Cercurile de experți din România, din zona guvernamentală, universități și societatea civilă, trebuie să analizeze și să se pregătească pentru consecințele și mai ales pentru pacea care va urma după terminarea războiului din Ucraina, spune profesorul Valentin Naumescu.

Think-tank-ul ICDE (Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană) a publicat, zilele trecute, o carte dedicată consecințelor războiului din Ucraina. Valentin Naumescu , profesor de Relații Internaționale la Facultatea de Studii Europene, Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca, și președintele ICDE, a explicat pentru „Adevărul” că volumul a apărut în momentul în care cercurile de experți din România trebuie să reflecteze la posibile scenarii și direcții de evoluție. La fel de importante precum pregătirile de război sunt pregătirile pentru pacea ce va urma, spune profesorul.

- De ce ați ales să lansați acum acest volum dedicat războiului din Ucraina și consecințelor acestuia?

Am analizat care ar fi momentul optim și am ajuns la concluzia că este în această vară. De ce? A trecut 1,5 ani de la începutul războiului, suntem în timpul contraofensivei ucrainene. În același timp, suntem într-o perioadă de relativă stagnare și de aceea am considerat că e un moment optim pentru reflecție, pentru analiză, pentru a crea și discuta scenarii, într-un moment în care să nu fie nici prea repede, dar nici prea târziu în raport cu războiul.

Este momentul în care trebuie să gândim împreună, să reflectăm împreună la posibile scenarii și direcții de evoluție. Acesta este momentul în care cu toții trebuie să gândim partea politică, militară, strategică, zona de comunicare, informații, educație. Acesta este momentul în care simțim impactul războiului asupra vieții și lumii noastre și, în același timp, momentul în care se și poate face ceva înainte de a fi prea târziu, de a ne trezi cu un deznodământ al războiului și de a de a fi într-o postură în care România, să spunem, este nepregătită pentru pacea care va urma după acest război.

Și asta ăsta e un lucru important. Bun, dacă războiul nu ne-a surprins foarte tare aici, în România, pentru că eram mai mulți care am dat semnale cu ani în urmă că există o amenințare în creștere din partea Rusiei. La fel de bine ar fi să nu fim surprinși nici de pacea care, la un moment dat, va veni. Și pentru o pace trebuie să fi pregătit. Cel puțin la fel de bine cum te pregătești pentru război, trebuie să te pregătești și pentru pace.

- Cum trebuie să ne pregătim de pace?

Trebuie să știm ce tip de pace poate urma, cu ce consecințe, cu ce impact, cum va arăta, care vor fi aranjamentele politice și de securitate internaționale, cum ar putea arăta reformele în interiorul NATO sau UE, cum trebuie să ne pregătim și pentru ce tip de relații bilaterale sau, mă rog, regionale cu țările din jur, care sunt schimbările tehnologice care vin peste noi, cele energetice ș.a.m.d. Deci, din punctul acesta de vedere, împreună cu cei 16 colegi ai mei autori, am calculat, cred, foarte bine momentul în care trebuia să ieșim pe piață și acesta este un moment foarte bun pentru ca mediile, cercurile specializate de experți, mă rog, din zona guvernamentală, think tank-uri, ONG-uri, societate civilă, universități, să reflecteze la impactul acestui război și la ceea ce trebuie făcut pentru perioada următoare.

Consecințele războiului

- Volumul se concentrează pe consecințele războiului și dumneavoastră semnați un capitol despre marile schimbări care se prefigurează. Spuneți-ne, pe scurt, care sunt consecințele avute în vedere?

Pe de o parte, vorbim despre transformări care începuseră să se facă resimțite înainte de război și poate chiar înainte de pandemie, dar pe care cele două mari crize le-au accelerat și le-au aprofundat. Pe de altă parte vorbim despre schimbările noi, să spunem, inițiate de acest război. Sunt mai multe tipuri de transformări pe care le identific în acest studiu. Eu le-am grupat în următoarele categorii: schimbări sau consecințe strategice, geopolitice, securitare și militare, economice, energetice, tehnologice, ideologice, comunicaționale și informaționale, educaționale și, în fine, cele care țin de justiția internațională. Deci acestea sunt tipurile de consecințe care împreună definesc impactul războiului. Unele consecințe existau și înainte, dar au fost accelerate de război.

