Puțini lideri europeni au sărbătorit rezultatul alegerilor americane de la 8 noiembrie așa cum a făcut-o premierul ungar Viktor Orban, care își declarase deja susținerea pentru Trump din iulie, în timpul unei vizite în România.

'Nu îi fac campanie lui Donald Trump, dar i-am ascultat propunerile cu privire la combaterea terorismului și n-aș fi putut nici eu să explic mai bine de ce e nevoie în Europa', a spus Orban, la Tușnad.

E de înțeles, spun analiștii de politică internațională. Trump și Orban împărtășesc viziunea asupra migrației și ambii sunt adepții construcției unor ziduri la frontiere, au o admirație declarată pentru președintele rus Vladimir Putin, au dovedit un scepticism profund față de intervenționismul american și s-au declarat împotriva liberalismului.

Însă mulți dintre liderii țărilor est-europene, mai ales cei din Polonia, Ucraina și Țările Baltice, nu au împărtășit entuziasmul lui Orban pentru că viziunea pe care Trump a exprimat-o în campania electorală asupra arhitecturii securității europene nu a fost deloc îmbucurătoare pentru regiunea care depinde de Alianța Nord-Atlantică pentru a-și asigura securitatea.

Întrebările pe care și le pun liderii est-europeni la începutul mandatului de patru ani al lui Trump la Casa Albă au legătură mai ales cu soarta conflictului din estul Ucrainei, un posibil pact dintre Trump și Putin în legătură cu regiunea, dar și cu situația din cadrul NATO, după ce președintele ales al SUA a afirmat că nu consideră echitabil faptul că multe țări membre ale NATO nu contribuie îndeajuns la bugetul organizației. Însă întrebarea care pune cele mai multe probleme este care vor fi următoarele mișcări ale Rusiei într-o regiune în care au avut loc schimbări politice majore în 2016.

Republica Moldova, angajată în reforme după semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, a schimbat direcția la 13 noiembrie când socialistul pro-rus Igor Dodon a fost ales șeful statului, o poziție ale cărei prerogative sunt limitate de Constituție, dar care are o importanță simbolică.

Motivul principal al victoriei lui Dodon este corupția sistemică de care se leagă numele unor politicieni din formațiuni politice considerate reprezentative pentru linia europeană. În 2015, dispariția unui miliard de dolari din conturi aflate la mai multe bănci, echivalentul a o șesime din PIB-ul Moldovei, a pus și mai mult la îndoială integritatea unor lideri politici proeuropeni, conform analiștilor.

Thomas de Waal, analist al Carnegie Europe, scrie că, chiar dacă Moldova nu schimbă cu totul direcția politică înspre Rusia, țara riscă să rămână o zonă gri la marginea Europei.

Ucraina, mai scrie De Waal, prezintă un risc asemănător, dar la o scară mult mai largă. Președintele Petro Poroșenko a demarat mai multe reforme în doi ani decât predecesorii săi în două decenii. Au fost reformate forțele de securitate, sectorul energetic și sistemul licitațiilor publice. 'Dar Poroșenko pare să fie hotărât să nu reformeze instituțiile care i-ar putea afecta statutul,' scrie analistul.

Una dintre aceste instituții este și directoratul anti-corupție, care a lansat în octombrie 2016 o platformă online pe care funcționarii publici și politicienii Ucrainei au fost nevoiți să își declare averile. Sondajele de opinie arată că fenomenul corupției a erodat încrederea ucrainenilor în liderii lor politici, mai ales că premierul a declarat în octombrie nu mai puțin de 12 ceasuri de lux. Dezamăgirea ar putea duce, conform lui de Waal, la regenerarea partidelor populiste sau pro-ruse.

Toate acestea, însă, nu l-ar îngrijora pe Trump, care e obișnuit să facă afaceri cu oligarhi, scrie analistul Carnegie. 'Acestea sunt vești proaste pentru o regiune care se teme mai mult de bănci obscure decât de tancurile rusești, iar Uniunea Europeană ar rămâne singură în eforturile de a reforma regiunea.'

Mark Galeotti, analist al Consiliului European pentru Relații Internaționale, spune că, într-adevăr, amenințarea militară din partea Rusiei nu este deloc ceea ce pare. 'În ultimii ani, numărul amenințărilor cu represalii militare din partea Rusiei, exercițiilor militare și intruziunilor în spațiul aerian al țărilor rivale a crescut dramatic. Forța de poliție aeriană din zona baltică, un contingent al NATO, a interceptat 47 de intruziuni ale Rusiei doar în 2013. În 2015, NATO a interceptat nu mai puțin de 400 de avioane rusești în spațiul aerian aliat,' explică Galeotti.

România și Polonia au decis să găzduiască scuturi antirachetă și au fost avertizate în mai că vor afla 'ce înseamnă să te pui' cu Rusia. În martie 2016, circa 33.000 de soldați ruși au desfășurat aplicații militare care au vizat Danemarca, Finlanda, Norvegia și Suedia, simulând preluarea controlului de către Rusia a insulelor Aland, Gotland și Bornholm.

Bombardierele ruse au simulat un atac nuclear asupra insulei Bornholm, chiar când pe insula avea loc un festival cu 90.000 de participant, printre care și politicieni danezi.

'Dacă sunt foarte puține șanse ca un conflict să izbucnească în regiune, care ar fi scopul acestor manevre ?', se întreabă analistul. 'Răspunsul se ascunde la vedere. În mare parte, precum folosirea de către Kremlin a dezinformărilor pentru a suplini lipsa influenței pozitive în regiune și a războiului hibrid pentru a suplini lipsa puterii militare, și 'diplomația metalului dur' este folosită pentru a suplini slăbiciunile diplomației convenționale a Rusiei, mai ales după înrăutățirea relațiilor sale internaționale după anexarea Crimeii în 2014', adaugă Galeotti.

Drept răspuns la această strategie a Rusiei, 16 state membre NATO au cheltuit mai mult pentru apărare în 2015 și 2016 și Alianța a început deja să desfășoare trupe pe flancul estic, în țările baltice și zona Mării Negre. Dar tot ce pot face țările din regiunea est-europeană este să aștepte, însă analistul spune că țările NATO trebuie să își îndrepte atenția către politica subversivă și strategia financiară a Moscovei.

AGERPRES