Dintotdeauna, lumea satului a fost bogată în credințe populare și orice problemă era rezolvată printr-un ritual. Fetele care nu se puteau mărita aveau un ritual aparte. O femeie care nu putea avea copii, avea parte de un alt ritual. Până și cele care nu voiau copii puteau apela la un ritual.

În orice sat era cel puțin o femeie care cunoștea descântece și „farmece” pentru diferite probleme cu care se confruntau femeile. Asta pentru că femeile erau cele care apelau la astfel de practici magice, în general.

Când nu puteau naște sau când pierdeau prea multe sarcini, când nu puteau avea copii sau când nu voiau să mai aibă copii, ca să-și ușureze durerile, ori să aibă prunci sănătoși, pentru toate, omul de altădată, avea un ritual de îndeplinit.

O veche credință spune că dacă o femeie nu voia să aibă copii, ea trebuia să facă un gest simplu, la ceremonia nunții.

„În spaţiul investigat, în cadrul ceremonialului nunţii se oficiau rituri de limitare a naşterilor la un anumit număr de copii, dar şi de oprire definitivă a acestora. Unele practici magice, din această categorie, mizau pe forţa de constrângere a nodurilor generalizate în magie, mai ales, în practica descântatului”, explică etnologul Pamfil Bilțiu într-o lucrare publicată în Memoria Ethnologica.

Nunta, cel mai bun moment pentru ritualuri

Potrivit lui, la ceremonialul nunții, mireasa făcea noduri pe panglica pe care o țineau mirii și nașii în mână în cadrul ritualului. Mireasa făcea atâtea noduri, câți ani își dorea să nu aibă copii.

„Trebuie să subliniem că atât sfoara înnodată, lanţul înnodat, panglica şi ea înnodată, sunt accesorii frecvent folosite în practicile magice, din cele mai vechi timpuri. Se credea că ele pot lega şi supune duhurile malefice”, mai spune el.

Dar tot cu ocazia nunții, tinerele mirese care nu voiau copii mai aveau un ritual. Credința era că mireasa trebuie să se așeze pe degetele mâinilor. Momentul era acela când miresei, conform tradiției, i se scoate cununa și i se pune o năframă pe cap, semn că acum este femeie măritată. Conform credinței, ea trebuia să se așeze pe atâtea degete , câți ani nu dorea să aibă copii.

Colacul, coptură rituală

„Degetele de la mână slujeau şi ele ca accesorii în practicile magice legate de limitarea temporară a naşterilor. În magie şi credinţe, degetele mâinilor sunt răspândite la o serie de popoare, degetul fiind un principiu director al persoanei. El reprezintă conştiinţa absolută, clarvăzătoare, energică şi activă. Nu putem omite rolul important pe care îl joacă analogia în această practică”, mai explică etnograful.

Un alt ritual presupunea prepararea unui colac din făină de grâu care a fost cules în urma secerătorilor. Acel colac trebuia împărțit la săraci. „Colacul este o coptură rituală, învestită de omul din popor cu multiple funcţii. El stabileşte legăturile dintre cei vii şi cei morţi, dintre cer şi pământ, dintre zei şi oameni”, mai arată etnograful Pamfil Bilțiu.