După mai mulți ani petrecuți în Occident, mulți români întorși acasă au relatat că le-a fost tot mai greu să se adapteze în țara natală. Unii au explicat cum au ajuns să regrete decizia revenirii și de ce, după scurt timp, le-a fost dor de țările „adoptive”.

Cele mai recente rapoarte publicate de Institutul Național de Statistică arată că populația rezidentă a României s-a menținut în ultimii trei ani la 19 milioane de locuitori, înregistrând începând din 2022 creșteri anuale ușoare de circa 10.000 de locuitori, influențate și de numărul străinilor care se stabilesc temporar în România.

În 2023, aproape 230.000 de români au emigrat din țară, cifră în creștere față de anii precedenți, iar în același an 48.000 de români au emigrat definitiv din România. Tot în 2023, au imigrat în România peste 320.000 de cetățeni străini, în creștere față de anii trecuți, iar circa 30.000 de străini au ales să se stabilească definitiv în țara noastră, un număr mai mic față de cele din anii precedenți, arată INS.

În ultimul deceniu, cu excepția anului 2020 când pandemia de Covid a redus la circa 180.000 de oameni numărul românilor care au emigrat temporar din România, anual circa 200.000 de români au părăsit țara pentru a locui cel puțin 12 luni în străinătate.

Românii întorși în țară după o perioadă îndelungată petrecută în Occident au fost invitați pe platforma Reddit să spună ce regrete au după ce au decis să lase în urmă străinătatea pentru a-și continua viața în „țara mamă”.

Dorul de Occident

Unii au povestit că nu s-au mai putut adapta vieții din România, iar după câteva zile petrecute aici le este deja dor de țara adoptivă.

„Sunt plecat de 28 de ani în vestul Germaniei și vin cam o dată pe an în România, la București, unde îi vizitez pe părinți și pe prietenii de aici. Însă după câteva zile mi se face dor să mă întorc. Felul în care oamenii interacționează unii cu alții, faptul că majoritatea sunt bine dispuși sau amabili doar când au vreun interes, în rest sunt ofticați și cu capsa pusă - mă înfioară. În Germania, modul în care interacționează oamenii este mai plăcut. Nu mai am de gând să mă întorc definitiv în România, deși aș trăi aici mai bine financiar”, spune unul dintre românii emigranți.

Un alt emigrant român întors în țară doar în concedii spune că a renunțat la ideea de a reveni definitiv în țară după ce a văzut că foștii săi apropiați și familia sa nu s-au schimbat în conversațiile cu el.

„M-am săturat de rudele care îmi spun să stau la ele măcar o noapte ori mă întreabă când mă întorc definitiv în țară, ori îmi amintesc că m-au crescut oferindu-mi toate condițiile. Nu mă simt ascultat nici cinci minute, dacă le vorbesc despre cum m-a schimbat străinătatea”, spune acesta.

Concediul în România de câteva săptămâni îți înfățișează o realitate frumoasă spune un alt român, emigrant în Polonia.

„Sunt plecat de doi ani din țară. De câte ori vin în vizită, vreau să plec cât mai repede. Societatea românească mă termină. Văd numai oameni grăbiți, fără respect pentru ceilalți. Când merg pe stradă, nu aud decât muzică la maxim, urlete și văd gunoaie aruncate. Am impresia că în România nimeni nu vrea sa contribuie la o societate normală, măcar să își arunce gunoiul la coș, să respecte regulile în trafic și să nu îi deranjeze pe ceilalți. În Varșovia mă simt mai acasă decât în România, dar unora nu le place pentru ca e prea liniștită”, spune acesta.

Nu și-a mai recunoscut orașul

Unii români au povestit că au revenit în țară doar pentru că nu au reușit să își găsească parteneri de viață în Occident, însă au început să regrete decizia, după ce au petrecut mai multe luni fără a avea succes în dragoste.

„Eu am un an de când am venit din Anglia și acum regret. Poate am fost eu mai ghinionist, dar m-am chinuit să îmi găsesc și loc de muncă și o relație. Îmi fac planuri să mă întorc în Marea Britanie. În România viața este mai grea, mai ales după ce ai fost o perioada plecat. Eu prieteni aici nu mai am, mi-e dor de prietenii de acolo, de viața de acolo”, spune unul dintre aceștia.

