Județul Botoșani este o adevărată perlă ascunsă a nordului extrem. Cu o istorie bogată, cu vestigii unicat în Europa și peisaje de vis, puțin exploatate turistic, Botoșaniul este o destinație ideală pentru cei care doresc să se bucure de natura sălbatică, de călătorii spirituale aparte.

Împărăția iazurilor, raiul pescarilor

Deși Botoșaniul este un județ care cu greu poate fi descris în doar câteva cuvinte, datorită complexității sale, istorice, geografice și etnice, caracteristica sa principală o reprezintă suprafața fantastică de luciu de apă. Puțini s-ar fi așteptat ca un județ atât de nordic să fie pe locul doi la nivel național ca suprafață a luciului de apă, după Tulcea. Practic, județul Botoșani este o adevărată împărăție a apelor, cu peste 3.600 de hectare de luciu de apă. Cele mai importante în rețeaua hidrografică sunt cele două râuri de mari dimensiuni, Prutul și Siretul, dar și cele peste 150 de iazuri ale județului. Toată această rețea hidrografică este un adevărat rai al pescarilor, asta și pentru că mereu a existat o preocupare pentru popularea iazurilor cu pește, o bază a alimentației localnicilor.

Majoritatea iazurilor sunt proprietate privată, dar cele mai multe, contra unei taxe, sunt deschise pescarilor. Unele sunt amenajate ca în Occident, cu umbreluțe de stuf, mici golfuri în care pescarii pot găsi momente de liniște și tot felul de amenajări, de la locuri de campat și până la mici terase de petrecere a timpului liber. Există și o categorie de iazuri sălbatice, preferate de pescarii care doresc o conectare cu natura și impresia totală de pescuit tradițional.

O parte a acestor iazuri au și o tradiție aparte, un adevărat blazon. De exemplu, iazurile de la Hănești și Sulița care au fost amenajate tocmai din timpul lui Ștefan cel Mare, pentru a alimenta mănăstirile din zonă, dar și curțile boierești. De altfel, toate aceste iazuri au și o faimă cât se poate de justificată: sunt pline cu pește de toate felurile. Reprezentanții Asociației Județene a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din Botoșani mărturisesc mai în glumă, mai în serios, că din apele Botoșaniului mai lipsesc doar rechinii și balenele. „Avem toate tipurile de pește, mai puțin sturioni, rechini și balene. Începând de la caras, crap, ten, avat și până la somn şalău, ştiucă“, spune Cosmin Humelnicu, șeful AJVPS Botoșani.

De altfel, pe marile iazuri ale Botoșaniului, precum Rogojești sau Negreni, au loc competiții importante de pescuit, la care participă pescari din toată țara. „La Botoşani, pescuitul are o tradiţie neîntreruptă de secole. Aici vin pescari din toate judeţele învecinate, avem în jur de 6.000 de pescari înscrişi. Sunt locuri minunate, inclusiv cu capturi-record“, adaugă Cosmin Humelnicu.

Liniștea de pe malurile Prutului

Pescuitul la Prut , unul dintre cele mai mari râuri din România, oferă o experiență aparte, chiar și celor care folosesc pescuitul doar ca pretext pentru o evadare în natură. Malurile acestui râu care desparte România de Republica Moldova și Ucraina are în județul Botoșani un farmec aparte. Malurile sale reprezintă o lume idilică, o luncă populată cu păsări ca în Delta Dunării, căprioare și iepuri sălbatici. Pescarii vin să stea la cort, uneori mai mult pentru a trăi nopțile pline de miresme și triluri de pe malurile Prutului, decât să prindă pește. „La Prut este o senzație aparte. O senzație de libertate, liniște, regăsire. Acolo nu mergi doar pentru pește. Mergi pentru liniște – acea liniște care te vindecă. La Prut se merge doar la cort, nici nu sunt locații de cazare. Dar statul la cort completează experiența. Ieși la răsărit, dai la pește, te relaxezi și te bucuri de natură“, spune Alex, un pescar amator din Botoșani. Lipsa locurilor de cazare este, în schimb, cumva atenuată de faptul că distanțele sunt în general scurte. De exemplu, oricine se poate caza la hotelurile și pensiunile care se găsesc din belșug în municipiul Botoșani.

