Discuția aprinsă – fără precedent datorită virulenței – din biroul oval de la Casa Albă, dintre președintele Donald Trump, vicele JD Vance și președintele Zelenski a schimbat paradigma diplomației contemporane. Tranzacționările se fac acum pe față și în direct la TV, nu în spatele ușilor închise. Se deschide un nou tip de diplomație directă și dură, fără menajamente, iar diplomația și puterea de la București, aflată între ilegitimitate și o legalitate șubredă pare că nu înțelege nimic ce se întâmplă, dovedind, încă o dată, că politicienii noștri de la vârf nu au o minimă cultură istorică și le lipsește empatia populară și spiritul național. După ce a negociat trei zile cu Marco Rubio contractul despre metalele rare, președintele Zelenski vine la Casa Albă și refuză să-l semneze deși venise special pentru acesta. Mai mult, deși țara sa a primit 350 milioane de dolar ajutor, armament, informații și consilieri din partea SUA ca să ducă războiul, de altfel, drept de apărare în fața agresiunii ruse, Zelenski le răspunde cu aplomb și obrăznicie, precum și lipsă de recunoștință înalților demnitari americani. Puțină smerenie și afișare a recunoștinței ar fi dus la o înțelegere, dar Zelenski nu a știut să întoarcă răspunsul cu diplomație la acuzele lui Trump și Vance, care doreau prin această conferință publică să justifice electoratului și contribuabililor americani pe ce a cheltuit banii SUA în Ucraina din 2016 încoace. Când ești dator financiar și militar și mergi invitat la cineva acasă este de bun simț să fi mai smerit și să nu răspunzi obraznic peste interlocutor, ba mai mult și să nu înjuri în rusește. Zelenski a fost dat afară apoi din biroul oval, caz unic în istoria SUA, și i s-au anulat toate întâlnirile, precum și prânzul, președintele ucrainean fiind nevoit să-și mănânce sendvișul pe drumul de întoarcere în avion deasupra Atlanticului. Discuțiile pe această ceartă unică în diplomația modernă este arhicunoscută în mass-media. Donald Trump s-a dovedit că știe să fie răzbunător atunci când i se răspunde obraznic de către cineva pe care l-a plătit să facă un război. Din punct de vedere politic Zelenski este deja istorie, chiar dacă va dori să se reîntoarcă motivat ca să facă pace așa cum i-a cerut Trump. Rada ucraineană îi cere deja socoteală lui Zelenski de ce nu a fost diplomat în biroul oval. Toate acele încurajări din partea Bruxellului și ale altor lideri europeni ce flutură stegulețe ucrainene la profil, cu mesaje siropoase sau încurajări cu mâna pe spate sunt frumoase dar perfect inutile într-un război dur și crud pe care îl duce Ucraina cu Rusia din 2014 încoace. UE nu are armată și degeaba șefa comisiei europene Ursula von der Leyen se agită, ea îi poate trimite lui Zelenski cel mult bani mai mulți de înarmare din taxele mărite pe seama contribuabililor europeni, vaccinuri expirate și atât. Trump i-a spus direct la Zelenski că se va retrage, iar UE a sărit în apărarea președintelui ucrainean că-i va trimite sumele necesare din bugetul de înarmare și dezvoltare al țărilor europene. Trump a mai spus ceva interesant lui Zelenski, că acesta nu mai are oameni, adică soldați să lupte pe front după ce un milion de soldați ucraineni au murit și 14 milioane și-au părăsit țara. Liderii europeni își arată financiar solidaritatea cu Ucraina, dar din punct de vedere al soldaților de trimis pe front nu are nicio soluție. Europa nu mai are armament de trimis, pentru că deja l-a trimis în Ucraina până acum, iar soldați nu are de unde să trimită. Să-i vedem atunci pe estonieni, francezi, germani, olandezi, englezi, spanioli, polonezi care flutură steagul Ucrainei, dacă vor merge să moară pe front în Donbas. E ușor și romantic să fi solidar de la distanță, dar când îți vin primele sicrie cu morți acasă la Paris, Berlin, Haga, Londra, Varșovia sau București războiul nu mai pare o iluzie și o proiecție ideologică, ci o realitate macabră. Când spui azi Trump te referi la SUA cu președinția, departamentul de stat, parlamentul, CIA și FBI, toate sub control republican. Să te cerți cu SUA este nesăbuință anti-națională în România.