Românii care se întorc în țară după ani petrecuți în Occident nu au fost niciodată plecați cu adevărat, crede un alt român.

„Trăind cu fundul în două bărci, între două lumi, numind mereu România acasă și străinătatea un chin, au fost cumva singurii sabotori ai propriului destin. Eu sunt un cetățean european, pot să trăiesc oriunde, ba cred că dacă lumea ar fi o Europa mai mare, m-aș considera cetățean al planetei, fără naționalitate și dorința de a aparține unui loc, al unui popor, steag, istorie, elemente care trebuie chipurile să ne definească ca oameni. Eu sunt plecat de 15 ani și când am plecat m-am dus să mă întorc după vreo trei luni. În 15 ani am fost de patru ori acasă și mereu a fost frumos. Nu aș rămâne însă niciodată acolo, nu mă mai identific cu locurile, oamenii, stilul de viață. Nici ei cu mine, România, românii, locurile m-au uitat. Iar eu consider asta ca fiind ceva normal, natural. Dacă aș fi fost același din vremea când am plecat, ar fi însemnat că am plecat degeaba, că am fost de fapt într-o închisoare în tot acest timp, că nu m-am integrat, că nu am trăit, că nu am clădit altceva, în altă parte că am pus tot pe pauză, așteptând clipa unei reîntoarceri mesianice, ireale, o întoarcere imaginară într-o lume care, spre deosebire de mine, a evoluat în lipsa mea”, spune acesta.

Alt emigrant spune că odată întors în România nu și-a mai recunoscut orașul natal. „Am plecat dintr-un oraș frumos, pe care-l iubeam și m-am întors într-un oraș urât, desfigurat de deciziile proaste ale autorităților. La asta se adaugă și perspectiva recesiunii economice pe care o bănuiesc mai dură decât cea dinainte. Per total, fie pâinea cât de rea, nu mai vreau s-o mai mănânc în țara mea”, spune un alt român.

Românii care nu regretă revenirea în țară

Alți români spun însă că nu regretă întoarcerea acasă, tocmai pentru că în unele țări din Occident, ca Germania și Anglia, au văzut emigranți români care se comportă mai necivilizat ca românii de acasă.

„Nu regret că m-am întors și nu mai vreau sa plec de aici, însă viitorul nu prea arată bine pentru România și mi-e cam teamă că nu o să am de ales”, povestește un român revenit din Germania.

Un român revenit din Danemarca susține și el că nu regretă decizia, deși a studiat în țara nordică, pentru că nu s-a putut adapta civilizației acesteia.

„Acolo, dacă nu știi limba nu îți găsești un loc de muncă bun în domeniul pentru care te-ai pregătit. Foarte puțini colegi au reușit, iar majoritatea au plecat. Chiar și cei care știau puțină daneză, tot nu erau angajați în firme, pe motiv că îngreunau comunicarea din companie. Șansa lor era să se angajeze într-o multinațională unde se vorbește engleză, dar competiția era imensă, iar danezii erau favorizați. M-am simțit dat la o parte, deși trăiam la început cu impresia că danezii sunt integratori. În realitate, rar îți poți face prieteni danezi, prieteni îți faci acolo dintre est-europeni. Aici, am păstrat legăturile cu ei și mă simt mult mai bine”, spune tânărul.

O altă româncă spune că după 13 ani petrecuți în Anglia s-a întors în țară și, deși nu mai regretă decizia, a trebuit să se obișnuiască din nou cu românii din jurul ei.

„Oamenii se gândesc prea mult la ei și prea puțin la cei din jurul lor. Parchează pe unde apucă, noaptea fac gălăgie fără rost. Îmi lipsesc respectul și politețea din Anglia și modul în care oamenii din Londra păreau să înțeleagă lumea, nu doar ce e strict în jurul lor”, spune aceasta.

Un alt român revenit în țară spune că regretă că nu a învățat mai mult de la oamenii buni pe care i-a întâlnit în Occident, iar alții regretă că nu s-au putut acomoda în Occident.

„În Irlanda, oamenii erau cumsecade, dar vremea și piața chiriilor m-au făcut să nu mai vreau să rămân acolo. Dacă nu ești foarte tânăr când pleci, îți poate lua ani să reușești să te integrezi”, crede unul dintre ei.