Până mai recent, de Samsung a fost lipită eticheta „copycat“. Oamenii au auzit că ar fi copiat în Samsung Galaxy S câteva funcţionalităţi din iOS şi câteva idei de design de la iPhone. Câţiva ani, Samsung a avut eticheta asta lipită de nume. A tot încercat, cu Galaxy S3 şi S4, să arate că are idei proprii, a tot ambalat funcţii în telefoanele sale şi a vrut să-şi creeze un renume. Cu Galaxy S5 a finalizat acea cursă, acum, a început puţin ritmul şi afişază acea stabilitate a unei companii care dezvoltă, nu copiază de la alţii şi nu-i pasă de acuzele altora.

Samsung Galaxy S5 are mici scăpări de design, scăpări care strică, dacă le dai atenţie, experienţa de utilizare, plăcerea de a deţine acest telefon. Există plusuri, şi ce de plusuri, şi mai există minusuri. În acest review le menţionez pe cele mai importante din ambele categorii.

Dacă vii de la un alt smartphone cu ecran de aproape 5 inci, de la un HTC One sau orice altceva în afara unui iPhone, Samsung Galaxy S5 o să ţi se pară uşor şi cam mare. Are dimensiuni mai generoase decât alte telefoane de pe piaţă, cum ar fi LG G2 care are şi un ecran mai mare. Impresia asupra greutăţii este însă falsă, are 145 de grame, mai greu decât Galaxy S4, decât LG G2 şi HTC One (2013). Poate unde este mai mare te aştepţi să atârne şi mai mult în mână.

Faţa acestui smartphone este dominată de un ecran de 5,1 la rezoluţie full HD protejat de Gorilla Glass 3, la baza căruia se regăsesc trei butoane: unul fizic de Home, doua capacitive de Back şi Multitasking (se dublează ca Menu). Dotările continuă cu un procesor Qualcomm Snapdragon 801 cu patru nuclee tactate la 2,5GHz şi o memorie RAM de 2GB. Stocarea se face pe 16 sau 32GB, în funcţie de ce model îţi cumperi, şi poţi adăuga un card microSD de până la 128GB. Mai am de menţionat la ecran că este destul de redusă luminozitatea atunci când o setezi sub 25%. Trebuie să fie destul de întuneric pentru a putea vedea ceva.

Conectivitatea este asigurată prin WiFi, GSM (chiar şi 4G), Bluetooth 4.0, port microUSB 3.0 şi USB On-the-go care presupune că poţi conecta diverse accesorii prin intermediul conexiunii USB. Telefonul are un senzor de proximitate, unul de măsurare a ritmului cardiac (premieră pentru un smartphone şi un senzor similar este integrat în Gear Fit), accelerometru, giroscop şi scanner pentru amprente. Acesta funcţionează pentru deblocarea telefonului sau poate fi folosit pentru plăţi prin PayPal. E la început, tare la început, dar pe viitor se poate dovedi cea mai bună „parolă“. În definitiv, ai degetul mereu la tine.

În final, autonomia vine de la o baterie de 2.800 mAh, mai mare decât cea de anul trecut din Galaxy S4. Autonomia este esenţială, ajutată şi de o mare funcţionalitate adusă de Samsung, deoarece camera foto are 16 megapixeli cu o tehnologie nouă de focalizare care să-ţi permită să surprinzi imediat un cadru interesant şi filmează full HD şi la rezoluţie 4K. Camera frontală are 2 megapixeli şi ea capabilă să filmeze full HD.

Samsung Galaxy S5 mai are şi certificare IP67 că rezistă la apă şi praf. Poate fi scufundat într-o apă de până la un metru timp de maximum 30 de minute. Anul trecut, pentru aceeaşi funcţionalitate, Samsung a lansat S4 Active, o alternativă la modelul principal. Cel mai mare minus al acestei rezistenţe este capacul peste portul de încărcare. Eu nu-l apreciez, dar alt mod de protecţie se pare că nu există.

Cel mai mare ajutor dat ergonomiei este capacul bateriei. Da, bateria poate fi schimbată de către utilizator, Samsung evitând folosirea unei carcase de tip unibody. Acest capac este foarte aderent şi este o reală plăcere să foloseşti un astfel de telefon, ţinând cont şi de cât de prost era plasticul lucios de pe S4 sau S3 din anii precedenţi.