Mările nordului, patria monștrilor acvatici

În județul Botoșani se află adevărate mări ale nordului, lacuri antropice de mari dimensiuni, deosebit de spectaculoase. Două dintre acestea sunt efectiv de neratat: iazul de la Dracșani, comuna Sulița, și lacul de acumulare de la Stânca-Costești, lângă orașul Ștefănești. Iazul de la Dracșani, al doilea ca mărime din Moldova, are o legendă fabuloasă și se spune că a fost amenajat la ordinele lui Ștefan cel Mare. Are opt kilometri pătrați și este efectiv o mare în miniatură – nu lipsesc nici valurile și briza specifică. Este bogat în pește și a devenit o adevărată rezervație naturală cu sute de specii de păsări. În zonă se află și facilități turistice, printre care și un restaurant-pensiune.

Lacul de acumulare de la Stânca-Costești are o suprafață de 59 de kilometri pătrați și a luat naștere prin construirea barajului de pe Prut, între România și Basarabia în anii ’70. Faimosul baraj pentru a cărui construcție Ceaușescu a dat 60 de tone de aur este de asemenea un obiectiv turistic de neratat. Lacul a devenit un adevărat paradis acvi-faunistic, care adăpostește sute de specii de păsări, inclusiv rarități, pe care ornitologi din toată Europa vin să le observe. „Litoralul lacului de acumulare a acumulat nisip fin și a devenit o variantă tot mai căutată pentru litoralul românesc.

Mii de turiști vin anual, mai ales din Republica Moldova și județele din nordul țării, pe plajele de la Stânca-Costești pentru a se bălăci și distra, exact ca la mare. În zonă a fost deja amenajată o terasă, dar și umbrele din stuf. Au fost organizate chiar și concerte. În apele marelui lac de acumulare de la Stânca, legendele pescărești spun că se află adevărați monștri acvatici: somni de dimensiuni uriașe“, spune reprezentantul AJVPS.

”Lacul codrilor albastru”

Pe lângă iazuri și pitoreștile lunci ale marilor râuri, amatorii de natură sălbatică și peisaje care-ți taie răsuflarea pot găsi în județul Botoșani exact ce au nevoie. Unul dintre cele mai faimoase locuri de promenadă în mijlocul naturii, un traseu ușor, pitoresc, ideal pentru familiile cu copii, este cel din codrii Ipoteștiului, locul copilăriei poetului Mihai Eminescu. Codrii seculari ai Ipoteștiului, cu superbul lac cu nuferi din mijlocul lor, au fost sursa de inspirație a numeroase poezii eminesciene. În această zonă se ajunge ușor din municipiul Botoșani: cinci kilometri până în satul Ipotești, comuna Mihai Eminescu. La un moment dat, un indicator arată drumul către lacul lui Eminescu.

Urmează un viraj la stânga, venind dinspre Botoșani, prin Stâncești, și mai apoi pe un drum comunal se urcă, prin pădure, cu mașina, către un loc de parcare. Lăsând mașina în locul special amenajat, călătorul poate urma drumul prin pădure, pe o cărare amenajată. Este una dintre cele mai relaxante și mai pitorești plimbări, printre copaci, liniște întreruptă doar de trilurile păsărilor. Există trei variante de drum către lacul din mijlocul pădurii, toate cu frumusețile lor. În poiana lacului are loc un adevărat festival al naturii: printre nuferii galbeni care acoperă lacul se pot întrezări pești sau broaște țestoase. În jur sunt amenajate bănci, iar un pod din lemn asigură accesul către o insuliță.

