România respinge categoric o Europă cu două sau mai multe viteze sau o uniune a cercurilor concentrice. De câteva zile, acestea sunt reacțiile politice majoritare la București, după ce Comisia Europeană a lansat în dezbatere cinci posibile scenarii pentru viitorul Europei, care merg de la un status quo foarte precar, până la o Europă ambițioasă, aș zice chiar utopică în condițiile politice de azi. Dincolo de preocuparea fata de un scenariu sau altul, haideți să înțelegem de ce a ajuns Uniunea Europeană într-o astfel de situație și de ce scenariul Europei cu mai multe viteze prinde aripi în unele cercuri, scrie Dacian Cioloș într-un editorial publicat pe  HotNews.

Cele cinci posibile căi prezentate de Comisia Europeană sunt: o Europă care continuă pe același drum ca până acum; o Europă minimală, care își restrânge politicile numai asupra pieței unice; o Europă în care cei care doresc mai mult realizează mai mult – acea Europă cu viteze diferite sau cercuri concentrice; o Europă care face mai puțin, dar mai eficient – resursele sunt alocate doar câtorva domenii; sau o Europa+, ideală, în care statele membre decid să pună în comun mai multe competențe, resurse și puteri decizionale în toate domeniile. Dintre aceste scenarii, sau dintr-un altul, rezultat din negocieri și dezbateri, va fi creată viitoarea Uniune Europeană – capabilă să răspundă crizelor actuale și viitoare, dar și așteptărilor cetățenilor ei. Un proiect de construcție, care să ia în considerare o uniune de 27 de state membre, care va fi aplicat cel mai probabil după 2019, de viitorul Parlament European și de viitoarea Comisie Europeană.

Vest europenii sunt preocupați de viitorul lor și mulți dintre ei se tem și pentru viitorul Uniunii Europene. Sunt, în mare măsură, aceleași temeri pe care le avem și noi. Așa cum noi nu vrem să rămânem undeva la periferia Europei, în bătaia crivățului de la est, mulți europeni din statele membre fondatoare ale UE se întreabă, pe bună dreptate, cum va rezista UE populismului, naționalismului, tendințelor etnocentriste, cum va rezista UE în fața crizelor prezente și viitoare – migrație, securitate, sărăcie, șomaj. Trebuie sa nu uitam ca dupa extinderea masiva a UE spre est, de cand uniunea a trecut de la 15 la 28 de state membre, nu a mai cunoscut o restructurare semnificativa in privinta funcționării institutionale. Pe acest fond, al complexitatii procesului decizional intr-o uniune cu foarte multe asteptări din partea cetățenilor ei si a statelor membre, au apărut in ultimii ani o serie de crize care au fost rezolvate mai mult sau mai puțin rapid, mai mult sau mai puțin satisfăcător din perspectiva unora.

De multe ori, proiecte ambițioase pentru 15, 25 sau 28 de state membre, au fost frânate de un sigur stat membru sau de o mână de state membre care nu au fost de acord cu progresul integrării sau nu și l-au putut asuma. Pentru mulți oameni politici din vest, însă, este clar că UE asigură integritatea teritorială a statelor lor, asigură o piață sigură de desfacere, cea mai mare piață comună din lume, o putere economică la nivel mondial mult mai importantă decât daca s-ar afla pe cont propriu. Mai mult, în contextul schimbării de abordare a SUA, Europa trebuie să se întoarcă spre sine pentru a-și garanta pacea și creșterea economică. De aceea, nu sunt puțini cei care vor să strângă rândurile alături de state membre dornice să își asume un proces de integrare mai amplu. Și, atunci când se strâng rândurile, vor să fie alături de parteneri de încredere, care împărtășesc acest obiectiv. Timpul consumat în negocieri cu parteneri mai sceptici trece în defavoarea stabilității Uniunii, energia consumată cu State Membre care una zic la Bruxelles și alta fac acasă, pune în pericol stabilitatea și puterea economică a Uniunii. Acesta este motivul pentru care statele fondatoare ale UE vor să continue integrarea pe anumite domenii pornind de la grupuri restrânse, de la cercuri concentrice, cu state membre gata să își asume și să investească în această integrare.

De aceea, nu este deloc suficient ca România să spună nu, nu vrem mai multe viteze în Europa. Această abordare autocentrică ne poate scoate automat din joc. Obiectivul acestui proces de reflecție este găsirea unor soluții pentru crearea unei Uniuni Europene funcționale și eficiente, nu calmarea frustrărilor sau rezolvarea problemelor unui stat membru sau altul.