Ca design, este un produs Samsung. Liniile sunt păstrate de la Galaxy S4 şi Note 3 şi, în primul rând, îl recunoşti după ecranul S-AMOLED cu culori suprasaturate şi dispunerea butoanelor pe faţă. Un minus pentru construcţie şi design este însă marginea de plastic a telefonului, este lată şi urâtă, este doar un plastic care ar trebui să semene cu metalul, dar nu-i metal şi ca orice plastic care nu se respectă, se poate coji şi ciobi foarte uşor în timp. Mai mult, marginea este ridicată mai sus decât nivelul ecranului şi uneori e deranjant, lasă impresia unui rost care n-a fost încă finisat.

Mai trebuie spus că Samsung n-a îndreptat o problemă mai veche: poziţia camerei foto principale. Aceasta este fixată pe centrul telefonului, în partea de sus, dar iese în afară. Desigur, smartphone-ul îşi menţine subţirimea, dar camera este predispusă zgârieturilor, mai ales că un telefon este pus, de cele mai multe ori, pe spate şi de prea puţine ori are şi carcasă externă de protecţie. Camera foto este încercuită cu un inel de aparentă protecţie sau de completare a designului, dar acesta este la nivelul geamului acesteia. Nu oferă prea multă protecţie astfel.

Apple a făcut-o anul trecut, după un eşec al Motorola: a lansat un telefon cu scanner de amprente. Anul acesta, îşi încearcă şi Samsung norocul. Diferenţa majoră între cele două e că în timp ce la iPhone 5s apeşi pe senzor şi îţi scanează amprenta, aici trebuie să treci degetul, de sus în jos, peste senzor. E interesant? Cu siguranţă. E util? Aşa şi aşa. E de viitor? Cu mici ajustări, da, poate fi. Şi ajustările sunt necesare, deoarece de multe ori nu preia corect amprenta şi îţi cere să rescanezi. De asemenea, ritmul e important, nici prea repede, nici prea încet.

Cea mai mare bucurie ar fi să pot plăti cu telefonul scanându-mi doar amprenta, dar încă mi se pare incomod. Încă nu vreau să trag degetul peste scanner într-o anumită poziţie. Plus că, poţi înregistra doar trei amprente. La iPhone 5s poţi înregistra 10. Aici pot folosi dictonul: dacă nu faci mai bine decât concurenţa, n-o mai face deloc.

Continui cu senzorul de măsurare a ritmului cardiac. E util, dar când, cum? E util când simţi că ai probleme cu inima sau după o sesiune de antrenament. Sau pur şi simplu din curiozitate vrei să vezi ce puls ai. Acest senzor ar merge foarte bine integrat în dispozitive mai ieftine, destinate bătrânilor. În loc de un tensiometru poate ar ajunge să îşi verifice aşa tensiunea. Iar tu vezi direct într-un cloud dacă au probleme. Se poate dezvolta foarte bine piaţa asta a medicinei la distanţă. Acum e un experiment.

Senzorii de pe Galaxy S5

Înainte de toate trebuie spus că Samsung Galaxy S5 foloseşte Android 4.4 KitKat cu o interfaţă ajustată. Este mai simplă, design minimalist, au fost ascunse sau reduse toate acele funcţionalităţi de pe Galaxy S4 şi compania a încercat să ofere ce ar fi mai util. În fapt, aceasta este deviza pentru Galaxy S5: utilitatea înainte de toate.

S Finder este una dintre cele bune. Este un Google Now mai puţin rafinat, dar foarte util când poate vrei mai mult decât o căutare după o aplicaţie şi aduce informaţii din ceva mai multe surse, nu se axează doar pe Internet. L-aş cupla cu S Voice şi cam asta ar trebui să facă Samsung în viitor. S Voice nu are mari şanse de victorie, nu aici, poate în Asia, dar găsesc Google Now mult mai eficient, mult mai "deştept". S Voice însă poate deveni o metodă de introducere a termenilor de căutat în S Finder. Eventual cuplate în S Find, ca sugestie.

S Health e un fel de Gear Fit virtual, închegat într-o aplicaţie. Îţi măsoară paşii, îţi monitorizează sesiunile de alergat şi îţi verifică pulsul. Ideea e bună, am spus şi mai sus la Gear Fit, iar S Health se conturează drept un produs puternic, un factor de vânzare bun. Dincolo de companie, către utilizator, apreciez orientarea Samsung spre acest segment al îmbunătăţirii sănătăţii. Poate că nu e comod să alergi cu telefonul de mână, dar dacă insişti, o poţi face.

