La fiecare opt zile, cel puțin o româncă moare din cauza violenței domestice. Cel mai recent studiu realizat în toamna anului 2022 de Observatorul Român pentru Analiza și Prevenirea Omorurilor arată că rata medie a crimelor comise asupra femeilor în România este de două ori mai mare decât în Europa.

44 de românce au fost ucise în familie anul trecut FOTO Shutterstock

În 2022, 44 de femei și fete au fost ucise în familie, în 2021 numărul acestora a fost de 40, în 2020 au fost 43 de astfel de cazuri, în timp ce în 2019 au fost 51. Cel mai dur caz din ultimii cinci ani a fost înregistrat pe 9 august 2022 în comuna argeșeană Bascov, când Viorel Letcan, un bărbat de 53 de ani, cu schizofrenie, a șocat o țară întreagă cu masacrul comis: a ucis cu un ciocan și cu pietre cinci membri ai familiei sale: părinții, fratele, sora și nepoata.

„Adevărul” a vorbit despre aceste statistici îngrijorătoare și despre cauzele crimelor asupra femeilor din România cu cercetătorul Ecaterina Balica, coordonatorul și fondatorul Observatorului Român pentru Analiza și Prevenirea Omorurilor (ORAPO), un laborator de cercetare interdisciplinară înființat în 2019, ce funcționează în cadrul Institutului de Sociologie al Academiei Române.

„În 2020, Organizația Națiunilor Unite estima că la nivel european au fost ucise, de către partenerii intimi și alți membri ai familiei, 2.600 de femei. Analiza datelor privind omorul comis asupra femeilor la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, dar și în România indica o tendință de scădere. Interesant este faptul că, deși avem o tendință descrescătoare a ratei femicidului din România, valorile din țara noastră sunt de două ori mai mari decât media înregistrată la nivelul Uniunii Europene”, spune Ecaterina Balica.

Reputatul cercetător este de părere că în România puțini profesioniști pun în relație violența domestică cu femicidul. Studiile științifice internaționale și naționale au arătat că uciderea unei femei sau fete în familie este precedată de un istoric marcat de acte de violență raportate sau nu la poliție.

„Lipsa acestei corelații face ca intervenția în scopul prevenirii omorului să fie aproape imposibilă deoarece se intervine în momentul în care viața victimei depinde de interventia echipajelor SMURD sau a echipelor mobile de la 112. În țări precum SUA și Canada există instrumente de evaluare a riscului de comitere a unui omor care fac posibilă intervenția instituțiilor abilitate din timp, și nu în momentul în care agresorul atacă victima cu intenția de a o ucide”, precizează Ecaterina Balica.

După cum spune aceasta, omorul este, de cele mai multe ori, rezultatul unui conflict care evoluează în timp, și nu rezultatul unui conflict spontan.

„Dacă acceptăm ideea că omorul este rezultatul unui conflict care evoluează în timp, atunci începem să analizăm cu atenție actele de violență (și amenințările cu violența) pe care le ignorăm. Cazurile de femicid se pretează la acțiuni de prevenire pentru că au un istoric marcat de acte de violență domestică”, adaugă Ecaterina Balica.

Blamarea victimelor duce la diminuarea responsabilității agresorilor

După cum mai declară Ecaterina Balica, alte cauze ale numărului mare de omoruri comise asupra femeilor și fetelor în spațiul familial sunt reprezentate și de lipsa unor instrumente de evaluare timpurie a riscului de producere a omorului, precum și de lipsa unui cazier sau registru al violenței domestice.

Și lipsa unei rețele cu acoperire națională de specialiști formați să intervină în cazurile de violență domestică și a specialiștilor formați să intervină în cazurile de omor este un alt factor favorizant al omorurilor comise asupra femeilor.

Cercetătorul Ecaterina Balica FOTO arhiva personală

„De exemplu, avem doar la nivelul Capitalei Serviciul Omoruri. La nivelul județelor avem o unitate Investigații criminale care se ocupă de aproape toate tipurile de infracțiuni, deși, dacă ne uităm în topul județelor cu cel mai mare număr de omoruri, observăm că apar frecvent unele județe din România, precum Galați, Constanța, Dolj sau Iași”, exemplifică Ecaterina Balica.

Iar problemele legate de cazurile de femei ucise nu se opresc aici. „Blamarea victimelor femicidului prin intermediul articolelor/emisiunilor media duce la diminuarea responsabilității agresorilor, la descurajarea victimelor de a sesiza actele de violență și la menținerea unor stereotipuri la nivelul mentalului colectiv care mențin mentalități conform cărora violența din familie este o problemă a familiei respective și permit normalizarea violenței domestice”, este de părere Ecaterina Balica.

Cercetător științific din 1993 la Institutul de Sociologie al Academiei Române, Ecaterina Balica este din 2008 și cadru didactic la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București, unde predă printre altele cursuri despre violență și criminalitate, precum și despre sociologia victimei. Ecaterina Balica este profesor coordonator de doctorat în cadrul Școlii de Studii Avansate a Academiei Române.