Lupta contra mortii ia o pauza in fiecare zi la ora 13. La acea ora, doctorii de la sectia de terapie intensive a Policlinicii San Donato telefoneaza rudelor a 25 dintre pacientilor coronavirus in stare grava, toti sedati si cu tuburi care ii ajuta sa respire, pentru a le transmite noutati familiilor acestora, scrie Reuters într-un  reportaj tulburător din Italia devastată de virus .

Ora pranzului era pentru vizite la acest spital in Milano. Dar acum, cand Italia infrunta explozia coronavirus care a ucis deja peste 2000 de oameni, nici un vizitator nu poate intra. Si nimeni in Italia nu-si mai paraseste casa.

Cand doctorii fac apelurile, incearca sa nu dea sperante false: Ei stiu ca unul din doi pacienti la terapie intensiva bolnav cu boala cauzata de virus cel mai probabil va muri.

“Trebuie sa luam in calcul daca pacientii in varsta au familii care pot sa-i ingrijeasca dupa ce parasesc sectia de terapie intensive, pentru ca vor avea nevoie de ajutor”, spune Marco Resta, director adjunct la sectia de terapie intensive la Policlinica San Donato.

“Chiar si daca nu exista o sansa”, spune el, trebuie sa “privesti pacientul in fata si sa-i spui, “Totul este bine”. Si aceasta minciuna te distruge”.

Cea mai devastatoare criza in Italia dupa Al Doilea Razboi Mondial forteaza doctorii, pacientii si familiile acestora sa ia decizii pe care Resta, fost doctor militar, spunea ca nu le-a intalnit nici in razboi. Pana Luni, 16 Martie, 2158 oameni au murit si 27980 au fost infectati de coronavirus in Italia – ambele numere fiind locul 2 ca numar de cazuri raportate si oameni decedati dupa China.

Resta spune ca 50% din cei cu COVID-19 care sunt acceptati la terapie intensive in Italia, mor, comparative cu o rata uzuala a mortalitatii intre 12% si 16% in sectii similar in restul tarii (n.r. cu alte boli).

Doctorii au avertizat ca nordul Italiei – unde sistemul de sanitate universal este clasificat ca unul dintre cele mai eficiente din lume – este un prevestitor a crizelor pe care boala le aduce in jurul lumii. Focarul, care a lovit regiunile nordice Lombardia si Venetia la inceput, a schilodit reteaua locala de spitale, punand sectiile de terapie intensive sub un stress urias.

In peste trei saptamani, 1135 oameni au avut nevoie de terapie intensiva in Lombardia, dar regiunea are numai 800 paturi de terapie intensiva, conform lui Giacomo Grasselli, directorul sectiei de terapie intensiva a spitalului Policlinico din Milano, care este separata de cea de la San Donato. Grasselli coordoneaza toate sectiile de terapie intensiva din spitalele de stat din Lombardia.

Astfel de dileme nu sunt noi in domeniul medicinei. Atunci cand tratezi pacienti cu dificultati de respiratie, doctorii de la terapie intensiva intotdeauna evalueaza sansele de recuperare inaintea intubarii – o procedura invaziva care presupune introducerea unui tub in gura si mai departe pe gat si caile respiratorii.

Dar aceste numere mari inseamna ca doctorii trebuie sa aleaga mai des si mai rapid cine merita o sansa mai mare de supravieturie – un triaj care este in mod special complicat intr-o tara catolica ce nu permite moartea asistata si unde populatia este, conform statisticilor Eurostat, cea mai imbatranita din Europa, cu aproape o persoana din patru cu varsta de 65 ani sau peste.

“Nu suntem obisnuiti cu decizii atat de drastice”, spune Resta, un doctor anestezist in varsta de 48 de ani.

Doctorii italieni spun ca atat de multi pacienti in varsta bolnavi cu COVID-19 se prezinta cu probleme respiratorii, incat ei nu pot sa-si asume un risc cu cei care au o speranta scazuta de recuperare.

Alfredo Visioli a fost un astfel de pacient. Cand a fost diagnosticat, batranul de 83 de ani din Cremona traia o viata activa acasa, impreuna cu ciobanesc german, Holaf, pe care familia i-l oferise. Avea grija de sotia sa in varsta de 79 de ani, Ileana Scarpanti, care suferise un infarct acum 2 ani, spune nepoata lui, Marta Manfredi.

La inceput, el a avut numai febra intermitent, dar doua saptamani dupa ce a fost diagnosticat cu COVID-19, a dezvoltat fibroza pulmonara – o boala rezultata din faptul ca tesutul pulmonar s-a deteriorat, ceea ce face tot mai grea respiratia normala.

Doctorii de la spitalul din Cremona, un oras de aprox. 73000 persoane in regiunea Lombardia, au avut de decis daca sa-l intubeze pentru a-l ajuta sa respire.

“Au spus ca nu are sens”, a spus Manfredi. Ar fi vrut sa-i stranga mana bunicului ei, spune, in timp ce el era intr-un somn indus de morfina, inainte sa moara.

Acum Manfredi este ingrijorata de bunica ei. Ileana s-ambolnavit si ea cu COVID-19 si este in spital, desi raspunde bine la o masca pentru respirat care o ajuta sa respire. Nimeni nu i-a spus Ilenei ca sotul ei a murit.

Graselli, coordonatorul sectiilor de terapie intensiva din Lombardia, credea ca, pana acum, toti pacientii cu o sansa rezonabila de recuperare si traind o calitate acceptabila a vietii, au fost tratati.

Dar, a adaugat el, aceasta abordare este sub presiune: “Inainte pentru unii oameni am fi spus – sa le dam o sansa pentru cateva zile. Acum trebuie sa fim mai stricti.”

Triajul acesta se-ntampla si in afara spitalelor. Unele spitale au inchis accesul, lucru care a insemnat ca “unii oameni au murit acasa”.

Carantina generala din Italia aduce stres emotional celor care sufera. Membrii familiilor nu au voie sa calatoreasca cu ambulantele, iar sectiile de coronavirus nu permit accesul nimanul care nu este doctor sau pacient.

Un doctor, nu o ruda, este adesea ultima persoana pe care un bolnav de COVID-10 o vede inainte sa moara.

Citește tot articolul pe Reuters

Distribuie Distribuie Comentarii