Analistul militar Hari Bucur-Marcu este de părere că vizita lui Zelenski în SUA a fost lipsită de consecințe strategice, iar intenția președintelui Biden de a găsi o soluție războiului înainte de ultima sa zi în funcție nu e susținută de decizii pe care le putea lua pentru ca Rusia să oprească agresiunea.

Vizita în SUA a președintelui Ucrainei, Volodimir Zelenski, a fost un parțial succes, a transmis liderul ucrainean în discursul său cotidian nocturn de sâmbătă. El a susținut că Ucraina și-a îndeplinit mai multe obiective în cursul vizitei de aproape o săptămână în SUA.

Pe de o parte, Ucraina a obținut „cel mai important pachet de sprijin”, în valoare de aproape opt miliarde de dolari, ce cuprinde arme pentru front, apărare antiaeriana, precum și o extindere a misiunii de instruire a piloților pe F-16. Zelenski i-a mulțumit președintelui SUA, Joe Biden.

Zelenski a mulțumit și Congresului SUA „pentru sprijinul bipartizan neclintit și pentru disponibilitatea de ajutor- de a ne ajuta să învingem. Senatori, membri ai Camerei Reprezentanților - toți cei care înțeleg cât de multe putem realiza împreună. Am primit sprijin deplin pentru strategia noastră de abordare a păcii - pace prin forță”.

Totuși, Ucraina nu a primit permisiunea de a lovi adânc în teritoriul rusesc cu rachete cu rază lungă de acțiune. „Rușii vor fi primii care vor observa (că a fost acordată) permisiunea de a lovi adânc în Rusia. Și apoi va fi făcut un anunț oficial. Nu am o decizie finală de anunțat acest moment”, a spus Serhii Nikiforov, purtătorul de cuvânt al biroului de presă al președinției Ucrainei.

El a subliniat că președintele a purtat discuții cu toate părțile de care depinde o eventuală decizie, și anume Italia, Franța, Marea Britanie și Statele Unite.

„Deși nu există o permisiune clară acum, Ucraina face o presiune uriașă asupra partenerilor. Sperăm că partenerii vor ceda”, a subliniat Nikiforov, citat de presa ucraineană.

Zelenski a mai susținut, pentru Fox News, că a primit de la Donald Trump „informații foarte directe că va fi de partea noastră, că va sprijini Ucraina.”

Bucur-Marcu: „ONU și-a dovedit totala incapacitate de a gestiona conflictul ruso-ucrainean”

Analistul militar Hari Bucur-Marcu analizează vizita președintelui ucrainean Volodimir Zelenski în Statele Unite, unde și-a promovat o propunere de plan de obținere a păcii, în războiul pornit de Federația Rusă împotriva Ucrainei. Expertul român este atât de optimist precum președintele Zelenski.

Pentru a explica rezultatele acestei vizite, Bucur-Marcu susține că este nevoie să avem o imagine panoramică asupra situației, din perspectiva rolului pe care Națiunile Unite și Statele Unite, fiecare separat, îl au în conflict.

„În tot acest timp, Organizația Națiunilor Unite și-a dovedit totala incapacitate de a gestiona conflictul ruso-ucrainean. Conform Cartei Națiunilor Unite, ar fi fost de resortul Consiliului de Securitate abordarea și rezolvarea războiului. Doar că nu a fost cazul. Consiliul de Securitate a devenit un instrument birocratic, care se împiedică de procedură și care funcționează pe baza prezumției că Federația Rusă ar fi Uniunea Sovietică (textul în vigoare al Cartei spune că Uniunea Sovietică și nu Federația Rusă ar fi membru permanent al Consiliului)”, explică analistul.

Bucur-Marcu prezintă modul în care administrația Biden a gestionat agresiunea Rusiei și momentele care i-au precedat:

„A permis Federației Ruse să desfășoare o demonstrație de forță, atunci când Moscova a concentrat vreo 160.000 de militari, cu tehnică, armamente și muniții, în apropierea frontierei cu Ucraina, în 2021, după care a permis Rusiei o operație de amenințare cu forța a Ucrainei, atunci când, în luna ianuarie 2022, Moscova a ridicat nivelul de gata pentru pentru luptă a forțelor deja concentrate în preajma Ucrainei (cu bâlbâiala prezidențială americană cum că o incursiune militară „limitată” în Ucraina ar fi acceptabilă pentru Biden, bâlbâială în sensul că ulterior afirmația a fost retrasă), după care avertismentele americane că o eventuală invazie va fi inacceptabilă pentru Statele Unite au fost complet ignorate (avertismente anulate oricum de gestul Americii de a-și evacua ambasada de la Kiev din calea anticipatei agresiuni rusești), Rusia invadând Ucraina la 24 februarie 2022, moment în care Statele Unite i-au oferit lui Zelenskii un avion cu care să fugă din țară”.