Samsung Apps rămâne ce a fost: o alternativă mai puţin atrăgătoare la Play Store. O încercare a Samsung de a atrage de partea sa dezvoltatorii, de a crea ceva similar Amazon. Designul e schimbat, sunt mai multe aplicaţii, dar dincolo de produsele software ale Samsung (Gear Fit Manager), n-am accesat pentru altceva acest magazin.

Mai există acceleratorul pentru descărcare - se foloseşte de WiFi şi conexiunea mobilă de date -, încă poţi derula în galeria foto sau în browser doar trecând mâna prin dreptul ecranului telefonului şi poţi folosi S Voice pentru a căuta diverse lucruri pentru Internet. Mai amintesc aici browser-ul, îmbunătăţit faţă de alte telefoane. Îţi afişază conţinutul în ecran complet, foarte util când citeşti texte mai lungi pe Internet sau vrei să vezi fotografii ori poze, există un mod Reader pentru a-ţi scoate în evidenţă doar textul, şi ai la dispoziţie opţiunile obişnuite: mod incognito, partajare, salvarea paginii, vizualizarea site-ului de desktop, imprimarea paginii etc. La baza paginii ai comenzi pentru „înainte“, „înapoi“ şi „Home“. Îmi place modul de administrare a ferestrelor. Chrome le aranjează una peste alta, browser-ul acesta le afişază una sub alta cu un preview pentru ultima pagină deschisă. Se închid printr-un minus din colţul fiecărei pictograme.

Este un ceas, în primul rând, cu un ecran tactil AMOLED curbat. Îl pui la mână şi începi să-l controlezi. Stânga-dreapta navighezi, sus-jos citeşti notificările. Înainte de a fi companionul de fitness este un ceas conectat la telefon (prin Bluetooth) care aduce din smartphone notificări precum apelurile pierdute, mesajele primite, mailuri, comentarii pe Facebook etc. Toate astea sunt configurabile din Gear Fit Manager de pe telefon. E, apoi, un ceas dotat cu un senzor care măsoară pulsul inimii. Stai niţel nemişcat, nevorbit, iar pulsul ţi-e măsurat. Să fie acesta cel mai pretenţios tensiometru? Nu chiar. Nu cred că oamenii se vor înghesui să cumpere aşa ceva doar pentru acest senzor. Dar pentru ce? Este pentru fitness, pentru mişcare, pentru că e un gadget mic care îţi arată imediat cât eşti de leneş.

Gear Fit este un gadget de deschidere. Este pionul ales de către Samsung pentru a-i împrieteni pe oameni cu gadgeturile purtabile. Şi îşi face treaba. Gear Fit, pe lângă monitorizatul paşilor şi timpului alergat, îţi monitorizează şi cât mergi, cât pedalezi, este ca un antrenor de fitness care se pricepe la orice. Atât timp cât se va crea o piaţă pentru astfel de dispozitive, se vor dezvolta tot mai multe aplicaţii.

Galaxy S5 are o cameră foto de 16 megapixeli cu un sistem nou de autofocalizare care promite fixarea subiectului aproape instant. Are şi un bliţ pe care să îl foloseşti când n-ai lumină. Senzorul este de 1/2,6 inci, iar sistemul acela de focalizare de care spuneam mai sus este bazat pe detecţie de fază, cum au aparatele foto DSLR şi unele mirrorless. Ziceam de senzor. Dat fiind că e destul de mic, iar megapixelii sunt atât de mulţi, nu captează la fel de multă lumină precum cei de pe HTC One. Problema e noaptea sau în spaţiile cu mai puţină lumină. Samsung reglează din software această lipsă, dar nu e ca reglarea din hardware şi asta se vede. Cel mai bun exemplu este Lumia 1020, are un senzor de 1/1,5 inci, dar noaptea S5 se va descurca decent.

Samsung a mai redus din toate acele funcţii de anul trecut, dar are câteva moduri predefinite pe care să le foloseşti pentru diverse cadre. Spre exemplu, dual-camera a rămas şi te poţi insera în orice poză faci. Este interesantă, eu o recomand cu poza mică sub formă de timbru. N-aş face prea des, dar e amuzantă, aduci ceva nou pozelor. Apoi, ai Tur virtual care, propriu-zis, este Photosphere de la Google, dar în termenii Samsung. Acest tur presupune că îţi creezi o imagine panoramică dinamică, chiar la 360 de grade dacă doreşti.

