În România, rata de ocupare a femeilor cu vârste între 25 și 54 de ani este printre cele mai mici din UE. Diferențe cresc substanțial în cazul femeilor cu copii. Familiile tinere cu copii, mai sărace decât pensionarii.

În România, rata ocupării femeilor cu vârste între 25 și 54 de ani este printre cele mai mici din UE – 67,1% față de 74,7%, media europeană. Comparativ, în Ungaria, rata este de 83,4%, în Polonia de 75%, în Slovacia de 79,4%, în Bulgaria de 76,7%. Rate mai mici de ocupare față de România au doar Grecia – 61,3% și Italia – 60,1%.

Statele UE cu rate de ocupare peste 80% sunt: Slovenia, 85,7%, Lituania, 83,9%, Portugalia, 83,3%, Olanda, 82,1%, Danemarca, 81,9%, Estonia, 81,1%, Austria, 80,7% și Germania, 80,5%.

Diferențe și mai mari la femeile cu copii

Pentru femeile cu copii, diferențele între ratele de ocupare sunt și mai mari – 62,5%, în România, față de 72,4%, media UE.

Comparativ, în 2006, rata de ocupare a femeilor cu copii era de 68%, în România,, față de 71%, media europeană, iar a celor fără copii, de 70%.

Datele statistice mai arată că după criza din 2008, până în 2020, România a reușit să crească rata de ocupare a femeilor, dar doar a celor fără copii. Mai mult decât în restul țărilor UE, în timpul celor doi ani de pandemie 2020/2021, în România, rata de ocupare a femeilor a scăzut drastic.

Astfel, în 2019, rata de ocupare a femeilor fără copii ajunsese la 77%, (69% la cele cu copii), în timp ce la finalul lui 2021, rata a scăzut la cele fără copii la 73% și la 63% la cele cu copii, potrivit Eurostat.

Totodată, statistica mai arată că, în timp ce în UE proporția femeilor inactive pe motiv că au de îngrijit un membru al familiei cu dizabilități, copii sau alte obligații familiale a scăzut între 2011 și 2020, în România, procentul este în creștere. Pentru bărbați, principalul motiv de inactivitate este pensionarea.

Posibile explicații pentru neocupați

Sociologul Mircea Kivu spune că nu doar că România are una dintre cele mai mici rate de ocupare a femeilor din UE, dar are, în general, una dintre cele mai mici rate de ocupare: ”Este a patra cea mai mică rată de ocupare din UE, în general, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Lucrurile sunt puțin bizare pentru că, dacă ne uităm la rata șomajului, România are una din ratele cele mai mici. Deci, avem, pe de o parte rată de ocupare mică, pe de alta, n-avem șomeri. Aceasta înseamnă că avem mulți oameni fără ocupație, dar care nici nu caută de lucru. Pentru că definiția șomerului aceasta este: nu e ocupat, dar caută activ de lucru”.

Explicația acestui fenomen ar putea fi complicată, adaugă sociologul: ”S-ar putea ca la noi să apară neocupați o groază de oameni care de fapt lucrează, dar sub diverse forme care să-i facă să apară ca neocupați. De exemplu, mulți oameni plătiți ca PFA sau pe drepturi de autor”.

Datele arată că, în general, mai spune Mircea Kivu, femeile care au copii nu lucrează și asta explică diferența foarte mare între rata generală de ocupare a femeilor în România, comparativ cu cele care au copii: ”Femeile cu copii nu lucrează pentru că serviciile sociale din România sunt foarte slab dezvoltate. E foarte greu să crești un copil în condițiile în care ambii părinți lucrează, iar societatea nu oferă servicii adecvate de creșă, grădiniță sau resurse financiare pentru închirierea unei bone”. Această lipsă a serviciilor sociale este și una dintre cauzele scăderii natalității, mai spune Mircea Kivu. ”Mă uitam pe o altă statistică și am văzut că proporția copiilor care se află în stare de deprivare cum se numește – adică nu au tot ce le trebuie – e foarte mare în România. E cea mai mare din UE. Avem cei mai mulți copii, cei mai săraci. Și atunci, lucrurile se leagă. Practic, existența unui copil duce la scăderea nivelului de trai al întregii familii. Încidența cea mai mare a riscului de sărăcie este la cuplurile cu copii”, mai spune Kivu.

Cu cât numărul de copii este mai mare, cu atât crește și sărăcia. ”Nu pot să spun un procent al creșeriii riscului de sărăcie. Ceea ce se știe este că sărăcia cea mai frecvent întâlnită este la cuplurile cu copii. Mai mare chiar decât la pensionari. Ceea ce este îngrozitor. Și, în aceste condiții, n-ar trebui să ne mirăm prea tare că ne scade populația”, conchide sociologul.

La rândul ei, Monica Stroe, profesor asistent în antropologie la Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București, explică pentru ”Adevărul” aceste cifre statistice: ”Nu este o surpriză că rata ocupării femeilor de vârstă activă este mică în România în raport cu media europeană, și nici faptul că ocuparea a scăzut în pandemie. România are o piață a muncii cu probleme multiple în materie de egalitate de gen: salarizare egală, hărțuirea la locul de muncă, granița muncă – viață privată, feminizarea anumitor domenii de activitate. Munca de îngrijire de exemplu – retribuită sau nu, formalizată sau informală – este în mod tradițional asumată de femei, iar pandemia a creat o cerere uriașă de muncă de îngrijire informală, ceea ce a accentuat așteptările ca femeile să amortizeze spontan, prin munca lor gratuită, această cerere. Mă refer, de exemplu, la nevoia de supraveghere a copiilor care nu mai mergeau la școală sau grădiniță în diverse perioade – imprevizibile – ale pandemiei. Oricum această presiune pandemică accentuează o situație veche, creată de lipsa infrastructurii publice pentru îngrijirea copiilor și a vârstnicilor; grădinițe, creșe, soluții de locuire asistată pentru vârstnici, toate aceastea lipsesc din multe localități sau sunt inaccesibile financiar pentru majoritatea familiilor. Munca de îngrijire și munca domestică nu au nici vizibilitate statistică, nici publică, și nici validare socială. Mai mult, munca femeilor este precarizată și invizibilizată și de lipsa contractelor de muncă”.

Sarcini împărțite echilibrat la oraș

Un sondaj realizat recent pentru Asociația Solidaritate și Egalitate, printre orășencele cu studii superioare și venituri peste medie, arată că ”deși curățenia și gătitul par să îi greveze mai mult pe respondenți decât pe ceilalți membri ai gospodăriei, activitățile casnice sunt împărțite, în general, echilibrat. Aprovizionarea, educația copiilor și îngrijirea persoanelor în vârstă încep să fie sarcini asumate tot mai mult de toți adulții din familie”.