O serie de evenimente recente ingrijoreaza profund orice constiinta interesata de directia in care se indreapta tara. Ne scufundam iarasi (pentru a cata oara in ultimii ani?) in mocirla sulfuroasa a nationalismului desuet, care explodeaza in aceste zile prin mai multe voci, s crie, într-un excepțional material publicat pe HotNews, jurnalistul Dan Tăpălagă.  Atmosfera s-a imbacsit la Bucuresti si miroase urat, a mucegai intins pe peretii unei camere inchise. Cu ochii scosi din orbite, din subteranele natiunii ies legiuni de aparatorii ai romanismului desi nimeni, dar nimeni si nimic nu-i ameninta existenta. O scurta recapitulare a celor mai recente evenimente, unele trecute sub radar, indica un fenomen: exacerbarea manifestarilor cu mesaj nationalist, antioccidental, ortodoxist si etnocentric.

Cea mai vizibila si socanta expresie a derivei nationaliste o reprezinta reciclarea lui Marian Munteanu, un simbol al nationalismului de grota - cum l-a numit Cristian Pantazi - pe post de candidat al PNL la primaria Capitalei. In paralel, s-a inflamat scandalul de la Opera, cu mesaje violente impotriva strainilor, scosi in cele din urma din institutie, daca nu din tara. Este aproape ireal sa vezi straini insultati intr-un spatiu cultural cosmopolit prin definitie doar pentru vina de a fi straini. La fel ca Ion Stanomir, cred ca nu avem de-a face cu o simpla coincidenta.

In corul ruginit al acestor zile a intrat, se putea altfel, si Biserica. Este relevanta scrisoarea parintelui Justinian Oprina, calugar intr-o manastire din Mitropolia Clujlui. Textul rezuma cam toate sursele nationalismului romanesc pe care le vom inventaria mai departe. Scrisoarea se incheie cu o somatie-sentinta: "Trebuie să vă hotarati, domnule Presedinte, daca vreti să fiti presedintele românilor sau doar un stăpân străin peste hotarele României care ia decizii în beneficiul altor puteri." Mai merita mentionat un eveniment aparent minor, dar care se incadreaza perfect in exaltarea sentimentului romanesc al fiintei. Universitatea Politehnica din Bucuresti a anuntat ca-i va acorda, joi, titlul de Doctor Honoris Causa, Patriarhului Daniel, "pentru asigurarea continuitatii in credinta stramoseasca".

Poate ca asistam la evenimente fara legatura unele cu altele si reprezinta, in jocul hazardului, o simpla intamplare ca s-au petrecut in acelasi timp. Poate ca le investim in mod abuziv cu semnificatii si le citim gresit. Se poate si asta. Dar cred ca toate evenimentele care se succed azi s-au alimentat in timp din mai multe surse si se revarsa azi peste societatea romaneasca. Care sunt, asadar, sursele noului nationalism care erupe azi in Romania?

1. Nationalismul alimentat politic. Din 2012 incoace, PSD si guvernul Ponta au exploatat in mod programatic nationalismul si corolarul sau, antioccidentalismul latent, ca arma politica ("mandria de a fi roman", "Romania, colonie occidentala"). Apeland la cea ma facila metoda de a obtine voturi, Ponta a dorit chiar sa construiasca un intreg program politic bazat pe confiscarea unuia din miturile fondatoare ale Romaniei. In plina campanie pentru prezidentiale, Ponta a investit masiv in imaginea de "unificator" al natiunii. A anuntat expressis verbis ca se angajeaza sa realizeze "a doua oara Marea Unire" la o suta de ani de la prima. Ceva imi spune ca acest proiect politic s-a mutat la Klaus Iohannis, mai ales ca presedintele sufera de complexul minoritarului si are nevoie de un plan nationalist pentru a dovedi cu asupra de masura apartenenta sa la romanism. In aceasta cheie putem citi, de pilda, retragerea decoratiei lui Laszlo Tokes.

2. Nationalismul de sorginte religioasa. Ventilator puternic al ideilor antioccidentale, Biserica Ortodoxa a fost si ramane o sursa importanta a noului nationalism. Isteria anti-vaccin, de pilda, se raspandeste periculos mai ales in lumea ortodoxa, asa cum a demonstrat Vlad Mixich intr-unul din editoriale. Mesajul puternic antioccidentala incorporat in propaganda antivaccin spune ca Romania a ajuns o baza de desfacere a marilor companii farmaceutice. Acesta e doar unul din exemplele care ilustreaza rolul bisericii in propagarea nationalismului. Cel putin alte doua evenimente recente au incins spiritele in plan religios, ambele purtand in subtext mesajul pur nationalist: constructia unei mari moschei la Bucuresti, exploatata electoral de candidatii la primarie, si controversata piesa a trupei TAXI pe tema constructiei Catedralei Mantuirii Neamului. Adversarii moscheii si sustinatorii Catedralei au invins, in cele din urma, la scor, dovedind ca sunt multi si foarte agresivi.

3. Nationalismul economic. Au incubat in ultimul timp o serie de idei care exprima frustre si complexe anti-occidentale. Am vazut cu totii lozincile impotriva multinationalelor la unele proteste civice, i-am auzit cu totii pe oamenii de afaceri autohtoni acuzand favorizarea companiilor straine sau plangandu-se ca sunt scosi din piata prin intermediul anchetelor penale pentru a le face loc strainilor. L-ati auzit de curand pe fostul sef al fiscului acuzand un ambasador ca a intervenit pentru companiile tarii sale sau pe fostul presedinte, Traian Basescu, reprosandu-le ambasadorilor ca "se duceau la minister cu firmulita de mana". In fine, am asistat la o adevarata campanie impotriva supermarketurilor: ba sa fie inchise in week-end pentru a favoriza productia autohtona in piete, ba sa fie suprataxate etc. Hypermarket-ul a devenit, inca de pe vremea guvernarii Ponta, inamicul public numarul 1 tot ca parte a unei strategii politice.

