Helmuth Duckadam, supranumit „Eroul de la Sevilla“, împlinește sâmbătă 64 de ani. Și-a asigurat un rol în istorie după ce a apărat patru penalty-uri într-o finală de cupă europeană, însă nici rolul jucat la Revoluția din 1989 nu e de neglijat.

Helmuth Duckadam. FOTO Adevărul

Helmut Duckadam s-a născut pe 1 aprilie 1959, la Arad, România, iar pentru istoria fotbalului va rămâne portarul care, la Cupa Campionilor Europeni din 1986 , a apărat toate cele patru lovituri de la 11 metri, aducând astfel trofeul echipei sale, Steaua București, dar și extazul pentru milioane de români.

Din păcate, a fost și sezonul în care cariera sa a fost întreruptă brusc, din cauza unui anevrism care a necesitat o intervenție chirurgicală la brațul drept. A ieșit din fotbalul de performanță cu un bilanț de care românii își amintesc cu drag: 133 de apariții în divizia A, 13 în Cupa României și 9 în Cupa Campionilor Europeni.

Mai puțin celebru decât titlu de „Eroul de la Sevilla“, dar foarte important este și cel de „ luptători cu rol determinant în victoria Revoluţiei din 1989 ” .

Puțină lume își mai amintește că, în 1989, când a început Revoluţia, Helmut Duckadam era vicepreşedinte-jucător la Vagonul Arad,.

„Pe 21 decembrie, am ieşit la manifestaţie, dar seara, când am mers acasă, am deschis televizorul şi l-am văzut pe Ceauşescu la mitingul din Bucureşti. Atunci mi-am zis: «Sunt terminat, voi ajunge la puşcărie, că Ceauşescu n-a căzut»”, povestea Helmuth Duckadam .

„Mulţi au profitat de Revoluţie”

Crezuse că se va întâmpla şi la Arad ce se întâmplase la Timişoara.

„În acea noapte lumea a fost speriată şi adevărul e că mulţi au plecat acasă. A rămas un grup de câteva sute de oameni. Eu aveam un prieten la o mănăstire de la periferia Aradului, stareţa ne-a făcut slujbă şi aveam 3.000 de lei din prima de joc, cu care am cumpărat lumânări şi le-am împărţit oamenilor din piaţă. După ce le-au aprins, s-a luminat dintr-o dată piaţa şi am mai prins curaj! După revoluţie, am stat la primărie la Arad două luni şi jumătate şi am răspuns de toate ajutoarele care au intrat în România prin vestul ţării. Dirijam vagoanele spre oraşele din ţară, nici nu ştiam ce erau în ele. După ce s-au liniştit apele, nici nu m-am gândit să mă implic într-o activitate politică, dar mulţi au profitat de Revoluţie, au fost aleşi în posturi de conducere. Eu am fost mai naiv, m-am întors la clubul Vagonul şi mi-am văzut de treaba mea”, povestea Duckadam.