Test cu camera foto de pe Galaxy S5

Mai există în camera foto şi câteva funcţii esenţiale, atât pentru fotografie, cât şi pentru video. Prima este HDR-ul care presupune că realizează mai multe imagini, la expuneri diferite, şi le lipeşte într-una singură, perfect expusă. Şi nu oricum, ci în timp real. Modul HDR, ca o noutate de la Samsung, funcţionează şi în video. Ei bine, asta e o veste tare bună. N-am lăudat eu designul telefonului, dar laud cu plăcere modul HDR în video. Pe scurt, acesta presupune că obţii o expunere bună şi a locurilor umbrite şi a celor iluminate. În videoclipul de mai jos am comparat două mostre cu HDR şi fără.

Samsung Galaxy S5 filmează 4K şi asta nu te va face un mare regizor, dar este un pas pe care îl face Samsung într-o lume nouă, cea a înaltei rezoluţii. „Prototipul“ a fost Note 3. E mai mult decât decentă filmarea, focalizează foarte repede, produce 4K şi te simţi pionier într-o lume nouă. Desigur, există rolling shutter, stabilizarea nu-i deloc de lăudat, dar dacă vrei 4K şi un videoclip bun, apelezi la un trepied şi obţii material decent. Poţi converti în full HD pentru a post-procesare mai bine. Însă, în general, videoclipurile full HD tot vor fi mai folosite.

Performanţa acestui telefon este foarte bună şi se bazează pe cel mai bun hardware, dar cum rămâne cu autonomia? Aici, Samsung a avut poate cea mai bună idee de până acum: n-ai nevoie de o baterie exagerat mai mare, ci de un consum mai mic. Şi face asta printr-o reducere drastică a consumului printr-un mod dedicat.

Acestui mod extrem îi ia cam 30 de secunde să se activeze, iar apoi eşti introdus într-o interfaţă monocrom, simplă, cu un singur ecran în care ai un număr restrâns de aplicaţii. Aplicaţiile ţi le alegi singur, eu mi-am pus-o pe cea de gestionare a apelurilor, pe cea pentru mesaje, Facebook, WhatsApp şi browser. La baza acestui singur ecran ţi se afişază procentul bateriei şi cât timp, estimativ, mai ai până rămâi fără energie. Uneori, ai şi peste o zi de autonomie rămasă în mai puţin de 20 procente de baterie. Asta pentru că, în primul rând, când treci în acest mod ţi se taie accesul la Internet - îl poţi reactivat apoi, prin WiFi sau GSM.

Ca autonomie, am ajuns la peste o zi, pornind de la 18% baterie. Am activat modul acesta pe la ora 16.00 şi telefonul a ajuns la 1% pe la ora 21.00 în ziua următoare. Am folosit telefonul, în acest interval, pentru SMS-uri (cam 20) şi apeluri (sub 10 apeluri). În rest, doar Internet 2G cu verificarea manuală a emailului uneori. Până când se vor face baterii mai mari, mai subţiri, aceasta este cea mai bună soluţie de a nu rămâne în pană.

Plusuri

• Camera foto care, în plus, filmează şi 4K
• Modul extrem de economisire a bateriei
• Interfaţa şi capacul bateriei (pentru o aderenţă mai mare)

Minusuri

• Marginea de plastic care imită metalul
• Camera foto se poate zgâria uşor
• Luminozitate scăzută când o setezi sub 25%

Samsung Galaxy S5 are două mari defecte: marginea de plastic şi luminozitatea scăzută spre valori mai mici. Atât i-am găsit eu în minus pentru a fi perfect în ritmul meu obişnuit. Este un smartphone care, deşi nu mai are tot felul de funcţii sau n-a mai fost promovat la fel de gălăgios, a avansat. Şi e mai avansat decât a fost S4 faţă de S3.

Vine acea întrebare: „se merită“ sau nu? (sic!) Da, merită. Este un smartphone foarte bun cu câteva funcţionalităţi admirabile (reducerea consumului bateriei sau camera foto) şi este un telefon pe care l-aş recomanda. Pentru 2015 aş aştepta de la Samsung un design mai bun şi poate o reglare a acelui senzor de scanare a amprentei.

Sursa: adevarul.ro

Distribuie Distribuie Comentarii