Sute de oameni, sensibilizaţi de apelul pentru donarea de sânge, au luat cu asalt Centrul de Transfuzie din Capitală, blocând sala de aşteptare, holul şi chiar strada pe care se află instituţia, conducerea fiind nevoită să redirecţioneze o parte a donatorilor către Spitalul Militar.

Peste o sută de poliţişti comunitari şi sute de cetăţeni, sensibilizaţi de faptul că bolnavii nu pot fi operaţi din cauza lipsei de sânge, au mers la prima oră a dimineţii la Centrul de Transfuzie Sanguină din Capitală, cu gândul că gestul va salva vieţi.

Mobilizarea lor a impresionat personalul Centrului, însă acesta a fost complet depăşit de numărul mare de oameni care au venit în acelaşi timp.

"La un moment dat, am avut impresia că sunt peste 500 de oameni. Am văzut sala de la recepţie plină, holul plin şi pe stradă, până la capătul străzii. Nu am văzut aşa ceva niciodată în centru de când sunt eu. Şi sunt de vreo 20 de ani. (...) Am dislocat personal şi din alte compartimente şi i-am dirijat către recepţie, ca să poată să ajute fetele de acolo, pentru că erau doar două. La consultaţii am venit eu, din laboratoare am dus la recoltare şi, pentru că nu a fost suficient, în cele din urmă am cerut ajutorul centrului de transfuzii al Armatei, care a preluat poliţiştii şi aşa am reuşit să facem faţă situaţiei, cu toate că oamenii au stat mult la rând, din păcate", spune directorul Centrului de Transfuzie, Doina Goşa.

Timpul petrecut la coadă i-a nemulţumit pe unii şi a ridicat noi probleme altora, care au realizat că în cazul unei catastrofe, s-ar putea produce o alta, tocmai din cauza faptului că nu există sânge, iar recoltarea durează foarte mult şi capacitatea Centrului de Transfuzie este limitată.

De altfel, directorul instituţiei începe răspunsul la o astfel de întrebare cu: "Doamne fereşte în caz de catastrofă!". Medicul Doina Goşa, fericită că numărul de donatori a crescut considerabil în ultimele zile, recunoaşte că probleme există şi dincolo de donatori.

"Nu avem oameni. Asta este problema. Dacă se întâmplă vreo catastrofă, în mod normal, ar trebui să avem o rezervă de sânge, pentru că nu luăm sânge acum şi în următoarea oră îl băgăm la pacientul din spital. Sângele trebuie testat, trebuie procesat, el stă 48 de ore în centru şi abia apoi este trimis spitalului. Este o adevărată «uzină» în spatele sângelui. Punga aceea necesită foarte multă muncă ca să poată fi transfuzat sângele. Eu estimez că putem să păstrăm până la 3.000 de pungi pe zi şi noi gestionăm în jur de 300 - 400 de pungi, cu sângele care vine din provincie", spune medicul.

La ora 12.00, după ce unii dintre donatori au fost trimişi către Spitalul Militar, recepţia şi holul Centrului de Transfuzie erau încă pline. Studenţi, tineri de 30 - 40 de ani şi câţiva oameni mai în vârstă stăteau liniştiţi la coadă pentru a intra în clădire, apoi pe scaunele de la recepţie pentru a fi înregistraţi şi, în cele din urmă, la cabinete, unde erau consultaţi şi testaţi, apoi supuşi recoltării. Centrul din Bucureşti reuşeşte să facă, în medie, 10 recoltăţi pe oră, ceea ce face ca timpul de aşteptare, într-o zi normală, să fie de aproximativ două ore pentru fiecare donator.

Printre oamenii care aşteptau în holul de la intrare, două studente de 21 de ani spun că au mai donat sânge în trecut, dar au venit acum pentru că au aflat că sunt probleme.

"Am donat şi altă dată, dar acum am văzut la televizor că sunt probleme şi ne-am amintit că nu am mai donat de mult timp. Pentru noi nu e mare lucru să facem asta, că oricum sângele se reface rapid, dar pentru cineva, faptul că noi dăm sânge ar putea însemna enorm", spun tinerele.

Pe scaunele de la recepţie, zeci de oameni aşteptau în tăcere să fie strigaţi pentru a fi înregistraţi. Printre ei, un tânăr de 25 - 26 de ani mesteca gumă şi părea că îşi pierde răbdarea sau că îi este teamă de ce urma să i se întâmple. În realitate, era la a unsprezecea donare de sânge.

"Vin să fac asta pentru că ştiu că este nevoie de sânge", spune tânărul.