Cei care doresc o plimbare mai lungă pot opta pentru traseul prin pădure, o călătorie lejeră către observator, o construcție metalică, înaltă, care oferă imagini panoramice incredibile celor care se încumetă să ajungă în vârf. Nenumăratele poteci din codrii Ipoteștiului reprezintă o oportunitate fantastică pentru practicarea mountain-bike-ului. „O bună oportunitate este traseul forestier de la Baisa. Se ajunge prin pădure la lac, acel faimos lac cu nuferi de la Ipotești. Poţi să urci, prin pădure, până la Observator cu întoarcere în Ipoteşti. Este şi acest traseu făcut care pleacă de la Baisa şi urcă pe o culme, ajungând undeva între Balta Arsă şi Băiceni“, spune Vali Catargiu, un cunoscător al fenomenului și practicant al ciclismului.

PĂDURILE PREISTORICE ȘI CANIOANELE DE CALCAR

Celor împătimiți de aventură și de experiențe mai intense li se recomandă vizitarea Stuhoasei, o pădure preistorică, din comuna Suharău. Situată la aproximativ 60 de kilometri de municipiul Botoșani, prin satul Oroftiana, se ajunge la acest codru virgin, protejat prin natură și care are o istorie de câteva sute de mii de ani. Este un paradis ale cărui poteci te aruncă într-o lume desprinsă parcă din filmele seriei „Jurassic Park“ – o liniște care-ți dă fiori, zgomotele pădurii și lumina care pătrunde în fascicule prin desimea arboretului. Doar omul și natura.

Stuhoasa are o suprafață de 61 de hectare și este o rezervație de făget secular. Aici se găsesc numeroase specii de plante, păsări și animale, printre care cerbul, căpriorul, mistreţul, vulpea şi, uneori, lupul venit din zonele de stepă de dincolo de graniţa cu Ucraina. Vedeta pădurii este laleaua pestriță care crește din abundență. Zona este declarată sit Natura 2000, protejată prin lege, intervenția omului este minimă, fără tăieri de arbori sau alte tipuri de exploatații. „Stuhoasa este un simbol al naturii, o lume sălbatică pe care puţini mai au ocazia să o vadă. Este pădurea care respiră şi se dezvoltă singură, fără intervenţia omului. Este aparte pentru oricine ajunge aici. Linişte, pace şi un fior de respect pentru natură, care te prinde fără să vrei. Este ca o biserică“, o descrie Andrei Anton, un tânăr silvicultor care a copilărit pe lângă Stuhoasa.

Din rezervația de tisă în delta Prutului

Pe lângă Stuhoasa, o altă destinație pentru amatorii de trekking prin pădure sunt codrii de la Vorona și Tudora. O arie vastă de pădure seculară, în care se regăsește și o rezervație impresionantă de tisă. În această rezervație de tisă, în care se intră pe la cantonul pădurarului, din satul Tudora, în comuna cu același nume, se află o altă minune a naturii, care doar în județul Botoșani se găsește. După o oră de drumeţie pe cărările marcate cu pătrat cu cruce albastră, din rezervația de tisă, o plimbare efectiv vindecătoare și pitorească pe malurile unui pârâu care se joacă printre blocuri de calcare și rădăcini, se ajunge într-un splendid canion. Este vorba despre Cheile Bahluiului, locul de unde izvorăște celebrul râu al Iașiului. Versanții de calcar cu forme ciudate, modelaţi în veacuri, creează un spectacol al naturii, cu mici cascade uluitoare care se formează din loc în loc. Traseul este facil, poate fi parcurs inclusiv de familii cu copii, fiind o adevărată lecție aplicată de botanică și biologie, în general, cu numeroase specii de păsări, plante, ciuperci și animale specifice zonei, inclusiv căprioare.

