Cunoscută scenaristă și regizoare, Lia Bugnar critică vehement cel mai difuzat show difuzat de Antena 1, la care a participat în 2020. Atunci, în cel de-al treilea sezon de la „Asia Express”, a făcut echipă cu actrița Maria Buză.

Regizoarea Lia Bugnar FOTO Adevărul

Lia Bugnar nu s-a sfiit să aducă acuzații grave producătorului show-ului, spunând că s-a simțit fix ca un cobai pus să danseze în fața camerelor de luat vederi, pentru audiență, scrie click.ro .

„Problema cu astfel de emisiuni și, în special cu asta, e că te îmbrâncea într-un rol pe care tu nu-l voiai, în care realmente nu erai tu”, a dezvăluit scenarista, în podcastul “E vremea mea”.

Mai mult decât atât, aceasta a dezvăluit că, deși concurenții sunt filmați non-stop câte 16 ore pe zi, imaginile sunt selectate de producători. Ea și Maria Buză, dintr-o emisiune de patru ore, au apărut doar 7 minute şi 20 de secunde pe ecran. „Te-ai dus acolo, ești ca un cobai pe o rotiță și dansezi cum vor ei, indiferent ce faci tu acolo bine sau rău. Filmul se face la final, acasă!”, a mai spus revoltată scenarista.

Citește articolul complet pe click.ro

Lia Bugnar, despre nemulţumirile de la „Asia Express“: Şi-au făcut emisiunea aproape fără noi. Din 4 ore, eu şi Maria am apărut 7 minute şi 20 de secunde

Lia Bugnar a participat împreună cu actriţa Maria Buză în cel de-al treilea sezon al show-ului „Asia Express“ , de la Antena 1, încheiat cu victoria echipei formată din Sorin Bontea şi Răzvan Fodor. Filmările au avut loc în Filipine şi Taiwan.

Actriţa a vorbit despre propria ei experienţă şi a mărturisit că este nemulţumită de montajul făcut de televiziune.

”Convenţia show-ului era una foarte simplă, trebuia să mergem în Asia, respectiv Filipine, în echipe de câte doi oameni şi să trăim fără bani, fără cazare, ba să mai şi hălăduim în lung şi-n latul ţării cu diverse «misiuni» care mai de care mai inspirate sau ne. Important era să ai de treabă şi să te dai peste cap s-o faci, ca în mai toate show-urile de televiziune de genul ăsta. Partea care nu era ca în toate show-urile de televiziune era partea cu oamenii la care noi apelăm să ne ducă dintr-o parte în alta cu maşinile lor, sau să ne primească să dormim în casele lor, să ne aşeze la masa lor, să împartă cu noi cina de multe ori foarte sărăcuţă.

Oamenii ăia nu erau ca-n show-urile de televiziune, erau oameni-oameni, netrucaţi, neplătiţi (nici înainte, nici după întâlnirea cu noi), cu poveştile lor de viaţă muuuult mai interesante decât emisiunea noastră de televiziune, disperată după audienţă ca toate emisiunile de televiziune din lumea asta. Oamenii ăia erau săraci, cuminţi, respectuoşi şi darnici din nimicul lor. Tot timpul cât am alergat că o găină fără cap prin Filipine ca să fac o «misiune» sau alta, am avut senzaţia neplăcută că noi, «echipele», ne comportăm ca şi cum ţara aia e de mucava, o ţară inventată ca decor pentru shw-oul nostru.

Din când în când, în momentul în care în vria concursului încercam să ne urcăm frenetic/abuziv/milog/isteric în măşina vreunui filipinez şi omul întorcea o privire grea şi tristă spre noi spunând, de exemplu, nu pot să vă duc, why? (pronunţat «uaaaaai????»), pentru că a murit tatăl meu şi trebuie să cumpăr lucruri pentru înmormântare, poate în momente de genul ăsta reuşeam pentru scurtă vreme să realizăm că nu ei sunt figuraţie în show-ul nostru, ci noi suntem figuraţie în ţara şi vieţile lor. După care o luam din nou la trap“, a scris Lia Bugnar.