O echipă de arheologi italieni a găsit o pâine carbonizată în formă de inel, castane, smochine și prune uscate într-un magazin. Un alt arheolog a descoperit de unde provine această pâine și a recreat rețeta, relatează BBC.

Era puțin după prânz când brutarul a ieșit în fața magazinului său. Avea nevoie de aer proaspăt și de un moment de liniște. Fusese o noapte plină de făcut pâine.

Ultimul său lot de pâini se afla în cuptorul brutăriei , iar tot ce mai rămăsese de făcut înainte ca brutarul să poată încuia și să se odihnească era ca vânzătorul său ambulant să se întoarcă cu coșul și cu banii obținuți din vânzarea pâinii. Întârziase, iar acest lucru era neobișnuit pentru el, care era mereu punctual.

Pământul se zguduise toată dimineața, iar aerul avea un miros ciudat: ceva asemănător cu un ou care începuse să putrezească. Ochii brutarului erau ațintiți asupra unui nor întunecat de deasupra Vezuviului în momentul în care a auzit pentru prima dată un zgomot. Uitându-se mai atent, brutarul a văzut mai multe pietre mici.

Fără să ezite s-a întors și a intrat rapid în brutărie și și-a strâns lucrurile. De această dată nu avea să rămână, așa cum făcuse în timpul cutremurului care năruise brutăria familiei sale.

În câteva minute, acesta a închis brutăria, lăsând 81 de pâini panis quadratus în interiorul cuptorului. Ulterior, și-a luat caii din grajd și a ieșit din Pompei, îndreptându-se spre orașul Nuceria, care se afla la circa 20 km.

Erupția Vezuviului

În următoarele 18 ore, orașul Pompei era acoperit de cenușă și piatră ponce. În urma acestei nopți, orașul a fost înghițit de o serie de materiale piroclastice în timpul fazelor finale ale uneia dintre cele mai violente și devastatoare erupții vulcanice: erupția Vezuviului din anul 79 d. Hr.

Circa 1.800 de locuitori din Pompei vor pieri în casele lor, la locul de muncă și pe străzi. Și vor trece secole până când pâinile brutarului vor fi descoperite.

„Mi-am petrecut ultimii șapte ani studiind aceste culturi antice ale pâinii și rămășițele de pâine carbonizată descoperite la Pompei și Herculaneum, inclusiv pâinile panis quadratus, care au fost în cele din urmă descoperite în 1862 în cuptorul brutăriei abandonate – numită în prezent Brutăria lui Modestus”, a declarat arheologul.

Popularitatea acestor pâini în rândul locuitorilor orașului Pompei este descrisă într-o frescă care a împodobit cândva un perete de tablinum din interiorul Casei del Panettiere, o reședință situată în apropierea brutăriei.

Cu mai mulți ani înainte de descoperirea din 1862 a Brutăriei lui Modestus, în luna septembrie a anului 1821, o echipă de arheologi italieni a găsit o „bottega”, un magazin obișnuit. Arheologii au găsit în interiorul magazinului o pâine mică carbonizată, castane, smochine și prune uscate.

Această descoperire a fost considerată ca fiind minoră.

Arheologii au numit descoperirea ca fiind o ciambella, un nume folosit pentru pâinea în formă de inel.

Cele mai vechi dovezi ale inelelor de pâine din arhivele arheologice provin dintr-un sit preistoric situat la granița austro-slovacă. Datând din secolul al X-lea î.Hr, trei inele pe bază de cereale, împreună cu alte 14 din lut, au fost îngropate intenționat împreună ca ofrandă.

Rețeta pentru pâinea „Arculata”

Ingrediente:

• 300g făină integrală de grâu

• 50 g maia, care trebuie hrănită cu o zi înainte de a face pâinea

• 10 g sare de mare grunjoasă

• făină suplimentară pentru a o pudra

• semințe de susan (opțional)

• glazură alcătuită din 80 de miere și 60 g de apă fierbinte (opțional)

Dacă nu aveți maia, amestecați 15 g de făină, 30 g de apă și 2 g de drojdie uscată activă. Se amestecă și se pune deoparte până când aceasta își dublează volumul.

Mod de preparare:

Se adaugă apa, mierea și maiaua și se amestecă ușor. Într-un castron mare adăugați făina și conținutul rezultat din amestecare celor trei ingrediente și amestecați. Presărați sare și frământați aluatul rezultat. Ulterior, se adaugă faină dacă aluatul este încă lipicios. Acoperiți aluatul cu un prosop umed și lăsați-l să se odihnească timp de 1-2 ore.

Ulterior, frământați aluatul timp de 10 minute pe o suprafață tapetată cu făină. După frământare se acoperă din nou și se lasă la dospit.

Tapetați cu făină o suprafață de lucru și răsturnați ușor aluatul din bol. Aluatul trebuie să fie ușor și flexibil. Dacă aluatul este încă greu și ferm, lăsați-l la dospit mai mult timp. Preîncălziți cuptorul la 220C.

Se întinde aluatul pe o suprafață de lucru tapetată cu făină. Cu ajutorul unei raclete tăiați 13 părți egale din aluat, iar fiecare fâșie trebuie să cântărească circa 85 de grame.

Acum puteți să răsuciți aceste fâșii. Ulterior, luați capetele și trebuie să le încrucișați ca și cum ați face un nod. Presărați puțină faină peste inelul rezultat și le puteți așeza într-o tavă tapetată cu hârtie de copt.

În final, puteți coace inelele între 20 și 25 de minute.