Odată cu apropierea iernii, pădurile vaste care înconjoară satele de pe culmile Munților Orăștiei devin aproape imposibil de traversat. Exploatările forestiere îngreunează și mai mult accesul spre locurile ascunse în munți.

Numeroase sate de munte din Hunedoara ajung rupte de restul lumii odată cu apropierea iernii. Nu doar vremea rea face drumurile impracticabile, dar și exploatările forestiere.

Odată cu venirea iernii, călătoriile spre satele aflate pe culmile munților Orăștiei (video), din Hunedoara, se transformă în aventuri pline de neprevăzut.

Satele de munte aflate la căptul unor drumuri forestiere rămân izolate, iar puținii localnici sunt nevoiți să își facă provizii din timp, pentru a putea trece iarna în așezările aproape rupte de restul lumii.

Drumuri forestiere de 10 – 15 kilometri urcă spre Ciungu Mare, Măgureni, Ludeștii de Sus și Costești Deal, așezări înființate pe dealurile greu accesibile care mărginesc văile Grădiștii și Sibișelului, în aceeași munți cunoscuți ca ținutul cetăților dacice.

Ploile, noroiul, ninsorile și înghețul, copacii doborâți de vijelii, alunecările de teren și prăvălirile de bolovani fac ca drumurile forestiere spre unele sate din Munții Orăștiei să fie extrem de riscante în perioada rece.

Însă mai mult decât atât, în unele porțiuni, accesul spre așezările izolate devine aproape imposibil din cauza parchetelor, traversate de drumurile de acces spre sate.

Sate din Munții Orăștiei, izolate de restul lumii

Un schit înființat în anii 2000 la poalele vârfului Godeanu (1.656 metri) a ținut în viață satul Măgureni din Hunedoara (video), locuit în trecut de zece de familii, dar depopulat complet până la sfârșitul anilor ’90.

Satul din Munții Orăștiei se află la capătul unui drum forestier de circa 20 de kilometri, care urcă de la marginea satului Sibișel, pe valea Sibișelului din Hunedoara. Fosta așezare de păstori și muncitori forestieri se află și pe ruta turistică Via Transilvanica, marcată la fiecare kilometru cu monumente de artă.

Odată cu primele ninsori, urcușul abrupt pe drumul forestier spre Măgureni nu mai este posibil cu autoturismele. Drumul este folosit mai ales de utilajele forestiere, iar unele au produs stricăciuni atât căii de acces, cât și bornelor kilometrice de pe ruta turistică Via Transilvanica.

„O bornă kilometrică superbă a fost scoasă cu brutalitate, dărâmată și ruptă, în comuna Beriu, zona Măgureni, județul Hunedoara. Suntem triști și dezolați de comportamentul celor care nu vor să accepte schimbarea, evoluția, binele în zona lor”, informau, recent administratorii paginii de Facebook „Via Transilvanica”.

Drumuri forestiere care se afundă în pădure

De la capătul satului Sibișel, un alt drum forestier (video), părăsește spre dreapta drumul spre Măgureni, urcând spre satele Ludeștii de sus de pe dealul Strugari și Costești Deal.

Câteva familii mai locuiesc aici, departe de „civilizație”, însă accesul până la gospodăriile lor arhaice este aproape imposibil de pe valea Sibișelului.

Oamenii sunt obișnuiți să coboare din așezările izolate mergând pe jos, pe poteci anevoioase, pe cealaltă parte a muntelui, spre satele din valea Grădiștii.

Drumurile forestiere întortocheate și cu numeroase ramificații se opresc uneori înaintea unor exploatări de lemne, unde noroiul, utilajele și stivele de trunchiuri fac imposibil continuarea urcușului.

„Atunci când plouă, urcușul cu mașina spre Ludeștii de sus devine imposibil din cauza bălților adânci și noroiului. Mai urcă doar TAF-urile (tractoarele forestiere) spre Strugari, unde mai sunt parchete. Însă sunt multe drumuri forestiere care duc spre Godeanu și pe care oamenii se pot rătăci ușor. Iarna, pentru că văile străbătute de pârâuri sunt adânci și aproape tot timpul umbrite, pe drum se așterne gheața, astfel că nici măcar lanțurile nu mai sunt de ajutor”, povestește un localnic din Sibișel.

Din satul Sibișel din Hunedoara (video), aflat la circa 10 kilometri de Orăștie, mai multe drumuri forestiere urcă spre crestele Munților Șureanu, împânzite de așezări rămășițele unor așezări antice.

În unele locuri din jurul Sibișelului, și ele greu accesibile, turiștii găsesc ruine ale unor fortificații medievale, cetăți folosite ca refugii, dar puțin cunoscute de români.

De secole, localnicii s-au ocupat cu creșterea animalelor ori cu muncile forestiere, iar din secolul al XIX-lea au funcționat câteva mine de fier. O școală de meserii destinată viitorilor lucrători forestieri a funcționat și ea în Sibișel, până în urmă cu un deceniu.

Drumurile forestiere spre Platoul Luncanilor, la fel de riscante

Câteva drumuri forestiere care urcă din văile Luncanilor și Grădiștii spre Platoul Luncanilor din Munții Orăștiei au fost modernizate în ultimii ani.

Noile șosele au scos din izolare satul Târsa din Hunedoara, aflat pe o culme, la circa 1.000 de metri altitudine. Satele Prihodiște (video) Cioclovina, Urșici, Alun și câteva cătune din jurul lor au rămas accesibile doar pe drumuri forestiere, care iarna devin aproape impracticabile.

Satul Urșici din Hunedoara (video), unul dintre cele mai greu accesibile așezări de pe Platoul Luncanilor, se află la capătul unui drum forestier de 12 kilometri, care urcă abrupt prin pădure, pornind din valea râului Luncani, de la marginea satului Boșorod.

Aflate la distanţe de 1- 2 kilometri una de alta, 15 case vechi, de lemn, ocupă câte o culme înconjurată de păşuni şi de întinderile de pădure. Pentru cei câțiva localnici care rămân aici, peste iarnă, traiul în așezarea izolată din Munții Șureanu este dificil.

„Drumul forestier până în sat a fost reparat și pietruit pe mai multe porțiuni, însă rămâne greu de parcurs cu mașina pe ultimii trei - patru kilometri, unde pantele sunt mai mari. Panourile solare de pe case nu prea fac față, pentru a ne da curent electric, în timpul iernii, iar apa o aducem de la izvoarele din zonă, unele aflate la cale lungă de casele noastre”, relata o localnică din satul Urșici din Hunedoara.

În județul Hunedoara, și locuitorii altor sate din munți întâmpină iarna cu aceleași lipsuri : drumuri forestiere lungi de 10 – 30 de kilometri, greu de străbătut din cauza noroaielor, lipsuri în ce privește alimentarea cu apă și curent electric, o populație vârstnică și împuținată în ultimii ani.