controversate despre daci s-au numărat Iosif Constantin Drăgan, miliardarul român autor al mai multor cărți de istorie, care și-a legat numele de cea mai mare sculptură din România - „Chipul lui Decebal” -, scriitorul Pavel Coruț, autor a peste 100 de volume și medicul român Napoleon Săvescu, stabilit în SUA, autor al volumului „Noi nu suntem urmașii Romei”.

Alți publiciști au completat scrierile mai cunoscute ale acestora cu propriile interpretări despre daci, care deși nu pot fi demonstrate și nu sunt nedocumentate istoric i-au captivat pe români.

Dacii au migrat în Danemarca

O astfel de teorie, răspândită pe rețelele de socializare, asociază numele Danemarcei cu cel al Daciei. „Danemarca se numea Dacia”, afirma politicianul Călin Georgescu, inspirat de unii autori care susțineau arătau că dacii au migrat începând de la mijlocul secolului I î. Hr., în regiunile de la Marea Baltică, iar în timpul cuceririlor lor ar fi numit „Dacia” ținuturi din nordul Europei, actuale teritorii ale Suediei și Danemarcei.

„Primele legi scrise au fost în Dania (Strabon scrie că în vechime Dacii se numeau Danoi), cu mai mult de un secol înainte de fondarea Romei. El se referea la Dania/Danemarca de mai târziu. Iar danezii se revendică din dacii din Spaţiului carpatic, când Danemarca nu exista”, scrie George Iscru, în volumul „Traco-geto-dacii, națiunea matca din spațiul carpato-danubiano-balcanic”.

Potrivit teoriei acestuia, locuitorii medievali ai statelor nordice erau urmași ai populațiilor care au migrat de-a lungul mai multor secole din Dacia.

Cum era de așteptat, danezii nu împărtășesc această teorie. Primii danezi au fost vânători și pescari care probabil au intrat în țară migrând din Europa de Sud și de Est până la sfârșitul ultimei epoci glaciare, în jurul anului 10.000 î. Hr, informează site-ul oficial al Danemarcei.

„În anul 3000 î.Hr., fermele începuseră să apară pe pământul plat și fertil pe care îl numim acum Danemarca. La început, fermierii au folosit unelte și arme de piatră, dar mai târziu au adoptat bronzul și fierul. Până în epoca fierului, danezii stabiliseră legături comerciale cu Imperiul Roman, făcând comerț cu bunuri precum blănuri de animale și chihlimbar. Până în anul 200 d.Hr., poporul danez a început să folosească limbajul runelor dăltuit în piatră”, arată site-ul guvernamental denmark.dk.

Iisus, „adoptat” de daci

Nici IIsus Hristos nu putea lipsi din istoria Dacilor. Preotul Dumitru Bălașa i-a dedicat o carte „De la Zalmoxe la Iisus Hristos”, în care face câteva paralele între zeitatea dacică și Iisus, arătând că dacii ar fi îmbrățișat credințe asemînătoare ortodoxiei.

„Preotul istoric Dumitru Bălaşa pune în evidenţă marea personalitate a „păgânului” Zalmoxis al illiro-traco-geto-dacilor, văzându-l însă nu ca pe un păgân – cu sensul infamant, îndeobşte acordat – ci ca promotor al dreptei credinţe a neamului său, creator de religie, în rând cu marile personalităţi de acest fel ale antichităţii”, informa cercetătorul George Iscru.

Alți autori au susținut chiar faptul că Iisus s-a născut ori a trăit în Dacia, iar dacii deveniseră creştini încă înainte de cucerirea romană, fiind convertiţi de apsotoli ai lui Iisus sau chiar de către acesta.

„Au avut o dreaptă credinţă, o ortodoxie (traducerea în greceşte), cu multe secole înainte de întruparea lui Iisus pe Pământ (nu naşterea!) şi de creştinismul ce datează de atunci şi de la El. Iar aceste secole de dreaptă credinţă de dinaintea creştinismului şi-au pus pecetea pe ortodoxia românească, imprimându-i un specific al său”, scria autorul.

Teoria este contrazisă de numeroasele descoperiri arheologice de temple antice și de vestigii cu caracter religios, dar și cercetările altor istorici, care arată că dacii erau politeiști. Numai în Sarmizegetusa Regia au fost descoperite ruinele a cel puțin opt temple.

„Luptătorii daci erau creştini transcendentali care apărau, nu numai glia şi neamul, ci ceva cel puţin la fel de sfânt: Adevărul Evangheliei”, informa Alexandru Doboş, autor de literatură ezoterică, unul dintre promotorii acestor ipoteze, citat de mai multe site-uri dedicate dacilor.

Teorii controversate despre Sarmizegetusa Regia

Sarmizegetusa Regia a stârnit imaginația românilor, unii dintre ei fiind convinși că sub situl arheologic ar exista o rețea vastă de tuneluri, săpate de daci și chiar un oraș subteran întins pe zeci de hectare.

„De obicei, astfel de relatări sunt crezute de oameni care nu au ajuns vreodată pe munte. La Sarmizegetusa Regia, solul de micașist, moale, sfărâmicios, nu ar permite săparea unor astfel de tuneluri. Se vede acest lucru și în frecvența alunecărilor de teren din zonă”, relata cercetătorul Daniel I. Iancu.

În aceeași situație se află și așa-zisele tuneluri din Munții Bucegi, intrate în legendă ca lucrări realizate de daci, dar care nu au fost vreodată descoperite.

Tot la Sarmizegetusa Regia, arăta în anii ‘90 publicistul Andrei Vartic (1948 – 2009) ar fi fost descoperit `cuiul dacic care nu ruginește”. Andrei Vartic susţinea în lucrările sale că pironul vechi de două milenii pe care l-a adus în Moldova pentru a-l cerceta la Institutul de Metalurgie de la Bălţi era alcătuit din alfa-fier pur de 99,97%, de aceea nu ruginise în 2.000 de ani.

Ipoteza sa nu a putut fi demonstrată și, mai mult, acesta a fost acuzat de braconaj arheologic, pentru că ar fi luat numeroase artefacte din capitala dacilor, pe care le-a transportat în afara țării.

Orașul subteran care nu a fost descoperit vreodată

Alți autori, ca Napoleon Săvescu, au relatat despre câmpurile magnetice extrem de intense din cetatea dacilor, care dereglau busola, aparatele radio și aparatele de fotografiat. Și acest fapt poate fi infirmat, la fața locului.

Credințele în câmpurile energetice din Sarmizegetusa Regia s-au răspândit cu repeziciune în anii ‘90, când așezarea dacică era invadată de căutători de comori și de pasionați de meditație și de ezoterism. Nici „subteranele” ei nu au fost ocolite de teorii controversate.

„Dacii noştri erau foarte buni luptători şi pe dedesubt, de aceea, chiar dacă nu este numai părerea mea, se vorbeşte că în zona Cioclovina sunt nişte peşteri ciudate, interesante, puţin explorate. Am fost în unele..”, relata fostul general Vasile Dragomir, în anii ‘90.

Acesta susținea că Sarmizegetusa regia se suprapune unui oraş subteran care s-ar întinde pe 200 de kilometri pătraţi şi ar cuprinde şi celelalte aşezări antice din Munţii Orăştiei. Informaţiile au fost contestate de istorici.

Construit în timpul războaielor daco-romane de la începutul secolului al doilea, podul antic peste Dunăre, aflat la Drobeta Turnu Severin, a inspirat, de asemenea, teorii bizare. Unele dintre ele arată că ar fi fost construit de daci, în vremea regelui Burebista, fapt infirmat de istorici.