Diplomația și politicienii din Coaliție, inclusiv Klaus Iohannis, încep ofensiva externă pentru a obține sprijinul pentru președintele României la șefia NATO, funcție pentru care specialiștii îl creditează cu șanse, în ciuda obstacolului Mark Rutte.

Mark Rutte și Klaus Iohannis sunt în competiție pentru șefia NATO FOTO Inquam Photos

Trei săptămâni au trecut între primele informații solide pe surse privind intenția lui Klaus Iohannis de a intra în competiția pentru funcția de secretar general al NATO și anunțul oficial făcut de primul om din stat: „Ne aflăm într-un context de securitate în care cred că este momentul ca țara noastră să-și asume o și mai mare responsabilitate în cadrul structurilor de conducere euro-atlantice. Este o aspirație legitimă a unui stat care a cunoscut în ultimele două decenii transformări radicale și care ar putea contribui cu această experiență la conturarea unei noi viziuni asupra modului în care putem răspunde rapid și eficient unei game variate și complexe de provocări și amenințări. (...) Pentru toate aceste motive, am decis să intru în competiție pentru funcția de secretar general al NATO”, a afirmat Klaus Iohannis , într-o declarație de presă.

Cu decalogul pregătit

La scurt timp după anunțul șefului statului, în Politico, publicație internațională, a apărut un editorial de opinie al lui Klaus Iohannis, unde a prezentat „decalogul” său privind modul cum ar vedea NATO, din poziția de secretar general. Iar printre lucrurile asumate sunt întărirea capacității de apărare și de descurajare a Alianței, continuarea sprijinirii Ucrainei „cât timp e nevoie”, dezvoltarea industriei de armament la nivelul NATO sau consolidarea dialogului Alianței cu UE.

Deși la nivelul zvonurilor favorit este Mark Rutte, premier demisionar al Olandei , batavul se bucură de sprijinul anunțat al unor țări ca Statele Unite, Marea Britanie sau Franța, dar acesta nu și-a anunțat oficial candidatura. Așadar, cu atât mai puțin un „program electoral”. Deși în presa occidentală Rutte e văzut ca susținut de 22 de state, pentru a fi secretar general e necesară unanimitatea, iar Ungaria se opune pe față, Turcia e reticentă și vrea să înainteze o listă cu pretenții pe care le are, în timp ce în alte state din estul Europei, cum sunt Polonia, Letonia sau Estonia, încă sunt rezerve.

PNL, pe deplin cu Iohannis, PSD șovăie

Liberalii imediat s-au aliniat în spatele lui Klaus Iohannis. La doar câteva minute după anunț, Nicolae Ciucă a ieșit în conferință de presă și și-a exprimat sprijinul pentru Iohannis. Și purtătorul de cuvânt al partidului, deputatul Ionuț Stroe, a avut mai multe intervenții publice, fiind evidențiat faptul că intrarea în competiție este un demers serios și că există „o sferă de susținere la nivelul statelor membre” pentru președintele României. De altfel, pentru moment, eforturile din zona liberală sunt concentrate pe zona NATO, cu un lobby la nivel politic, fiind reduse pentru moment în ceea ce privește funcțiile europene, susțin surse PNL.

Social-democrații au fost mai rezervați pentru moment, fără o ieșire prea pronunțată cu sprijinul pentru Iohannis. „Trebuie să sprijinim pe orice român pentru o funcție. (...) Dacă s-a înscris în cursă, are șanse. Și chiar dacă o pierde, e bine că România își afirmă voința de a avea o funcție importantă”, a afirmat Vasile Dîncu, președintele Consiliului Național al PSD și fost ministru al Apărării, într-o declarație din Parlament. Și eurodeputatul Victor Negrescu a precizat că sunt argumente pentru obținerea funcției, dar fără a detalia care sunt șansele.„Este foarte bine să avem români în funcții importante la nivel internațional și european. Funcția de secretar general al NATO este importantă și România are argumente pentru a obține această poziție. Mai departe, echipa dânsului cunoaște exact șansele pe care le are. Personal îmi doresc o Românie cât mai bine reprezentată la nivel internațional”, a declarat Negrescu pentru „Adevărul”.

În schimb, AUR a precizat că „autopropunerea” lui Iohannis face de râs România, iar USR, prin vocea purtătorului de cuvânt al formațiunii, Ionuț Moșteanu, l-a creditat cu „zero șanse”.