4. Nationalismul expandat mediatic. Apologetii romanismului, Realitatea TV si Antena 3 sunt principalele difuzoare ale mesajului nationalist, dar in mediul online au proliferat site-urile care propaga in mod direct sau subliminal mesajele patriotarde sau vadit anti-occidentale. O buna parte din media nu doar ca preia mesajul nationalist din sursele mentionate mai sus, dar reprezinta ea insasi o sursa importanta care alimenteaza publicul cu ideea fixa a exceptionalismului romanesc, umbrit de conspiratia strainilor (oricare ar fi ei, ungurii, americanii, europenii, evreii). Se remarca doua tendinte periculoase in discursul media: revirimentul antisemitismului si a intolerantei etnice. A se vedea iesirile impotriva musulmanilor sau rabufnirile violent antimaghiare. Acestea se traduc uneori in actiune si se manifesta din plin pe retele de socializare, in comentariile cititorilor pe net, nu doar in presa mainstream. O editura a publicat de curand o carte cu continut profund antisemit, intitulata "Holocaustul: gogorita diabolica", in ciuda faptului ca legislatia penala a Romaniei pedepseste negarea Holocaustului. Cartea, scoasa la vanzare intr-o librarie din centrul Capitalei, a fost intre timp retrasa. Pe de alta parte, UDMR raporteaza tot mai multe situatii conflictuale intre romani si maghiari. Un recent sondaj intern al UDMR realizat in judetele maghiare, la intrebarea "care dintre raspunsuri ar caracteriza cel mai corespunzator relatia romanilor cu maghiarii?", avem urmatoarele raspunsuri: relatie de cooperare – 34,4%, nu stiu, nu raspund – 3,5%, neinteresare reciproca – 19,9%, relatie conflictuala – 42,2%.

5. Nationalismul ca tendinta globala. Fenomenul migratiei, atentatele de la Bruxelles si Paris, cazul Barnevernet din Norvegia au generat puternice sentimente de frica, de nesiguranta sau de repulsie fata de Occident in general. Din pacate, Occidentul insusi tinde sa se inchida, sub presiunea partidelor extremiste si xenofobe care castiga teren, ceea ce pune sub semnul intrebarii intreg sistemul de valori pe care se bazeaza Uniunea Europeana, grav amenintata de Brexit. In plus, regiunea cazut sub vraja nationalismului agresiv (Ungaria, Polonia). Din pacate, tendinta de izolare si inchidere se manifesta nu doar pe continentul european, ci si in Statele Unite. Candidatul republicanilor, Donald Trump, s-a remarcat printr-un discurs violent impotriva imigrantiei ilegale, xenofob si izolationist. Nu e clar, prin urmare, cat din nationalismul autohton este productie proprie si cat vine din efectul de contaminare. Romania tocmai se aseaza si ea pe harta cu o problema de care scapase in ultimii ani.

Prin aceste paraiase au curs neintrerupt in ultimii ani ideile nationaliste, etnocentriste si ortodoxiste, alimentand si modeland mentalul colectiv. Paraiasele s-au umflat si s-au unit astazi intr-un fluviu. Apele lui tulburi inunda azi societatea romanesca si cu greu mai poate fi oprit.

Daca oficializarea unui Rasputin in politica romaneasca devine politica de stat, cu atat mai periculos. Nu exista inca date certe, dar inca trag nadejde ca tot ce se intampla azi in Romania nu este parte a unui proiect etnocentrist, cum l-a numit Stanomir, ci o ratacire generata de haosul politic intern. Sper ca Romania nu se joaca cu focul, ca nu aprinde ideile nationaliste in mod deliberat, cu scopul de a obtine maxim de efect artistic in 2018, cand vom sarbatori in mod simbolic suta de ani de la Marea Unire. Poate ca presedintele Klaus Iohannis se va abtine totusi de la tentatia de elibera demonii nationalismului in lipsa de alt proiect, de solutii si de viziune.

Am vazut unii analisti incercand sa explice reciclarea lui Munteanu prin nevoia sistemului de a controla un fenomen care vine oricum peste Romania. Teoria ar putea tine cu o singura observatie: de ce e nevoie sa dai foc la toata tara?

Nu as vrea sa fiu inteles gresit. Exista un nationalism bun, puternic si sanatos despre care nimeni nu vorbeste in gura mare. Exista un mod discret si eficient de a-ti iubi tara fara a-i face rau. Oricine munceste, respecta legea, se implica in problemele comunitatii lui, se bate pentru principii si valori, promoveaza competenta si cinstea isi trage tara cu inca un pas inainte. Patriotismul nu are nevoie de lozinci tipate strident, nu se manifesta prin ura fata de straini sau mintindu-ne cu unicitatea noastra. Drumul pe care a apucat Romania astazi duce catre intuneric, ne intoarce in trecut, ne indeparteaza de Occident si ne arunca direct in bratele Rusiei. Pentru ca exact asa arata modelul preferat al Moscovei: o tara inchisa in ea insasi, eliberata de "jugul strain", numai buna de intors din drumul ei catre Vest.

Distribuie Distribuie Comentarii