Analistul prezintă evoluția conflictului, de la refuzul lui Zelenskii de a accepta oferta SUA cu faimoasa replică: „trimiteți-mi arme cu care să lupt și nu un avion cu care să fug de aici”, la reușita Ucrainei de a opri invazia Rusiei înainte de atingerea oricărui obiectiv major (folosind armele pe care le primise mai dinainte de la Administrația Trump) și la strategia cu care a venit Washington D.C. de uzare prin luptă a puterii militare rusești.

„Strategia americană nu a funcționat până acolo unde Rusia să treacă la negocieri”

„Strategie americană ce a funcționat, în sensul că Rusia și-au uzat o cantitate mare de forțe și armamente în Ucraina, a suferit pierderi umane și materiale însemnate pe teatrul de război, a fost nevoită să apeleze la mercenari și la ajutorul în muniții, rachete și drone dat de Coreea de Nord și de Iran, pentru a putea menține deschis acest conflict armat european. Dar strategia nu a funcționat până acolo unde Rusia să oprească agresiunea și să treacă la negocieri de separare a forțelor și ulterior de pace”, a explicat analistul.

Trebuie înțeles că doar agresorul este cel care poate opri agresiunea armată, spune expertul.

„Agresor ce poate fi convins să o facă. Doar că simpla uzare a capacității Rusiei de a genera putere militară clasică s-a dovedit a nu fi suficient de convingătoare. În mod normal, Rusia ar fi trebuit nu numai supusă unor sancțiuni financiare și economice, ci și izolării sale complete politice și diplomatice, astfel încât să își fi dorit ea însăși oprirea războiului, în orice condiții. Izolare care nu s-a produs, din motive pe care doar putem să le bănuim”, explică Bucur-Marcu.

Acesta explică faptul că unul dintre motivele pentru care planul nu a funcționat a fost că strategia de uzare a puterii militare rusești pe teatrul de război ucrainean nu merge împreună cu izolarea Rusiei, ca determinant de oprire a agresiunii, înainte ca uzura aceea să se producă ireversibil.

„Un alt motiv ar fi că Administrația Biden nu este luată în serios, în capitalele statelor care au refuzat să participe la izolarea completă a Rusiei, cum sunt China, India, Brazilia sau Africa de Sud”, detaliază acesta.

În plus, adaugă el, Statele Unite nu dovedesc că ar mai avea vreo autoritate la nivelul Națiunilor Unite și mai ales la nivelul organizațiilor și agențiilor ONU, deși rămâne în continuare principalul finanțator al acelor organizații și agenții.

Măsurile pe care Biden le putea lua pentru ca Rusia să fie învinsă

„Acum, că am descris imaginea panoramică a situației, din perspectiva ONU și SUA, putem înțelege că vizita Președintelui Ucraine în Statele Unite poate fi considerată deopotrivă un gest de succes diplomatic cât și un gest lipsit de consecințe strategice”, a susținut Hari Bucur-Marcu.

Vizita a fost un gest de succes deoarece Ucraina rămâne în atenția Lumii, „care a aflat din nou că oprirea agresiunii revine exclusiv agresorului rus, care va trebui totuși să deconteze și crimele, distrugerile, atrocitățile, pagubele și dramele umane produse națiunii ucrainene, de mai bine de doi ani și jumătate.”

Ca gest lipsit de consecințe este, spune analistul, „conotația electorală pe care întâlnirile separate ale ucraineanului cu președintele Biden și vice-președintele Harris a dat-o (întâlnirea separată cu Harris, nu în calitate de vice-președinte, ci în calitate de candidat al democraților la Președintele Statelor Unite, în condițiile în care Biden a menționat intenția sa de a găsi o soluție războiului înainte de 20 ianuarie 2025, ultima zi a sa în funcție).”

Bucur-Marcu a propus niște măsuri pe care le poate luat Biden pentru a convinge Rusia să oprească agresiunea pe calea dialogului diplomatic, înainte de terminarea mandatului său la Casa Albă: reducerea dramatică a prețului petrolului la nivel mondial, prin maximizarea producției interne; să impună Chinei să renunțe la petrolul și gazul rusesc; să ceară imperativ Indiei să aleagă între Rusia și America; să îi redea Statelor Unite rolul de leader în America Latină; să facă credibilă alternativa înarmării Ucrainei cu arme ce pot lovi existențial Rusia și mai ales să sancționeze drastic Iranul, pentru rolul malefic pe care îl joacă în conflictele din Ucraina și Israel.

„Ceea ce nu sunt indicii că s-ar putea întâmpla, de acum încolo, dacă nu s-au întâmplat până acum”, concluzionează Bucur-Marcu.