Trebuie să fim capabili să arătăm care sunt propunerile noastre concrete, care este parcursul pe care și-l asumă România indiferent de cine se află la guvernare, și care este contribuția României la această dezbatere și la viitorul UE.

Ca să contăm în această discuție, trebuie să fim onești, credibili și fermi

Din când în când, e bine să ne privim prin lentilele altora. Cum credeți că este percepută azi România în vestul sau în nordul Europei? Acțiunile coaliției majoritare și ale actualului guvern au dat o lovitură serioasă credibilității României, exact într-un moment în care este esențial să fim credibili. Faptul că sute de mii de oameni au ieșit în stradă împotriva corupției a recuperat mult din această erodare a încrederii în România pentru că a arătat că în societate există resurse, există cetățeni mai responsabili decât politicienii care îi conduc. Însă nu este suficient.

In anii '90 și începutul anilor 2000 când ne pregăteam de aderarea la UE, de multe ori, am zis ca ei și am făcut ca noi. Această ambiguitate în perioada de preaderare a făcut ca România să intre din start într-o Europă cu mai multe viteze, sau altfel spus sa mai adauge o viteza sau un cerc celor deja existente (zona euro, Schengen): cea a statelor membre și cea a statelor membre cu monitorizare pe justiție. A fost un pas enorm înainte și o șansă istorică extraordinară că România a devenit membră a Uniunii Europene în 2007. Este absolut regretabil că, la zece ani după aderare, România este supusă încă unui mecanism de monitorizare pe justiție, în primul rând din cauza unor jocuri politice iresponsabile la București – ”marțea neagră” în 2013, OUG 13 anul acesta, cu costuri incalculabile pe care România le-a plătit și le va plăti în continuare, până când va reuși să convingă că întărirea statului de drept și lupta împotriva corupției sunt procese ireversibile.

Această dualitate în comportament este unul dintre motivele principale care se adaugă la indiferența relativă in politica internă referitoare la procesul decizional european, si care au făcut ca România să conteze prea puțin în acest proces decizional. România nu a reușit să se impună în UE așa cum a făcut-o, de exemplu, Polonia. Dacă vrem să fim credibili în Europa, de aici trebuie să începem – trebuie să fim cinstiți cu partenerii noștri și cu noi înșine.

Ca să contăm în această dezbatere trebuie să fim constructivi și realiști

Acum ne aflăm din nou într-un moment crucial, din punctul meu de vedere la fel de important ca momentul aderării la UE. Din fericire, de data aceasta România este în Uniunea Europeană. Din păcate, România nu-și asumă pe deplin statutul: avem mecanism de monitorizare pe justiție, nu suntem membri în spațiul Schengen, nu suntem parte a zonei Euro, deși am sacrificat multe și am construit o economie stabilă și finante credibile. Exemple pot fi multe, fie ca vorbim de inovare și cercetare, fie că vorbim de conectivitate, de infrastructură sau de educație. Fiecare dintre aceste zone reprezintă un cerc concentric, cu viteze și niveluri de integrare diferite. Aceste cercuri există deja, indiferent de declarațiile politice de la București sau din altă parte.

Nu este suficient să spunem că vrem să fim aproape de nucleul dur al Europei. Trebuie să și facem ceva pentru asta. România are nevoie de un parcurs credibil si predictibil, asumat de toate forțele politice pe cel puțin câteva niveluri.

Continuarea luptei împotriva corupției și întărirea statului de drept

Ne pregătim pentru asigurarea președinției Consiliului UE în 2019, o perioadă - cheie pentru viitorul Europei. Dacă vom continua să lovim justiția, să creăm îndoială că am fi în măsură să ne asumăm o bună funcționare a statului de drept, Președinția noastră va fi goală de conținut si lipsită de sustinerea politica din partea celorlalte state membre sau a institutiilor europene pe teme de interes. Statutul de "honest broker" al nostru ca stat care asigura presedintia Consiliului va fi afectat.

Continentul a fost unit prin forța legii, nu prin abuzuri de forță. Domnia legii, valorile democratice reprezintă temelia UE. Nu putem pretinde să fim parte a unei construcții distrugându-i în același timp temelia. Trăim într-o societate deschisă. La Bruxelles și în alte capitale europene, liderii politici au suficientă informație pentru a înțelege realitățile politice și economice ale României dincolo de versiunile cosmetizate sau de-a dreptul false prezentate de unii lideri politici. Populismul de consum intern nu rămâne neobservat în afara țării.

