Pentru prima dată în ultimele trei decenii, Republica Moldova crede că are în sfârșit pârghiile necesare pentru a alunga Rusia din țară.

Dar vine cu o dilemă: cum să facă acest lucru fără a declanșa o criză umanitară asupra propriilor cetățeni.

De la obținerea independenței în anii 1990, Moldova a fost blocată într-un conflict înghețat cu Moscova din cauza Transnistriei, o regiune separatistă susținută de Kremlin, situată în apropierea graniței de est a Moldovei, cu peste un sfert de milion de locuitori.

Confruntarea a fost tensionată, dar întreținută de o legătură puternică: R. Moldova primește energie rusească la preț redus prin intermediul Transnistriei, care primește în schimb sute de milioane de euro pe an. Legătura a permis Rusiei să păstreze controlul asupra fâșiei strategice de pământ de-a lungul graniței cu Ucraina, unde sunt staționate trupele sale în ciuda obiecțiilor Moldovei.

Totuși, această dinamică se schimbă. În ultimii ani, Republica Moldova s-a integrat în Europa sub conducerea președintei proeuropene Maia Sandu. Bruxelles-ul a oferit milioane de euro și mai multe legături cu sursele sale de energie, ca parte a unui proces care durează de ani de zile pentru ca această țară, una dintre cele mai sărace națiuni din Europa, să fie pregătită pentru aderarea la UE.

„Moldova nu mai este dependentă de Transnistria”, a declarat ministrul de externe al Republicii Moldova, Mihai Popșoi, pentru POLITICO. „Când vine vorba de gaz, cumpărăm gaz de pe piața internațională. Pe partea de electricitate, construim linii de înaltă tensiune pentru a ne conecta la România.”

Trecerea este o problemă pentru Transnistria, dar și pentru guvernul Republicii Moldova. Oprirea plăților către Transnistria ar prăbuși bugetul statului separatist și ar lăsa acolo sute de mii de oameni fără venituri și servicii de bază – o provocare care, pentru o țară de dimensiunea Moldovei, ar fi asemănătoare cu reunificarea Germaniei după căderea Zidului Berlinului.

"Elitele din Transnistria recunosc deja că noi cumpărăm energie electrică din regiune nu pentru că trebuie să o facem, ci pentru că alternativa este să aruncăm regiunea într-o criză umanitară", a declarat într-un interviu ministrul moldovean al Energiei, Victor Parlicov.

Totuși, oficialii sunt fără echivoc: Este timpul să se pună capăt impasului multigenerațional.

"Există acum un stimulent puternic pentru a reintegra țara în mod pașnic", a declarat Popșoi, care a fost numit ministru de Externe în ianuarie.

"Rezolvarea conflictului înseamnă reintegrarea completă și preluarea de către Republica Moldova a controlului asupra granițelor sale suverane", a subliniat acesta.

Joc de putere

De pe podul de peste râul Nistru se pot vedea soldații ruși. Îmbrăcați în uniforme de camuflaj, aceștia se strâng împreună, pentru a se feri de ploaie, la un punct de control inscripționat cu secera și ciocanul.

Aceștia sunt doar câțiva dintre cei 1.500 de soldați ruși care țin Transnistria sub stăpânirea Moscovei, la mai bine de 30 de ani după ce Republica Moldova și-a câștigat independența față de URSS.

De-a lungul anilor, Transnistria și-a dezvoltat propriile forțe armate, servicii publice și sisteme de pensii - toate finanțate prin vânzarea de energie rusească ieftină către Republica Moldova.

"Întreaga regiune este dependentă de gazul gratuit ca de un drog", a declarat Parlicov, ministrul Energiei, vorbind din impozanta clădire guvernamentală din piaţa centrală a Chişinăului.

Și Republica Moldova a fost dependentă de energia aflată la reduceri. Centrala electrică Cuciurgan din Transnistria, deținută de ruși, este cea mai mare sursă de energie din Republica Moldova, furnizând aproximativ patru cincimi din energia electrică a țării în schimbul a sute de milioane de euro pe an. De asemenea, Republica Moldova se bazează pe cablurile de înaltă tensiune care trec prin Transnistria, ceea ce conferă regiunii - și partenerilor săi ruși - o influență și mai mare.

"Frumusețea acestei situații pentru ruși era că, prin cumpărarea de energie electrică din regiunea transnistreană, noi finanțam practic separatismul din propria noastră țară", a afirmat Parlicov.

UE a schimbat acest curs. În ultimii ani, Bruxelles-ul a acordat Moldovei zeci de milioane de euro pentru a construi infrastructura și pentru a consolida conexiunea sa la rețelele energetice europene, compensând astfel costurile de achiziționare a aprovizionării din alte părți.

Acest lucru înseamnă că Moldova nu mai trebuie să cumpere gazul transnistrean, ceea ce ar putea însemna probleme pentru statul separatist. Transnistria s-a folosit de accesul la combustibilul rusesc la preț redus și de veniturile din electricitate pentru a construi un sector industrial care s-ar prăbuși practic peste noapte dacă Moldova ar întrerupe plățile.