Locuri de plimbare pitorești sunt și în lunca Siretului, dinspre Cândești, acolo unde pot fi zăriți trovanții, pietrele vii, care viețuiesc într-un paradis al apelor, păsărilor și arboretului de luncă, o superbă rezervație, de asemenea sit Natura 2000. La capitolul minuni ale naturii, nu poate fi ratată nici delta Prutului. Acolo se poate ajunge din comuna Păltiniș, undeva la aproximativ 70 de kilometri de municipiul Botoșani. Ideal ar fi de intrat pe ulițe către lunca Prutului cu un autoturism 4x4, din cauza drumului dificil. De asemenea, vizita trebuie anunțată la poliția de frontieră. Peisajul însă răsplătește orice efort: Prutul a împărțit pământul în trei sau patru brațe, formând o adevărată deltă, cu un ecosistem uimitor și fascinant. Probabil este unul dintre cele mai frumoase monumente ale naturii din nordul Moldovei.

TĂRÂMUL SFINȚILOR

Pe lângă natura sălbatică și apele ademenitoare, județul Botoșani este un adevărat pol al credinței în nordul Moldovei, al experiențelor spirituale profunde. Puțini știu că Botoșaniul a dat României printre cei mai importanți duhovnici contemporani și unul dintre cei mai noi sfinți ai românilor, Ioan Iacob Hozevitul. Numeroși credincioși ortodocși din țară vin la Botoșani pentru a descoperi acest tărâm al credinței.

Trasee de pelerinaj

Datorită acestei fervori religioase, autoritățile au cheltuit sume impresionante pentru realizarea unui drum al mănăstirilor, o arteră rutieră care leagă, prin mijlocul pădurii, cele mai importante rute ecleziastice, de pelerinaj, din județ. Drumul începe din municipiul Botoșani, acolo unde se află Mănăstirea Popăuți, ctitorie a lui Ștefan cel Mare din 1496, cu biserica veche și turnul rămase din vremea marelui voievod. Mai apoi, în centrul istoric, se află cele două biserici de secol XVI, ctitorite de Elena Rareș, soția voievodului Petru Rareș. Este vorba despre biserica „Sfântul Gheorghe“, simbolul Botoșaniului, dar și Uspenia, biserica în care a fost botezat poetul Mihai Eminescu.

Apoi, drumul pelerinajului duce către comuna Vorona, acolo unde se află o mănăstire de maici, cu origini în secolul al XVI-lea, renumită pentru faptul că în zonă se află „Gorunul lui Cuza“, un copac secular sub care s-ar fi odihnit primul domnitor al Principatelor Unite. Drumul mănăstirilor urcă mai apoi prin pădure, către Sihăstria Voronei, o mănăstire de călugări în care se află moaștele Sfântului Cuvios Onufrie, un sihastru rus, din secolul al XVIII-lea, considerat mare făcător de minuni. De altfel, înainte de a ajunge la Sihăstria Voronei, drumeții pot face o incursiune pe un drum al meditației: o potecă lungă, sălbatică, prin mijlocul unui peisaj de vis, încărcat de liniște, către grota în care a trăit cuviosul Onufrie. Cei care au străbătut traseul spun că este un loc al meditației, al regăsirii spirituale.

De la Sihăstria Voronei se ajunge ușor la Schitul Oneaga și de acolo la Mănăstire Coșula. Ctitorie a vistiernicului Mateiaș, construită în 1535, Mănăstirea Coșula a fost cea de-a treia mănăstire creștină din Europa ca obște călugărească și importanță, fiind locuită de 1.500 de călugări, specializați în copierea și realizarea manuscriselor religioase ale vremii. Biserica din centrul complexului monahal, complet reabilitată, este unică prin culoarea galbenă a picturii. Așa cum există Albastrul de Voroneț, există și Galbenul de Coșula. De la Coșula, drumul mănăstirilor străbate drumul național Botoșani-Iași și mai apoi, prin Copălău, duce în comuna Sulița, la schitul Cozancea, un adevărat Athos din nordul Moldovei.

