În 1991, la îndemnul preşedintelui francez François Mitterrand, avocatul Robert Badinter a venit în România pentru a pune umărul la elaborarea Constituţiei României, inspirată în numeroase puncte din modelul Constituţiei franceze a celei de-a V-a Republici, instituind astfel un regim semi-prezidenţial.
Într-un interviu exclusiv pentru „Weekend Adevărul“, francezul vorbeşte despre legăturile sale cu România şi cu Basarabia, părinţii lui fiind originari din raionul Teleneşti, dar şi despre cariera sa de avocat şi prietenia lui cu François Mitterrand.
„Weekend Adevărul“: Părinţii dumneavoastră erau originari din Basarabia. Când v-au vorbit pentru prima oară despre meleagurile lor natale?
Robert Badinter: Încă de când eram copil, înainte de Al Doilea Război Mondial. Însă părinţii mei îmi vorbeau puţin şi rar despre Basarabia. Cea care îmi vorbea mai mult despre Basarabia era bunica mea Idiss, a cărei poveste de viaţă am scris-o într-o carte. Familia mea nu a avut vreodată naţionalitate română. Tatăl şi mama mea s-au născut în Basarabia pe vremea când aceasta făcea parte din Rusia imperială şi apoi au mers direct în Franţa. Nu am origini româneşti, însă am un interes puternic şi un ataşament faţă de poporul român. Am mers de mai multe ori la Bucureşti şi în zonele montane ale României, în special după căderea lui Nicolae Ceauşescu, pentru a lucra la proiectul noii Constituţii a democraţiei româneşti.
Când aţi vizitat pentru prima oară România şi Basarabia?
Am venit pentru prima oară în România în timpul regimului comunist al lui Ceauşescu, nu mai reţin exact anul. Iar în Basarabia am fost în vremea lui Gorbaciov.
Maurice Faure, Robert Badinter şi Francois Mitterrand FOTO: Institutul Mitterrand
Care au fost impresiile dumneavoastră despre Basarabia şi cum s-au schimbat ulterior?
Îmi imaginam Basarabia ca un grânar, precum Ucraina. Şi am fost surprins să văd atâtea dealuri şi podgorii, precum în Burgundia. A fost o surpriză totală.
Tatăl dumneavoastră a murit în lagărul de la Sobibor, iar unchiul dumneavoastră la Auschwitz. Cum v-a marcat viaţa experienţa teribilă a Holocaustului?
După ce tatăl meu a fost arestat, am plecat să îl caut şi a fost aproape să fiu şi eu arestat. Aveam 14 ani atunci. Ulterior, cum era persecuţie împotriva evreilor, m-am înscris cu acte false şi cu un alt nume la un liceu din Franţa. Iar cei care au cunoscut, adolescenţi fiind ca mine, ocupaţia germană şi vânătoarea de evrei rămân marcaţi pe viaţă de această experienţă teribilă.
„Pădurile din Munţii Carpaţi au un farmec extraordinar“
Care este amintirea cea mai specială pe care o aveţi legată de România?
Vă pot răspunde fără ezitare: pădurile din Munţii Carpaţi. Au un farmec extraordinar şi mi-au rămas la suflet.
Aţi colaborat în 1991 la elaborarea Constituţiei României. Cum a fost acea experienţă şi cum aţi fost cooptat?
În acea perioadă eram preşedintele Consiliului Constituţional din Franţa şi, la un moment dat, am primit vizita unei delegaţii de înalţi magistraţi din România. Iar aceştia au sugerat autorităţilor române să mă consulte. A fost o experienţă foarte utilă şi m-am bucurat că am putut fi astfel de folos României.
Avocat şi ministru
Aveţi o carieră impresionantă ca avocat. De unde a pornit această pasiune pentru avocatură?
Cred că putem vorbi de hazard aici. Îmi doream să devin profesor de Drept, dar trebuia să am 25 de ani ca să mă pot prezenta la concurs. Iar eu aveam doar 22 de ani, însă trebuia să îmi câştig existenţa. Aşa că am îmbrăţişat cariera de avocat.
Aţi avut şi clienţi români ca avocat?
Da, am avut mai mulţi clienţi români ca avocat. Însă aceştia nu mi-au marcat viaţa profesională.
Aţi fost ministru al Justiţiei din 1981 până în 1986. Cum a fost pentru dumneavoastră această trecere de la avocatură în fruntea justiţiei din Franţa?
Eram avocat, profesor de Drept, conferenţiar şi autor, iar justiţia a fost mereu obiectivul meu prioritar începând din 1951. Eram gata şi pregătit pentru a fi ministru al Justiţiei.
Fostul preşedinte François Mitterrand v-a apreciat mult. Cum l-aţi cunoscut şi care sunt cele mai speciale amintiri?
L-am cunoscut pe François Mitterrand în timpul celei de-a IV-a Republici, jucând tenis de mai multe ori. Însă m-am alăturat micului său grup de prieteni foarte apropiaţi după 1958. Până atunci fusesem mai degrabă legat de Pierre Mendès France. Dar l-am admirat mult pe François Mitterrand ca prieten. Şi îmi aduc aminte cu plăcere că am râs de foarte multe ori împreună, avea un excelent simţ al umorului.
Abolirea universală a pedepsei cu moartea
V-aţi luptat mult pentru ca pedeapsa cu moartea să fie abolită în Franţa din 1981.
A fost o luptă extrem de dificilă. Şi am fost cu siguranţă în acea perioadă avocatul cel mai detestat din Franţa.
Sunt destui oameni pe glob, inclusiv în România, care spun că pedeapsa cu moartea ar trebui reintrodusă şi aplicată în cazurile foarte dure, precum genocidul sau crima. Care este părerea dumneavoastră?
„Abolirea pură, simplă şi definitivă“, spunea Victor Hugo. Eu aş spune că ar trebui să fie abolirea universală a pedepsei cu moartea.
Avocatul lui Coco Chanel
Nume: Robert Badinter
Data şi locul naşterii: 30 martie 1928, Paris
Studiile şi cariera:
În cadrul Universităţii din Paris şi-a obţinut licenţa în Litere (1947) şi cea în Drept (1948).
Pentru continuarea studiilor, a obţinut o bursă, terminând masterul la Universitatea Columbia din Statele Unite ale Americii, în 1949.
În 1951 a luat examenul de Barou, devenind avocat, iar un an mai târziu a obţinut şi titlul de doctor în Drept la Universitatea din Paris.
În 1965 a primit o catedră la Sorbona, unde a predat până în 1996.
A fost ministru al Justiţiei (1981-1986), preşedintele Consiliului Constituţional (1986-1995) şi senator (1995-2011).
La nivel internaţional, Robert Badinter a prezidat Comisia de arbitraj pentru pace în Iugoslavia, creată în august 1991 şi care a funcţionat timp de doi ani.
A fost un avocat axat pe drepturile fundamentale, precum dreptul la viaţă şi dreptul la un proces echitabil, devenind celebru pentru rolul important pe care l-a avut în abolirea pedepsei cu moartea în Franţa (1981).
Ca avocat, printre clienţii săi s-au numărat personalităţi precum Coco Chanel, Jimmy Connors şi Aga Khan.
