În comparație cu media Uniunii Europene, în România mor de trei ori mai mulți pacienți din cauza unor boli tratabile, iar speranța de viață sănătoasă este printre cele mai reduse. Cu o medie de 57,8 ani sănătoși, ne plasăm pe locul 22 din 27 de țări UE. Mai mult, deși România dispune de cele mai multe paturi de spital din Europa, stăm foarte prost la capitolul prevenție. Sunt doar câteva dintre concluziile raportului anual „Health at a Glance: Europe 2024. State of Health in the EU Cycle”, publicat recent de Comisia Europeană și OECD.

România, campioana Europei la decese din cauze prevenibile și tratabile. Arhivă

Potrivit aceluiași raport, în România cheltuielile cu sănătatea pe cap de locuitor rămân cele mai scăzute dintre țările UE. De exemplu, acum doi ani, țara noastră a cheltuit în medie 1.632 de euro cu sănătatea pe cap de locuitor, adică mai puțin de jumătate din media europeană care este 3.533 de euro pe cap de locuitor. La fel, țara noastră continuă să aloce printre cei mai puțini bani pentru cheltuielile cu sănătatea raportat la PIB: 5,7%. Evident, subfinanțarea sistemului sanitar se oglindește în problemele de sănătate cu care se confruntă românii. Potrivit raportului, România stă foarte prost la capitolul decese din cauze tratabile, unde ocupăm ultimul loc, dar și la capitolul decese produse din cauze prevenibile, unde e situăm pe antepenultimul loc în UE,

Principalele cauze ale deceselor din cauze tratabile, la care România este pe primul loc în Europa sunt bolile cardiace ischemice (21%), cancerul colorectal (14%), cancerul de sân (10%), accidentul vascular cerebral (10%), pneumonia (8%), hipertensiunea (5%) și diabetul (4%). În ceea ce privește morțile din cauze prevenibile, în anul 2021 numărul prima cauză a fost COVID-19 (24%), urmat de cancerul pulmonar (16%), bolile cardiace ischemice (10%), consumul de alcool (6%), accidentul vascular cerebral (5%), accidente (5%), BPOC – boala pulmonară obstructivă cronică (4%) și sinucideri (4%).

România vs tările europene: ne despart mii de ani lumină

Sunt date și informații care nu mai miră pe nimeni. Nu este un secret faptul că sistemul sanitar din România se află de multă vreme în colaps. Iar din moartea clinică în care a alunecat se pare că nimeni și nimic nu-l va mai trezi. „Aceste date nu se vor schimba prea curând. Poate peste 10, 20 de ani am vedea ceva dacă și numai dacă acum, în acest moment s-ar implementa niște programe care să și funcționeze”, a comentat pentru „Adevărul” Radu Gănescu, președintele Asociației pacienților cronici.

Acesta a făcut o comparație între sistemul sanitar românesc și cum este el gândit în țările occidentale. Iar diferențele sunt uriașe. „Când vorbim despre cancer de colon, de sân, când vorbim despre boli cardiovasculare, marea majoritatea țărilor europene au programe de screening implementate acum foarte mulți ani. În Olanda, de exemplu, sau Belgia există mai multe case de sănătate private decât case de sănătate publice. Aceste case de sănătate private oferă pachete de servicii care includ și screening pentru diferite afecțiuni. Dacă beneficiarii acestor pachete de servicii nu fac screeningurile respective, le crește riscul și atunci, automat, cresc și costurile. Acolo tot interesul este să te țină sănătos. Și de aceea oamenii au speranța de viață mai ridicată, mortalitatea bolilor prevenibile este mai scăzută. Pentru că sistemul de acolo face tot posibil ca tu să nu devii pacient ”, explică Radu Gănescu.