- Putem facem un top al celor mai importante astfel de consecințe pentru România sau consecințe care ar trebui să fie luate în considerare în mod special de autoritățile naționale?

Insist pe ideea că toate acționează și pe teritoriul României și toate pot și trebuie să fie abordate de autorități printr-un anumit tip de măsuri și de reacții, inclusiv cele educaționale, tehnologice, informaționale, comunicaționale.

Se detașează, sigur, cel puțin ca vizibilitate, cele geopolitice și de securitate. Și pentru că ați vorbit despre cum pot fi transformate anumite provocări în oportunități, sigur că asta se încearcă de la începutul războiului: consolidarea securității flancului estic al NATO, creșterea prezenței militare americane, inclusiv în România, amplasarea, la noi, de echipament și armament NATO, apariția grupului de luptă NATO condus de francezi, contractele de achiziții de armament. Există o intensă activitate în zona NATO, care acoperă și reîntărește garanțiile de securitate, conform articolului 5 din tratat, în țările cele mai expuse geopolitic, adică evident, cele din flancul estic al NATO.

- Ce a presupus această activitate a NATO în flancul estic?

După aderarea Finlandei, practic, Marea Baltică este complet închisă. S-a creat practic un zid militar și geopolitic aproape compact în fața Rusiei, de sus până jos, până spre Marea Neagră. Eu cred că va adera și Suedia în toamnă.

Deci este, în mod evident, o consolidare a securității, cel puțin în nordul flancului estic. Din păcate, trebuie să constatăm că în continuare, sudul flancului estic rămâne ceva mai vulnerabil, ceva mai expus, chiar aici, în zona Mării Negre. Deși s-au făcut pași importanți, aliații NATO de la Marea Neagră nu au un comportament unitar. România, Bulgaria și Turcia, pentru că aceștia sunt cei trei aliați NATO la Marea Neagră, sunt diferiți ca profil geopolitic și strategic. România este cea mai ancorată și cea mai fidelă, să zicem, politicilor NATO și UE, fiind deopotrivă membră a ambelor organizații.

- Cum se comportă Bulgaria și Turcia?

Și Bulgaria ar trebui să fie, teoretic, la fel pentru care are ambele calități, dar sunt analize certe în mediile internaționale care arată anumite ezitări la nivelul conducerii Bulgariei. Deci, este o anumită ambiguitate, o anumită duplicitate a Bulgariei. În al 3-lea rând, Turcia - parte NATO, dar nu este membră a UE - are o conducere care a încercat să joace la ambele capete ale acestui război, îmbunătățindu-și și relațiile cu Rusia, încercând, se pare, să o ajute în anumite momente să evite sancțiunile occidentale, iar pe de altă parte făcând câteva gesturi de simpatie pentru Ucraina – vezi afirmații de susținere a integrității și suveranității Ucrainei, implicarea în acordul pentru tranzitul cerealelor prin Marea Neagră. Turcia va căuta în continuare beneficii din ambele părți.

Despre volumul „Războiul”

În prezența coordonatorilor Valentin Naumescu și Raluca Moldovan, precum și a autorilor Anca Dragu, Dorin Popescu, Silviu Nate, a fost lansat, în 14 iulie, volumul „Războiul. Consecințele invaziei rusești din Ucraina la nivel global, european și românesc”, apărut la Presa Universitară Clujeană. Lucrarea conține analize politice, economice și sociale de substanță scrise de autorii ICDE: Valentin Naumescu, Silviu Nate, Anca Dragu, Dorin Popescu, Dorin Recean, Raluca Moldovan, Robert Lupiţu, Tana Alexandra Foarfa, Iulian Fota, Luminița Tuleașcă, Corneliu Bjola, Ana Otilia Nutu, Claudiu Vrinceanu, Adrian Codirlasu, George GIMA și Dumitru Chisăliță.

Este al doilea volum editat de ICDE (Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană), un think-tank al cărui scop este promovarea prin dezbateri, proiecte și acțiuni, a culturii democratice și a valorilor fundamentale ale Uniunii Europene.