O mănăstire de călugări, izolată în mijlocul unui peisaj de vis, înconjurată de păduri. La Cozancea și-au făcut ucenicia doi dintre cei mai importanți duhovnici ai României, Ilie Cleopa și Paisie Olaru. De altfel, chilia lui Paisie Olaru se păstrează și astăzi, și poate fi vizitată. Călătoria spirituală poate fi extinsă către comuna Păltiniș, la aproximativ 40 de kilometri de municipiul Dorohoi, acolo unde se află casa memorială a lui Ioan Iacob Hozevitul, născut pe acele meleaguri, unul dintre cei mai noi sfinți români. Tot acolo poate fi vizitată Biserica „Sfântul Nicolae Domnesc“, ctitorită tot de Ștefan cel Mare.

PE URMELE ISTORIEI : DE LA MAMUȚI LA ROMÂNI DE SEAMĂ

Mult timp, municipiul Botoșani a fost asimilat orașelor industriale, post-comuniste, gri, dominat de ruinele unei epoci trecute, de tristă amintire pentru mulți români. În realitate, Botoșaniul a fost una dintre cele mai vechi și mai prospere așezări urbane din Moldova. Municipiul Botoșani păstrează aerul de Belle Epoque, cu intruziuni medievale perfecte, conferind și astăzi aspectul de târg cochet, plin de verdeață și monumente arhitectonice flamboaiante, care vorbesc despre un trecut multietnic, efervescent și bogat. La Botoșani există de asemenea o viață culturală activă cu spectacole de teatru, concerte de muzică clasică, galerii de artă și expoziții muzeale interesante.

Fabulosul târg al Botoșanilor

Târgul Botoșanilor are o istorie de cel puțin șapte secole. A fost întemeiat de români, dar și de armenii care au devenit sufletul vieții economice a orașului medieval, din care se mai păstrează trei biserici. Una dintre acestea este o frumoasă biserică armenească veche din anul 1350, situată chiar pe Ulița Armenească, locul unde trăia altădată această comunitate. Din vechiul Botoșani medieval se mai păstrează, în centrul istoric, cuptoarele medievale pentru arderea ceramicii, dar și cele trei ctitorii voievodale, Uspenia, „Sfântul Gheorghe“ și Mănăstirea Popăuți.

Botoșaniul și-a atins însă strălucirea în secolul al XIX-lea, atunci când a devenit al patrulea oraș ca importanță din vechiul regat. Era situat pe un nod comercial cu Imperiul Austro-Ungar și Rusia, iar târgul era dominat de comerțul evreiesc și armenesc. Era un oraș multietnic, în care boierii, târgoveții și „amploaiații“ români trăiau alături de negustorii și marii proprietari de magazine, fabrici și moșii de origine armenească, evreiască sau lipovenească. Centrul istoric al orașului a fost ridicat cu meșteri vienezi, fiind o copie la scară mică a Leipzigului german. Monumente arhitectonice deosebite se află în tot orașul: conace, case în stil Seccesion și Art Nouveau, ridicate de moșieri, boieri sau negustori bogați. Ansamblul urban al centrului istoric, cu frumoasele sale case, se păstrează și astăzi, existând o încercare constată de revitalizare turistică a acestuia – de neratat sunt casele Silion, Ankele, Ventura, Pisoski şi Sofian.

Botoșaniul de secol XIX respira cultură şi bogăție într-o atmosferă cosmopolită. În acea perioadă a fost amenajată și superba Grădină Publică „Vârnav“, astăzi Parcul „Mihai Eminescu“, unul dintre cele mai frumoase din Moldova. Practic, era o pădure, cu un lac în centru, amenajată de-a lungul deceniilor într-un parc în care se îmbină modernul cu aerul de odinioară al Botoșanilor.