Pacient: „Pe noi nu ne întreabă nimeni de sănătate”

În România, pe de altă parte, situația este total diferită. Abia acum câțiva ani au apărut programele de screening însă și aceea sunt pe termen limitat, după cum vin și se termină banii alocați. „În ultimii trei ani s-a făcut screening pe hepatite, pe tuberculoză, cancer de colon, de sân, de col uterin. Iar toate aceste programe s-au desfășurat prin fonduri europene. Acum va intra screening-ul pe cancer de prostată și screening-ul pe cancer de plămâni. Au fost programe de screening care s-au desfășurat în perioada de finanțare 2020-2023, care s-au închis la 31 decembrie 2023. Mă refer la cele pe fonduri europene. Dar, după cum vedeți, ele au o perioadă de implementare. Pe termen nelimitat sunt cele care sunt implementate de Ministerul Sănătății. Insă, în momentul de față, avem doar două: cel de col uterin și cel de cancer la sân”, a mai explicat Radu Gănescu.

Radu Gănescu a precizat că românii se duc la medic de multe ori când este prea târziu sau când boala a avansat atât de mult încât este nevoie de un tratament complex. Motivul? Lipsa de educație și de informare. „În primul rând, populația trebuie să fie informată și educată, să știe că are posibilitatea de a efectua screening gratuit. Cineva trebuie să le spună asta. Apoi, cineva trebuie să-i cheme efectiv la medic în scop preventiv. Însă pe noi nu ne întreabă nimeni de sănătate. Dacă mă duc să mă caut, bine. Dacă nu, nu mă cheamă nimeni”.

Un alt motiv pentru care ne plasăm la coada Europei din punct de vedere al sănătății o reprezintă faptul că România rurală nu are acces la servicii medicale uneori de bază. Ne lipsesc medicii de familie de la sate, dar și medicii din ambulatoriu. Apoi, populația este pe de-o parte îmbătrânită, pe de altă parte avem și mulți bolnavi cronici cu speranță de viață scăzută. „Pentru că nu i-a diagnosticat nimeni la timp, pentru că nu au urmat programe de prevenție a acestor boli. Acum, ca să fi avut și noi niște cifre mai bune, ar fi trebuit implementat programe de prevenție și screening încă din 2005 - 2010. Căci evoluția se observă în timp, în 10, 15 ani. Ca idee: în 2008, când am implementat pentru prima oară vaccinarea HPV, aceasta a fost implementată și în Australia. La noi a fost un eșec răsunător. La ei nu. Și acum Australia nu mai are deloc cancer de col uterin”. Radu Gănescu a mai punctat faptul că românii trebuie să-și schimbe mentalitatea și să meargă la medic nu numai când nu mai pot, ci înainte ca boala să se fi instalat.

„N-ai cum să faci prevenție cu 100 de lei și să te oprești când s-au terminat banii”

Pe de altă parte, banii de care dispune sistemul de sănătate ar trebui distribuiți altfel, mai rațional. „Dacă cu banii pe care îi avem doar tratăm, atunci nu ne vor mai ajunge pentru prevenție. Ar fi eficient dacă am investi în prevenție, omul nu s-ar mai îmbolnăvi, nu ar rămâne cu dizabilități, s-ar duce în continuare la muncă, ar plăti taxe și impozite la stat. Iar statul nu i-ar mai oferi pensie de handicap, nu i-ar mai plăti concediul medical. Și toată lumea ar avea numai de câștigat”.

Președintele Asociației pacienților cronici este de părere că ne aflăm într-un cerc vicios, iar salvarea ar veni printr-o strategie bine pusă la punct și care să se desfășoare pe termen nelimitat, indiferent de cât de des se schimbă miniștrii sau Guvernele. „Să gândim o politică, s-o implementăm și s-o continuăm pe termen lung. Iar finanțarea să fie tot pe termen lung, nu întreruptă. N-ai cum să faci programe de prevenție și să spui n-am decât 100 de lei. Și să-l oprești când ți se trmină banii”.

Trebuie să existe continuitate și predictibilitate în politicile de sănătate ca să și funcționeze cu adevărat. „În pandemie, de exemplu, când aveam nevoie mai mult ca oricând de liniște și stabilitate, noi am schimbat nu știu câți miniștri !”, a mai punctat pacientul.