Ce fac ceilalți europeni am văzut, dar pe noi trebuie să ne intereseze soarta României cu alegeri anulate ca în 1937, fapt ce a dus la dezmembrarea țării în 1940, când s-a rupt poporul de politicienii de la putere și de instituțiile care nu-l mai reprezenta. Într-un fel situația se aseamănă azi. De aceea consider că puterea de la București nu trebuie să se grăbească să fie mai ”catolică decât papa” și să susțină punctul de vedere exacerbat anti-american al Bruxellului, Londrei, Berlinului sau Parisului. România este o țară pe linia frontului cu cea mai mare graniță cu Ucraina – linia frontului, deci posibil victimă a conflictului de putere dintre Trump și Zelensky de care va profita Rusia lui Putin. A critica azi din partea guvernului Ciolacu și a președinției interimare a lui Bolojan partenerul strategic cu SUA este sinucidere curată, nu politică, că asta nu mai contează acum în ce situație dramatică suntem, ci o condamnare la moarte a integrității, suveranității și unității naționale. SUA este singura putere mondială și din NATO care ne poate asigura independența și integritatea teritorială în fața unui atac al unei forțe străine. SUA are trei baze militare în România: la Deveselu, Mihail Kogălniceanu și Câmpia Turzii. Dacă soldații americani părăsesc România în urma reacției nesăbuite a puterii de la București, care joacă cartea criticii politicii externe americane de către Zelenski și UE, România va fi în meniul marilor puteri și riscă dezmembrarea ca-n 1940. SUA este singura mare putere care ne poate apăra în fața unei agresiuni militare. Bruxelles este un conglomerat de funcționari molatici și corupți, nu o cazarmă cu soldați profesioniști ca să apere frontierele Europei. Nu va veni Ursula von der Leyen să ne apere, nici cancelarul german Merz, care nu are armată și nici micuța Estonia, puțin mai mare cât un oraș mediu din România. Cea mai distopică politică o duce însă Marea Britanie care joacă în această ecuație rolul perfidului Albion. Mă mir cum lumea a uitat că U.K nu mai este de ani buni de zile membră UE, deci nu are nicio obligație instituțională să ne apere ca în 1940, atunci când nu a făcut-o deși avea un acord cu puterea de la București. Londra e Brexit azi, nu e UE, dar este amuzant de trist cum joacă cartea războinică din afara UE, încercând să folosească ”carne de tun” dintre cetățenii europeni. De altfel Anglia e specialistă de-a lungul istorie să facă războaie prin interpuși ca să-și promoveze interesele. În concluzie, ofer un sfat gratis pentru capii serviciilor secrete românești, care poate se pricep mai bine la situația gravă de pe marginea prăpastiei a statului român, decât bolojenii, ciolacii sau grindenii obsedați doar de interese clientelare politico-economice, cu ochii ațintiți de la stomac în jos: SUA, armata americană și președintele Trump reprezintă singura garanție a democrației, unității teritoriale și suveranității României, nu stegulețele ucrainene de profi fluturate de Macron, Merz sau Ursula. Ne va apăra de ruși și vecinii hulpavi de la vest Maia Sandu, pupila lui Soros? Un conflict Europa – SUA va duce la plecarea trupelor americane și atunci suntem chiar la cheremul expansiunii Rusiei și nu numai. Poate asta dorește Bruxellul în subsidiar? Ca în 1940 vom fi singuri cu pieptul zdrobit în fața furtunii. Nu-i văd plecând pe front pe cei care urlă acum isteric pe rețele sociale să fim cu Zelenski împotriva Americii lui Trump, Acești vectori ideologici vor fi primi care vor da bir cu fugiții spre fotoliile confortabile ale sponsorilor și birocraților de la Bruxelles. Azi Europa fără umbrela militară SUA e o victimă sigură în fața provocărilor estului. Poate asta dorește propaganda hibridă bruxelleză, ca Europa să rămână descoperită în fața provocărilor? Zilele și lunile următoare dacă diplomația românească nu joacă inteligent și doar în interesul național și în parteneriat cu SUA, existența statului român va fi pus în discuție. România ca o pradă? S-ar putea să pierdem mai mult decât în 1940.

Ionuț Țene/ napocanews.ro

Distribuie Distribuie Comentarii