De altfel, era locul preferat de promenadă al poetului Mihai Eminescu. Orice vizitator care ajunge în municipiul Botoșani trebuie să viziteze spectaculosul cimitir armenesc,din apropierea cimitirului Eternitatea, plin cu monumente funerare incredibile, de secol XVIII-XIX și început de secol XX. Plimbările prin Centrul istoric, pe Bulevardul Mihai Eminescu sau pe Pietonalul Unirii sunt experiențe unice pentru cei care îndrăgesc parfumul de epocă și vor să se întoarcă măcar pentru o clipă în secolul al XIX lea.

Moștenirea unui oraș al artelor

Puternicele familii burgheze și boierești care au locuit în Botoșaniul de secol XIX, dar și în cel interbelic au avut un puternic apetit pentru artă. Drept dovadă stă clădirea Teatrului „Mihai Eminescu“, un monument fabulos, ridicat în deceniul al doilea al secolului XX. Teatrul a fost construit cu meșteri străini, din donațiile oamenilor cu stare din Botoșani. Tocmai datorită accentului pus pe educație și pe cultură de aceste clase sociale cu stare materiale bună, în județul Botoșani s-au născut mulți români de seamă: poetul Mihai Eminescu, compozitorul George Enescu, pictorul Ștefan Luchian, biologul Grigore Antipa sau istoricul Nicolae Iorga. Alături de aceștia pot fi enumerați Elie Radu, Dimitrie Negreanu, Nicolae Leon, Mihai Ciucă, Octav Onicescu și mulți alții.

Povestea celor mai cunoscute genii ale Botoșaniului poate fi aflată în casele memoriale dedicate acestora. De exemplu, pentru Mihai Eminescu, pe locurile copilăriei sale a fost constituită o instituție unicat în România: Memorialul Ipotești. Acest complex dedicat marelui poet conține casa memorială, biserica familiei Eminovici, un muzeu interesant, un centru de studii unde pot fi văzute manuscrise originale ale marelui poet, dar și o bibliotecă complexă. La Memorialul Ipotești au loc evenimente culturale de nivel național și internațional, cu decernarea premiului național de poezie pentru debut literar. În memoria lui George Enescu au fost amenajate case memoriale la Liveni, pe locul nașterii, dar și la Dorohoi și Mihăileni, acolo unde a copilărit. Fiecare casă memorială conține exponate unicat, printre care și jucăriile marelui compozitor, primele instrumente, pianul la care compunea și multe altele. De asemenea, în memoria lui Ștefan Luchian există o casă memorială la Ștefănești și una în municipiul Botoșani. În cinstea marelui istoric Nicolae Iorga a fost păstrată și reabilitată casa copilăriei din reședința de județ.

Botoșaniul oferă și o paletă largă de activități împătimiților de artă, de la Galeriile de Artă, cu expoziții tematice foarte interesante, și până la Teatrul „Vasilache“ pentru copii și tineret sau Filarmonica Botoșani, cu spectacole deosebite și colaborări inedite. Totodată, pasiunea de aproape două secole a botoșănenilor face ca Teatrul „Mihai Eminescu“ din Botoșani să aibă spectacole de mare calitate și diversitate, beneficiind de una dintre cele mai talentate trupe de actori din țară, cu participări la mari festivaluri din țară, inclusiv la Festivalul Național de Teatru.

”Eldorado al arheologiei românești”

Teritoriul de astăzi al județului Botoșani are o locuire continuă de peste 120.000 de ani. Este o comoară arheologică, aici fiind descoperit un adevărat cimitir al mamuților, așezări neolitice incredibile, vestigiile civilizației Cucuteni, cu piese deosebite, unicat la nivel mondial. Venus din Drăgușeni, un idol cucutenian, reprezentând o zeiță sau o preoteasă a făcut înconjurul lumii, la expoziții inclusiv din SUA și din China. Aceasta poate fi admirată la Muzeul Județean de Istorie. La aceeași instituție poate fi găsită și o tabără a vânătorilor neanderthalieni de mamuți, veche de 120.000 de ani, dar și multe alte minuni ale arheologiei.