Asumarea unei strategii de creștere economică sustenabilă

Avem avantajul unei creșterii economice consistente, cu potențial pe termen lung, dacă acesta nu va fi afectat de decizii iresponsabile. Această creștere trebuie susținută inteligent, trebuie să fie durabilă. Nu ne putem permite să forțăm un deficit bugetar nejustificat și asta nu pentru investiții, nu pentru a crea noi locuri de muncă, ci pentru pomeni electorale, fără susținere economică reală. Deficitul bugetar în limite acceptabile este necesar nu pentru că cineva la Bruxelles nu vrea sa crească salariile si pensiile românilor, ci pentru că economiile statelor europene sunt interconectate. Un deficit pronunțat într-un stat le afectează negativ și pe celelalte state. A avea un deficit ținut sub control, înseamnă a avea finanțe publice sănătoase și este o măsură importantă pentru a preveni crizele financiare.

După vizitele Premierului Grindeanu și ale Ministrului de finanțe, mi-au atras atenția câteva vorbe ale Comisarul european Moscovici: a spus că așteaptă de la Guvernul României măsuri credibile pentru a rămâne în ținta de deficit. Pentru vocabularul Comisiei Europene, acestea sunt cuvinte foarte aspre. Moscovici a spus, elegant, un singur lucru: ați încercat să ne mințiți. Nu astfel de abordări ne vor duce mai aproape de nucleul dur al Europei. Nu așa va fi conectată România mai bine la cadrul decizional european.

Anul trecut am avut cea mai mare creștere economică din UE. Aceasta este o oportunitate uriașă, atrage atenția investitorilor occidentali. Am susținut întotdeauna că trebuie să întărim capitalul autohton, am luat deja câteva măsuri anul trecut în acest sens și avem încă mult de lucru în această zonă. Însă nu este sănătos și nici nu ne putem permite alungarea investitorilor străini cu declarații și gesturi politice care plasează companiile străine care crează locuri de muncă în țară într-un scenariul absurd, al unei conspirații mondiale oculte împotriva României. Dimpotrivă, trebuie să continuăm să creăm un mediu de investiții favorabil în România, să continuăm eforturile de transparentizare și debirocratizare, să aplicăm strategia anti-corupție adoptată anul trecut, care ar aduce mai multă încredere din partea celor care doresc să investească în România, români sau străini deopotrivă.

Aderarea la zona euro

Nucleul dur se va forma inevitabil în zona Euro. România ar trebui să își asume ferm un calendar de aderare la Euro. Este un angajament pe care ni l-am luat în momentul aderării și pe care l-am amânat fără nicio perspectivă. Există costuri care trebuie limitate, există riscuri care trebuie cântărite. Cu siguranță, imposibilitatea de a mai folosi rata de schimb pentru a contracara șocuri și axarea doar pe o politică a prețurilor, în contextul în care piața nu este perfect flexibilă, nu vor fi măsuri ușoare, dar 19 state membre fac deja asta, inclusiv state cu foste economii planificate sub fostul regim comunist. Există oportunități mult mai importante, având în vedere că și zona euro se va consolida, vorbindu-se din ce în ce mai mult de crearea unui mecanism de stabilizare comun. Dar dincolo de aceasta, aderarea la euro este un pas important si pentru stabilitatea geo-politică a României. Vom face parte din nucleul dur al Europei în mod implicit atunci când vom fi în zona Euro.

Eu cred cu tărie că viitorul României nu poate fi la periferia Europei, un avanpost sau o zonă de tranziție. Nici nu cred că avem alternativă. Dacă nu vom fi în Europa, aproape de centrul ei prin procesul decizional, vom ajunge în zone de influiență care vor crea incertitudine si vor frâna procesul de dezvoltare economică si de întărire a democrației, al securității. Cine își închipuie că România se descurcă singură în lumea de azi se înșeală amarnic. Orice încercare de a ne slăbi poziția în Europa ne aruncă în brațele marelui urs.

Anul trecut după referendumul pro Brexit din Marea Britanie am prezentat Președintelui, liderilor partidelor parlamentare și europarlamentarilor români o analiză realizată de Cancelaria Primului ministru și câteva direcții de acțiune, anticipând inclusiv reforma europeană care începe să prindă acum contur. Multe dintre acele recomandări și direcții de acțiune sunt încă valide și ar putea constitui o bună bază de pornire pentru definirea obiectivelor și rolului României în acest proces.

Dacian Ciolos a fost premier al Romaniei, comisar european pentru agricultura si ministru al Agriculturii. Opiniile sale nu reprezinta pozitia redactiei

Distribuie Distribuie Comentarii