REPORTAJ Vrancea: Tineri voluntari din toată Europa au învăţat secretele cozonacului românesc la Mărăşeşti
Voluntariatul reprezintă pentru mulţi tineri o oportunitate extraordinară de dezvoltare personală, dar şi posibilitatea de a cunoaşte alte ţări, culturi, de a veni în contact cu tradiţii şi obiceiuri noi.
În ajunul Paştilor, la Mărăşeşti, o mână de voluntari din toate colţurile Europei, ajunşi în România prin Corpul European de Solidaritate, şi-au dat întâlnire şi în acest an pentru a face cozonaci.
Gazde primitoare au fost Bogdan şi Cristina Tuchiluş, care an de an îşi deschid casa tinerilor pe care îi învaţă să gătească, să grădinărească în stil tradiţional, dar şi limba română.
Foto: (c) Dana Lepădatu/AGERPRES
"Ei ajung la noi prin Corpul European de Solidaritate, un program al Uniunii Europene, prin care tinerii cu vârste între 18 şi 30 de ani pot participa, ca voluntari, în diferite proiecte, în diferite ţări. La noi vin în principal pe activităţi educaţionale, în şcoli. Vin pe stagii lungi, nouă luni până la un an, şi în afară de activităţile pe care le desfăşoară cu copiii în şcoli au parte şi de experienţe culturale inedite. Noi încercăm să îi integrăm cât mai bine în comunitate, să le arătăm cât mai mult din tradiţiile şi obiceiurile noastre. De aceea, în fiecare vineri, când vin la cursul de limba română, încercăm să gătim împreună ceva tradiţional. I-am învăţat să facă pâine, cozonac, sarmale şi lor le place foarte mult şi vin destul de des să îşi petreacă timp cu noi. Anul acesta am făcut împreună cozonaci. În cadrul unui alt proiect, care a fost pe tema grădinăritului, au învăţat să crească legume, de la însămânţat, la prăşit cu sapa, aşa cum se făcea pe vremuri, recoltat produsele şi procesat. Au învăţat să facă suc de roşii, zacuscă, vinete, varză murată", a povestit Cristina Tuchiluş.
Cum au ajuns soţii Tuchiluş să facă parte din acest proiect de voluntariat? Din dorinţa de a schimba ceva în mica lor comunitate de la Mărăşeşti şi poate pentru a da un exemplu propriilor copii, aşa cum, după părerea lor, primesc tinerii europeni.
Foto: (c) Dana Lepădatu/AGERPRES
"În oraşul nostru, în care nu prea se întâmplă nimic, am decis să ne creăm propriile noastre preocupări. Încercăm să schimbăm şi câte ceva în comunitate. Avem şi timp liber suficient încât să ne implicăm în astfel de proiecte. Aşa am ajuns să facem parte din echipa asociaţiei 'Voluntariat pentru Viaţă'. Şi rămânem impresionaţi în fiecare an de dorinţa acestor tineri care vin la noi de a se implica în activităţi sociale. Motivaţiile pentru care vin să facă voluntariat sunt diverse. Dar cred că face parte din cultura lor. Majoritatea, după liceu sau facultate, preferă să îşi ia un an liber, pentru dezvoltarea lor personală. Şi aleg să facă voluntariat. Aşa sunt ei educaţi. Un astfel de exemplu vrem să dăm şi noi copiilor noştri", spune Cristina.
Şi pentru că în cele câteva luni de stagiu în România tinerii au ocazia să se cunoască foarte bine cu gazdele lor, iar schimbul cultural este reciproc, soţii Tuchiluş afirmă că şi ei, la rândul lor, fără a călători prea mult, au învăţat foarte multe lucruri de la aceştia, care ţin fie de tradiţii culinare, fie de lucruri mai practice.
"Şi noi am învăţat multe lucruri de la ei. Am avut un student foarte priceput, din Franţa. Şi din vorbă în vorbă i-am spus că vreau să îmi fac o casă în care să nu fiu nevoit să depind de electricitate, de apă. Şi m-a învăţat cum să fac treaba asta, pentru că se pricepea la astfel de lucruri. Pe viitor, chiar intenţionez să pun în practică acest proiect. Tot de la ei am învăţat să facem cartofi belgieni şi paste cu varză. Păstrăm legătura cu mulţi dintre cei care au trecut pe la noi. Sunt câţiva care chiar au rămas în inimile şi sufletele noastre. Şi noi în ale lor. Vorbim şi acum, după ani de zile. Unii ne-au vizitat după ce s-a finalizat proiectul şi şi-ar fi dorit să se mai întoarcă şi în ultimul an, dar din cauza COVID nu au putut", mărturiseşte Bogdan Tuchiluş, căruia toţi tinerii îi spun "Bobo".
Sandra are 23 de ani, vine din Germania şi a ales să facă voluntariat în România după ce a făcut un curs de istorie la universitate.