La un cabinet amplasat la parter, în apropierea recepţiei, aşteptau vreo cinci bărbaţi, cu vârste diferite. Ultimul dintre ei, puţin trecut de 20 de ani, cu aer de băiat pasionat de cluburi, lipsit de griji şi fără responsabilităţi, agita nerăbdător un formular primit de la recepţie.

Venit pentru prima dată să doneze sânge, tânărul era nemulţumit de faptul că "totul merge foarte greu", explicând că în 45 de minute a reuşit doar să intre şi să se înregistreze.

"Este o bătaie de joc. Ar trebui să se pună mai mult preţ pe treaba asta", spune tânărul, precizând că va repeta acest gest şi a doua oară doar timpul de aşteptare se va reduce.

La etajul I, unde sunt cabinetele în care se fac consultaţiile, o femeie de aproximativ 30 de ani trecea şi ea prin prima experienţă de acest gen.

"Am venit să donez pentru un copil. Când e vorba de un copil, te sensibilizezi mult mai repede. În al doilea rând, e bine să ajuţi", spune femeia, la ieşirea din camera în care a donat sânge, promiţând că nu este ultima dată când face acest lucru.

La cabinetul de lângă, o altă femeie, trecută de 35 de ani, aştepta cu documentele în mână să intre la consultaţie. "Am auzit la televizor anunţul acela, că nu este sânge în spitale şi am venit cu familia. Suntem cu toţii", spune femeia.

Ea recunoaşte că a mai donat şi cu alte ocazii, dar doar pentru rude spitalizate. "Nu venim regulat. Dar de data asta chiar am venit pentru anunţ, iar dimineaţă, când am văzut coadă, am zis să mergem şi noi", povesteşte femeia.

Coada foarte mare nu a descurajat-o, deşi a petrecut mai bine de patru ore în Centrul de Transfuzie. "Am făcut cu rândul, pentru că avem şi copilul mic jos. A fost soţul, a fost sora mea şi acum am venit eu", mai spune femeia.

În jurul orei 13.00, holul Centrului de Transfuzie era, în sfârşit, gol, iar în sala de aşteptare mai aşteptau doar câţiva oameni, ceea ce provoca mirarea tuturor celor care coborau de la cabinete.

Pe lângă cei nemulţumiţi de faptul că au stat prea mult ca să poată dona, o femeie şi fiica sa au plecat supărate pentru că au fost refuzate din cauza faptului că nu aveau domiciliul în Bucureşti.

"Vrei să faci un bine şi nu te lasă. Inventează motive. Ne-au trimis la Călăraşi să donăm, pentru că nu avem buletin de Bucureşti. Asta e!", explică femeia.

Când programul părea să se apropie de final, uşa Centrului de Transfuzie este deschisă de o domnişoară îmbrăcată în alb, care merge ţintă către recepţie şi apoi către un cântar, ascuns într-un colţ.

"Am 52 de kilograme. Deci pot!", s-a auzit vocea ei, în timp ce privirea sa aştepta un gest de confirmare din partea unei angajate a Centrului.

Se numeşte Simona Ion, lucrează la Colegiul Psihologilor şi îşi dorea de mult timp să doneze sânge. Povesteşte că nu avea greutatea necesară pentru a dona şi spune râzând că acum poate face asta pentru că a mai mâncat.

"Mi-am dorit foarte mult, de foarte mult timp, dar nu am avut kilogramele necesare. Acum am mai mâncat ceva şi vreau să fac asta pentru că este necesar să ajutăm dacă putem face asta. Acum am văzut la ştiri şi am vorbit cu mama, care este împotriva acestui gest, de teamă să nu iau ceva", spune tânăra îmbrăcată în alb.

A aflat de pe site-ul Centrului de Transfuzie ce presupune donarea de sânge şi care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească, apreciind că "au un site foarte bun, unde găseşti orice informaţie de care ai nevoie".

După o astfel de zi, personalul Centrului de Transfuzie simte o primă victorie: oamenii s-au mobilizat exemplar şi numărul pungilor de sânge recoltate într-o zi a crescut simţitor. Frustrarea îşi face însă din nou loc, chiar şi în astfel de situaţii, pentru că oamenii vor să ajute, dar ei nu pot, fizic, să valorifice tot ajutorul primit. Speranţele lor se leagă de promisiunea făcută de ministrul Bănicioiu, că în curând recoltarea de sânge nu va mai fi doar în sarcina lor, ci va fi posibilă şi la spitalele Fundeni, Universitar şi Bagdasar.

Şi, în ciuda asaltului de vineri, mesajul lor către oameni rămâne acelaşi: "Să vină în mod regulat la donare. Acesta e cel mai important lucru. Avem nevoie de aceşti donatori, pentru că sunt temeinic investigaţi".

Sursa: mediafax.ro

Distribuie Distribuie Comentarii