La Muzeul de Arheologie din Săveni se afă cei mai mari fildeși de mamut din Europa est-centrală, scheletul bine conservat al unei tinere de acum 1.700 de ani, plus numeroase vestigii ale vânătorilor paleolitici, coarne de bizoni preistorici sau măsele de mamut. Teritoriul de astăzi al județului Botoșani a fost locuit în Antichitate de triburile geților și dacilor, care au lăsat vestigii impresionante. Una dintre acestea este cetatea traco-getică de la Stâncești, unde a fost descoperit un tezaur de aur. Interesant este și tezaurul de la Dersca, care poate fi admirat la Muzeul Județean de Istorie. Nu lipsesc nici conacele boierești, precum cel de la Călinești al familiei Miclescu, dar și capela impresionantă a familiei Callimachi de la Stâncești, comuna Mihai Eminescu.

MÂNCARE ȘI VOIE BUNĂ 100% MOLDOVENEASCĂ

Vechiul Botoșani a fost parțial distrus de sistematizarea comunistă a orașului, care a înghesuit cartierele cu blocuri în vechile mahalale. După anul 2000, prin reabilitări sistematice și refacerea edilitară a multor zone, Botoșaniul și-a redobândit farmecul de Belle Epoque. Un oraș liniștit, boem, artistic, melancolic, cu spații verzi care învelesc efectiv vechiul târg. Liniștea provincială este condimentată de numeroasele terase și restaurante diverse, de la cele care sunt dedicate bucătăriei moderne și internaționale, cu specific italian, turcesc sau britanic și până la cea tradițional moldovenească – iar prețurile sunt cât se poate de accesibile.

De asemenea, Botoșaniul beneficiază de unul dintre cele mai mari zone de agrement de tip aqua park din România. Pe versantul de la Cornișa, la ieșirea din oraș, către municipiul Suceava, pe o suprafață de 48 de hectare, se află Cornişa Aqua Park, administrat de Primăria Botoșani. A costat 18 milioane de euro și dispune de zona propriu-zisă de aqua park, cu bazin olimpic, bazine interioare, tobogane și instalații pentru distracție acvatică, pe categorii de vârstă, zonă de spa și relaxare. În plus, complexul dispune de cel mai mare traseu de river-rafting din Europa est-centrală, găzduind deja competiții internaționale. La aceste obiective se adaugă un patinoar, spații de joacă, locuri imense de promenadă, skate park, loc de escaladă, terenuri de fotbal și de tenis. Pentru amatorii de adrenalină, în județ se află numeroase trasee de mountain bike, printre care cel organizat în cadrul Zilelor Nordului, la Darabani, pe malurile Prutului, dar și cele de la Ipotești-Baisa-Corni sau Vorona-Coșula-Hârlău. Botoșaniul se poate lăuda deasemenea cu FC Botoșani, o echipă de fotbal în Liga I, deja cu oarece tradiție.

În județul Botoșani, de obicei în luna august, în fiecare an se organizează unul dintre cele mai pitorești evenimente culturale, cu trasee de alergare și mountain bike, proiecții de film și ateliere de toate felurile până la concerte rock în Poiana Teioasă, la care participă tineri din toată țara – totul sub egida Zilelor Nordului. Pentru cei pasionați de gastronomia locală, piețele din Botoșani sunt un adevărat paradis. Județul se află în topul național al zonelor cu produse tradiționale, autentice, bio – de la legumele proaspete și până la faimoasele brânzeturi și mezeluri de Botoșani, nimeni nu pleacă cu burta goală. Piața Centrală a municipiului merită vizitată atât pentru bunătățile țărănești autentice, cât și pentru faptul că halele de la începutul secolului XX au fost proiectate de celebrul Anghel Saligny.