Ce spun specialiștii

„Adevărul” a vorbit cu mai mulți specialiști referitor la anunțul lui Iohannis și șansele să o și obțină. În primul rând, Adrian Cioroianu, fost ministru de Externe, susține că anunțul a plecat de la o analiză clară: „Cred că au fost consultări și cu unii dintre partenerii noștri, plecându-se de la o realitate știută: niciun candidat sau pretendent la candidatură nu are unanimitatea. Secretarul general NATO se stabilește în urma consensului. Eu cred că a fost făcut un calcul corect, dat fiind că premierul Rutte, în ciuda calităților, e posibil să nu obțină unanimitatea. Deocamdată, cea mai clară candidatură e cea a lui Iohannis. Nu am văzut ca Rutte să fi făcut ceva similar. Doar s-a vorbit despre persoana sa”, a afirmat Cioroianu. Mai mult, fostul lider al diplomației a avut și o nuanță: „Sunt state importante din NATO care au vorbit de susținerea sa (n.r – a lui Mark Rutte), dar i-au dat sprijinul când se vorbea doar de candidatura sa”, a completat Cioroianu, care a subliniat că nu trebuie „să excludem că și ceilalți pot să reevalueze”.

La rândul său, Iulian Fota, fost secretar de stat în MAE și fost șef al Institutului Diplomatic Român, a precizat că în acest moment la nivel internațional este și o zonă a informațiilor „gri”, în condițiile în care oficial Mark Rutte nu și-a anunțat candidatura, în timp ce unele state și-au manifestat preferința pentru el. „Spre deosebire de Rutte, președintele Klaus Iohannis a clarificat lucrurile în ceea ce-l privește pe dânsul. Are un program, știm ce vrea. Asta ne arată că procesul e în desfășurare și nu e nimic tranșat. Multe lucruri vor rămâne în zona gri, până se conturează un câștigător. Și e nevoie de consens (n.r. – unanimitate)”.

Politologul Cristian Pîrvulescu e optimist privind demersul lui Iohannis. „Eu mă aștept ca președintele Iohannis să primească sprijin din partea tuturor, până acum nu a fost o candidatură oficială, a fost o notificare”, a punctat profesorul universitar. „Va conta în ultimă instanță ceea ce vor americanii, dar președintele Iohannis nu începe o astfel de acțiune dacă nu are șanse. Președintele Iohannis nu este genul de politician care să nu calculeze și nu riscă în mod inutil. Deci înseamnă că are o șansă reală în acest moment de a obține acel post”, a completat politologul, criticând adversarii politici, precum AUR, care au dus în derizoriu candidatura.

Diplomații și politicienii vor încinge telefoanele

Potrivit specialiștilor, va începe o muncă și mai susținută pentru negocierea funcției. „Se va lucra conjugat. Astfel de lucruri nu se rezumă doar la MAE. Sunt convins că președintele are agenda sa, are experiență, e cunoscut. E unul dintre conducătorii veterani. Va fi un efort ceva mai larg, de la ambasade până la miniștri, dar mai ales al președintelui”, a subliniat Adrian Cioroianu. „Este nevoie de orice efort diplomatic și politic posibil. Nu trebuie lăsate eforturile doar pe seama MAE. Eforturile trebuie să fie la nivel guvernamental, parlamentar, contacte personale. Candidatura e până la urmă a României. Orice legătură importantă sau relevantă trebuie folosită pentru a mări șansele pentru funcție”, a punctat și Iulian Fota, la rândul său.

Inclusiv Cristian Pîrvulescu susține că demersul va fi unul comun, fiind un obiectiv al României din acest moment: „Eu cred că toate instituțiile românești trebuie să sprijine un asemenea demers și sper că o vor face. (...) O astfel de poziție nu face decât să întărească imaginea României în lume în condițiile în care știm foarte bine cât de dificil a început tranziția aceasta. Ar fi un moment important pentru România”.

Olanda, favorizată de-a lungul timpului

Olanda a mai avut trei secretari generali de-a lungul timpului, adică Dirk Stikker (1961-1964), Joseph Luns (1971-1974) și Jaap de Hoop Scheffer (2004-2009). Trei secretari generali de la înființarea NATO a mai avut doar Marea Britanie, în timp ce în țările de după Cortina de Fier, care au cunoscut comunismul și prezența trupelor de ocupație sovietice, nu au avut nicio funcție de numărul unu din 1949 până în prezent. Așadar, dacă până la urmă mandatul de șef NATO ar merge la Rutte, Olanda ar deveni prima țară care a avut patru secretari generali, de la înființare până în prezent. În presa internațională, de la Bloomberg, Politico până la Reuters, publicațiile occidentale subliniază că există o mare presiune din Europa Centrală și de Est pentru un reprezentant al său, însă, la fel cum e cazul și al viitorului ministru de Externe ale Comisiei Europene, e căutat cel mai potrivit om.