Un mare actor iranian a spus, cândva, „Viața bună e pentru femeile frumoase și oamenii bogați. Noi, ceilalți, am venit pe lume ca să nu rămână stadioanele goale“.

Doar că lumea s-a schimbat radical. Și nici stadioanele nu mai sunt ce au fost, cândva. Costă milioane bune să le construiești și apoi, ca să ajungi și să intri în ele, trebuie să scoți din buzunar niște sume amețitoare. Cum se întâmplă în cazul Mondialului din Qatar. Cel mai scump din istorie, cu o „notă de plată“ de vreo 230 de miliarde de dolari, cu șpăgi, cu tot, pusă pe masa Emirului din Qatar. Achitând o asemenea sumă, Qatar, o țărișoară în Golful Persic, e acum epicentrul lumii fotbalului, gazda celui mai important eveniment sportiv de pe planetă, cam la același nivel cu Jocurile Olimpice.

Doar că, în ultimele decenii, nu doar costul organizării unor astfel de evenimente a crescut înfiorător de mult. La fel au evoluat lucrurile și în privința bugetului pe care trebuie să-l aloci, ca suporter sau jurnalist, ca să vezi meciurile de la fața locului. Mondialul din Qatar are șanse mari să stabilească un record și în această privință. Iată doar câteva exemple:

*Din cauza crizei locurilor de cazare, în ultimele săptămâni, o cameră de două persoane a ajuns la 700 de dolari pe noapte! Și s-a dat ca „pâinea caldă“. Atenție: vorbim despre cel mai mic preț disponibil!

*În cazul microbiștilor care au venit de pe continentul american, prețul plătit pe biletul de avion te lasă cu gura căscată: de la 1.500 – 1.700 de dolari în sus.

Suporteri cu genți „Louis Vuitton“

Așadar, e clar că Mondialul nu mai e de mult un spectacol pentru oameni săraci. De fapt, poate fi, dacă omul sărac are un televizor. În rest, fanii care au venit la acest Mondial se împart în niște categorii distincte. În primul rând, sunt foarte mulți iubitori ai fotbalului, putred de bogați, care trăiesc în zona Golfului Persic. Vorbim despre arabii din Emirate, Arabia Saudită, Iordania sau Kuweit. Cu excepția Arabiei Saudite, restul acestor țări nu s-au calificat pentru CM 2022. Nu contează însă! Mulți dintre acești oameni, oricum, cunosc mai bine naționalele Argentinei, Franței sau Braziliei, comparativ cu naționalele țărilor de unde provin. Și deja sunt echipați cu tricourile acestor formații pe care le-au adoptat la acest Mondial.

Dornici să vadă stelele fotbalului internațional din tribune, să trăiască în atmosfera primului Mondial organizat în Orientul Mijlociu și cu resurse financiare aproape nelimitate, arabii din această parte a lumii au umplut avioanele spre Doha. Așa se face că, la poarta de îmbarcare, vezi suporteri cu genți „Louis Vuitton“ și multe araboiace ultramachiate, bine întreținute cărora, cu siguranță, nu le-a lipsit nimic în viață.

Economie cu prețul unui traseu epuizant

A doua mare categorie de suporteri la acest Mondial e formată din cei care au făcut deplasarea de pe continentul american. Ca de obicei, aici, mexicanii sunt imbatabili! De fapt, există un trend care se păstrează la fiecare Mondial: după țara-gazdă, Mexicul are cei mai mulți suporteri! Și, având în vedere că Qatar e o țară liliputană, putem spune de acum că naționala Mexciului are toate șansele să aibă cel mai mare contingent de suporteri, la Doha.

Oricum, fie că vorbim despre mexicani, ecuadorieni sau argentinieni, pentru mulți dintre ei, călătoria până în Qatar s-a întins pe durata mai multor zile. Povestește un mexican simpatic, cu un sombrero pe cap în avionul de la Beirut la Doha: „Ca să economisesc bani la biletul de avion, am optat pentru un traseu cu cinci avioane schimbate. Eu trăiesc în Statele Unite. Am pornit la drum, acum două zile și ceva. Zborurile au fost: Dallas – Chicago, Chicago – Amman. O noapte dormită acolo. Amman – Cairo. Altă noapte dormită în Cairo. Cairo – Beirut și acum Beirut – Doha. Dacă voiam un traseu cu mai puține escale, aș fi plătit aproape dublu pe biletul de avion“.

Alt suporter, tot mexican, aude povestea conaționalului său și se laudă că el, totuși, a schimbat mai puține avioane: „Eu am venit pe ruta Houston – Istanbul. Am stat două zile acolo, am vizitat orașul și apoi am avut Istanbul – Beirut și Beirut – Doha“.

Dilema din avion: „Poți să bei în Qatar?“

Pentru mulți dintre pasagerii avionului Beirut – Doha, acesta a fost un ultim zbor dintr-o călătorie-mamut, probabil, cea mai lungă din viața lor. Cearcănele din jurul ochilor, părul răvășit și masca ultrauzată – în cazul puținilor oameni care încă mai au așa ceva! – trădează oboseala acumulată pe drum.

Dar acum, Qatar-ul e mai aproape ca oricând! Și discuțiile sunt despre ce îi așteaptă pe oameni acolo. Întrebarea auzită cel mai des: „Poți să bei în Qatar?“. Un arab din zonă, care a nimerit lângă un spaniol, încearcă să lămurească această dilemă: „Înainte nu se putea, clar! Doar în hoteluri de cinci stele cu autorizație pentru vânzarea alcoolului. Acum, cu ocazia Mondialului, am înțeles că băuturile alcoolice se vor găsi, totuși, mai ușor“.