"După ce mi-am terminat studiile universitare, am decis să vin în România. A fost întotdeauna visul meu să fac voluntariat. Am ajuns acum şapte luni şi voi mai sta încă două. Din păcate, din cauza COVID-19, situaţia e mai dificilă şi nu am avut ocazia să lucrăm direct cu copiii, aşa cum ar fi trebuit să facem în cadrul proiectului. Dar avem oricum ocazia să facem destule cursuri online, în fiecare săptămână cu elevi de vârste diferite, din clase diferite. În plus, avem multe alte activităţi. Avem destulă libertate în această privinţă. Aşa că am decis să creăm un proiect în cadrul proiectului, o competiţie despre proiecte sociale. Copiii îşi pot face, în echipe, propriul lor proiect social pe diverse teme: mediu, serviciu social, ajutorarea bătrânilor, a vecinilor. Experienţa mea în România până acum a fost deosebit de plăcută. Am ales România pentru că la universitate am făcut câteva cursuri despre sud-estul Europei. M-a fascinat în aceeaşi măsură în care m-a speriat, pentru că nu ştiam foarte multe despre această zonă. Aşa că am decis că vreau să experimentez mai mult. Despre România am învăţat multe lucruri, inclusiv despre tradiţii şi modul în care acestea continuă să fie păstrate aici", declară Sandra.
Foto: (c) Dana Lepădatu/AGERPRES
Iar din punctul său de vedere, nimic nu e mai tradiţional decât cozonacul, care reuşeşte să creeze o adevărată comunitate între tineri şi gazdele lor.
"Cu Cristina şi Bobo am făcut cozonacul tradiţional. Am mai participat şi de Crăciun la o astfel de acţiune cu Cristina şi Bobo, care fac parte de foarte mult timp din asociaţie. E fascinantă comuniunea care s-a creat între noi participând la astfel de acţiuni. În plus, am învăţat să fac cozonac şi sper să reuşesc să îl fac şi singură, când mă întorc acasă", povesteşte ea.
Miguel, venit din Portugalia în cadrul unui alt proiect de voluntariat care se desfăşoară la Craiova, a ajuns la Mărăşeşti după ce i-a cunoscut pe tinerii din echipa "Voluntariat pentru Viaţă".
"Am venit în România în cadrul unui alt proiect de voluntariat, la Craiova, şi am avut ocazia să cunosc alţi voluntari din Mărăşeşti. Aşa că m-au invitat în vizită. A fost o experienţă diferită, într-un alt mediu decât cel cu care eram obişnuiţi noi la Craiova. Aici am avut ocazia să cunosc România şi într-un alt fel. Nu cunoşteam aproape nimic despre România înainte de a veni aici, aşa că încerc să iau parte la cât mai multe evenimente tradiţionale pentru a avea posibilitatea să interacţionez cu oamenii locului", spune Miguel.
Cel mai simplu să se integreze a fost pentru Malik, o tânără de 26 de ani din Turcia, care se simte în România ca acasă.
Foto: (c) Dana Lepădatu/AGERPRES
"Când am ajuns în România, părinţii mă întrebau mereu: 'te simţi ciudat, singură?'. Şi le răspundeam întotdeauna: 'nicidecum, parcă aş fi acasă'. Mai ales de când am ajuns la Cristina şi Bobo. Mi-am dorit să învăţ despre România, despre cultura românească, pentru că avem foarte multe lucruri în comun, de la mâncare, la tradiţii. Cristina şi Bobo ne invită mereu la ei şi e foarte plăcut. De altfel, cu Cristina am învăţat şi puţină română. Îmi place mereu să gătesc româneşte, dar mai ales cozonacul românesc, care e foarte bun. Cel mai mult în România îmi plac oamenii, care sunt mereu atât de calzi şi înţelegători, încearcă mereu să ne ajute. Este primul meu proiect internaţional de voluntariat, dar după această experienţă aici mi-aş dori să continui pe acest drum, să merg poate şi în alte ţări, în alte proiecte. Am întâlnit foarte mulţi oameni, din ţări diferite şi întotdeauna s-a creat între noi o legătură foarte strânsă", povesteşte Malik.
Foto: (c) Dana Lepădatu/AGERPRES
An de an, Asociaţia "Voluntariat pentru Viaţă" reuşeşte să aducă în comunitatea de la Mărăşeşti tineri entuziaşti şi voluntari dornici să contribuie, prin implicarea lor, la schimbări pozitive în societate. Sfatul lor pentru alţi tineri? Să nu le fie teamă să se implice.
Foto: (c) Dana Lepădatu/AGERPRES
"Sfatul meu pentru toţi tinerii care doresc să facă voluntariat ar fi să încerce. Multora le este încă teamă să facă acest pas după ce termină liceul sau facultatea. Se gândesc că nu au timp. Dar cred că există întotdeauna timp pentru astfel de lucruri. În ciuda faptului că din cauza COVID nu am putut să facem tot ceea ce ne-am propus, a fost oricum o experienţă inedită, din care am învăţat foarte multe lucruri. Experienţa câştigată din faptul că mergi în străinătate să faci voluntariat, cunoşti alţi oameni, alte culturi te îmbogăţeşte şi fiecare student ar trebui să aibă o astfel de experienţă. Da, cel mai dificil a fost să mă adaptez realităţilor de aici, dar oamenii sunt foarte primitori şi ne-au ajutat enorm", declară Sandra.
Din 2012 şi până în prezent, peste 200 de voluntari au fost implicaţi în proiectele de la Mărăşeşti, un oraş marcat de greutăţi din cauza ratei mare a şomajului şi a faptului că aproape o treime din locuitori sunt asistaţi social. AGERPRES/(A - autor: Dana Lepădatu, editor: Andreea Rotaru, editor online: Irina Giurgiu)