Cu toate acestea, Moldova este foarte conștientă de faptul că distrugerea motorului economic al Transnistriei înseamnă, de asemenea, afectarea cetățenilor locali - aceiași oameni pe care dorește să îi reintegreze în societatea moldovenească.

"Vorbim de până la 300.000 de persoane, aproape toți sunt cetățenii noștri, și trebuie să li se ofere servicii de bază", a declarat Parlicov.

Renunțarea la rutină

Este o enigmă care planează asupra eforturilor de integrare occidentală ale președintei Maia Sandu.

Din 2020, de când aceasta a ajuns la putere, Republica Moldova a făcut progrese în combaterea corupției, în reformarea instituțiilor publice și în consolidarea democrației. Pentru eforturile sale, țara a primit anul trecut statutul de candidat la UE, iar discuțiile privind aderarea la blocul comunitar sunt în curs de desfășurare.

Cu toate acestea, există întrebări persistente cu privire la posibilitatea ca Republica Moldova să adere la UE în condițiile în care are un conflict separatist și trupe rusești staționate pe teritoriul său.

Politicienii europeni au sugerat anterior că problema Transnistriei ar putea fi rezolvată înainte ca cererea sa să treacă de ultimul obstacol. Liderii de la Chișinău au reacțioant imediat și au îndemnat în mod repetat Bruxellesul să nu lase Moscova și vasalii săi să determine soarta Republicii Moldova în legătură cu UE.

Scăderea fluxului de numerar al regiunii separatiste prin încetarea monopolului său energetic oferă o șansă de a remedia diviziunile țării și de a adera la blocul comunitar ca o singură națiune.

"Rezolvarea problemei energetice cu Transnistria ar fi un pas important", a declarat Viola von Cramon-Taubadel, europarlamentar german și membră a comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului European.

„Dar va fi suficient pentru ca Transnistria să se integreze încet, dar constant ?”, a întrebat eurodeputata.

Amenințare hibridă

Este puțin probabil ca liderii transnistreni să plece în liniște. În martie au cerut Kremlinului "să protejeze Transnistria de presiunea din partea Moldovei", susținând că țara organizează o blocadă economică - în ciuda fluxului zilnic de bunuri și servicii care trece prin punctele de control rusești.

Între timp, Vladimir Putin și cercul său de apropiați au intensificat declarațiile împotriva Republicii Moldova, atacându-i visul european cu o retorică similară cu cea pe care au lansat-o împotriva Ucrainei.

Cu toate acestea, capacitatea Rusiei de a interveni este, în practică, limitată. De la începutul războiului din Ucraina, forțele locale rusești au fost izolate de liniile lor obișnuite de aprovizionare, fiind incapabile să aducă întăriri sau să transporte echipamente.

Mulți dintre soldații ruși cantonați în zonă nu au mai fost rotiți în sau din Republica Moldova de ani întregi, iar din acest motiv și-au întemeiat familii în zonă.

Se pare că în uriașul depozit de la Cobasna, păzit cu mare atenție, se mai găsesc doar echipamente din epoca celui de-al Doilea Război Mondial aflate în stare de degradare, care nu au fost deja vândute sau refolosite de ruși.

Alte conflicte înghețate din spațiul ex-sovietic au culminat cu o catastrofă. Chiar anul trecut, o confruntare între Azerbaidjan și Armenia a dus la un exod în masă de 100.000 de persoane din Nagorno-Karabah.

Dar în cazul Republicii Moldova, nu există animozitate etnică care să conducă eforturile de a pune capăt conflictului. Aproape toți rezidenții transnistreni au pașapoarte moldovenești și circulă liber prin punctele de control păzite de ruși. La fel ca moldovenii care locuiesc în altă parte a țării, rezidenții transnistreni pot beneficia de boom-ul economic al aderării la UE – indiferent de ceea ce Putin și-ar dori pentru ei.

Chiar dacă Moscova nu poate organiza o intervenție militară, tot poate crea probleme pentru R. Moldova. Anul trecut, serviciile de informații ale Kievului au avertizat că au descoperit un plan al Moscovei de a organiza o lovitură de stat și de a o înlătura pe președinta Maia Sandu, folosind un partid de opoziție pro-rus pentru a răsturna guvernul. Alegerile prezidențiale și parlamentare programate pentru luna octombrie vor fi un moment critic pentru ca moldovenii să își decidă viitorul - și o șansă pentru puteri externe precum Rusia de a se amesteca.

Ca răspuns, Bruxelles-ul a trimis o misiune în țară pentru a contribui la combaterea dezinformării menite să slăbească ambițiile de integrare în UE ale R Moldova.

"UE trebuie să continue să ajute Republica Moldova cu energie pentru ca aceasta să devină complet independentă de Rusia", a declarat Ivana Stradner, cercetător la Fundația pentru Apărarea Democrațiilor din Washington. "Și trebuie să ne asigurăm că, dacă lucrurile escaladează, nu ne temem de provocările lui Putin în țară - dacă nu vrem ca Occidentul să fie văzut ca un tigru de hârtie, trebuie să fim pregătiți să ajutăm Moldova," a mai spus aceasta.