Recucerirea Mării Negre, marea victorie tăcută a Ucrainei
Andrii Vadaturskii, 51 de ani, spune că unul dintre cele mai rele lucruri privind invadarea Ucrainei este să te trezești și să vezi ce s-a putut întâmpla în timp ce dormeai. Incertitudinea. Într-o asemenea noapte, pe 31 iulie 2022, o rachetă rusească a traversat dormitorul părinților săi, Oleksii și Raisa, omorându-i. Bombardamentele au distrus orașul sudic Mikolaiv, de lângă Marea Neagră. Oleksii Vadaturskii, patronul Nibulon, un gigant în sectorul agricol, a fost unul dintre cei mai bogați oameni din țară. Guvernul regional și președintele Volodimir Zelenski, de la Kiev, au condamnat moartea acestui om de afaceri în vârstă de 74 de ani. S-au ridicat suspiciuni că Rusia, cu care nu se avea bine, l-a vizat în mod deliberat. Andrii, fiul său, a preluat frâiele imperiului familiei într-un moment în care flota rusă ţinea blocat comerțul către Bosfor, potrivit Rador Radio România.
„Trebuie să iei decizii, dar e ca și cum ai sări mereu în ultimul vagon al unui tren”, subliniază el stând la umbra unuia dintre silozurile sale, lângă orașul Voznesensk. Cu porturile Odesa și Mikolaiv blocate, el a decis să caute o rută alternativă, chiar dacă era mai scumpă. Și avea dreptate.
Dacă vrea cineva să aducă daune economiei Ucrainei, cea mai bună cale este să lovească zona rurală. Înainte de război, în jur de 70% din teren era arabil; acum, din cauza invaziei, se cultivă o zonă cu o treime mai mică decât înainte. Moscova a bombardat mii de hectare, a ucis fermieri; şi-a lansat rachetele împotriva depozitelor și a terminalelor din porturile sudice, a blocat comerțul și a minat apele Mării Negre. Din cauza războiului, da, dar cu efecte clare asupra economiei. Rusia și Ucraina sunt concurente pe piața cerealelor, așa că daunele suferite de una o aduc pe cealaltă într-o poziție mai bună.
„Au vrut să controleze coridorul”, explică Andrii Vadaturskii, un tip cu trăsături dure și cu tenul bronzat, sufocat de caniculă, „și astfel să fie mai competitivi”. În vara anului 2022, Moscova și Kievul au semnat separat un acord cu Turcia, mediat de ONU, pentru a garanta tranzitul cerealelor către strâmtoarea Bosfor, vitală pentru mulți importatori din sud. Un an mai târziu, Moscova a abandonat pactul și a restabilit blocada.
Este timpul recoltării pentru unele culturi. Praful ridicat de utilaje, pe un petec de pământ galben și verde, se risipește pe malul râului Bug, pe calea spre portul Mikolaiv. Vadaturskii urcă în una dintre bijuteriile de pe noua sa rută, o barcă de deminare, în care a investit patru milioane de euro. El le-a împărtășit multe cifre oamenilor de afaceri și jurnaliștilor: a pierdut 460 de milioane doar în 2022, plus 25.500 de hectare care au căzut în mâinile Rusiei; costul mutării fiecărei tone (orz, porumb și grâu) a trecut apoi de la 11 la aproximativ 140 de euro. El spune că 24 dintre angajații săi au murit și 654 au mers la luptă. Dar dezvăluie și că lucrurile se îmbunătățesc. În ultimele 12 luni, au exportat 3,2 milioane de tone și a redus costul logisticii la 57-67 de euro. Și asta datorită, în mare parte, traseului pe Dunăre și prin portul românesc Constanța – cu colaborarea lăudabilă a Bucureștiului – în care Nibulon a investit peste 20 de milioane.
Exporturile Ucrainei, cu produse agricole în prim plan – ocupația militară a celei mai industriale zone a torpilat metalurgia – urmează în prezent trei căi de ieșire: în camioane, până la granița de vest a țării, pentru a trece pe teritoriul Uniunii Europene, în general prin Polonia; iarăși pe uscat, către porturile ucrainene de pe Dunăre (Reni, Izmail), de unde pornesc spre Marea Neagră și, în al treilea rând, de-a lungul aceleiași mări, de la terminalele neblocate din Odesa, trasând o rută paralelă cu cea de dinainte de război, una mai lungă și mai scumpă, dar mai sigură, prin apele teritoriale a două țări NATO, România și Bulgaria. Portul Mikolaiv, situat mai la est, rămâne închis pentru siguranță.
Aceste ultime două căi au costat timp și bani, dar au permis redresarea exporturilor. Datele vorbesc: conform informațiilor recente de la viceministrul Economiei, Taras Kachka, în sezonul care s-a încheiat în iunie, Ucraina a reușit să exporte cereale și oleaginoase în valoare de 70 de milioane de euro, adică peste cinci milioane pe lună, cu porumbul lider ca volum, dar și cu o creștere record a uleiului de floarea soarelui – țara a fost lider în exporturile acestui produs. Înainte de agresiunea rusă, vânzările agricole erau de peste șase milioane; După ruperea acordului de cereale, în vara anului 2023, practic nu a depășit două milioane. Reziliența, creativitatea, angajamentul și investiția companiilor au fost esențiale, dar punctul de cotitură pentru recucerirea comerțului prin Marea Neagră constă, fără îndoială, în expulzarea flotei ruse.
TransInvestService (TIS) este un alt gigant din Ucraina, de data aceasta ca stivuitor și operator al terminalelor de la care pleacă și sosesc mărfurile în portul Odesa. Amplasarea sa, pe cea mai vestică fâșie a coastei Mării Negre, îl transformă în punctul de plecare ales pentru a menține ruta comercială către Bosfor. Philipp Grushko, 40 de ani, om de afaceri și investitor, este membru al consiliului de administrație al TIS. „Situația de securitate s-a îmbunătățit”, spune Grushko într-un apel video. „În timpul verificării tranzacțiilor cu cereale, care puteau dura până la 40 de zile pe navă de marfă”, continuă el, „Rusia a încercat să întârzie foarte mult plecarea navelor ucrainene”. Era un dezastru pentru sector și pentru țară. Chiar dacă Moscova ar fi menținut acordul, în acest ritm agonia pentru exporturi ar fi continuat.
Marina ucraineană, deși nu are o flotă formidabilă, a călcat pe accelerație după vara anului 2023. Printr-o strategie combinată de atacuri convenționale (rachete), sabotaj și utilizarea dronelor marine, Kievul a reușit să expulzeze practic complet flota rusă a Mării Negre. „Acum domină apele”, notează Grushko, „Rusia a înțeles că prețul atacării navelor este foarte mare”. Așa cum a făcut și Vadaturskii în timpul discuției, acest om de afaceri insistă asupra importanței ca Ucraina să investească mai mult în forța sa navală, pentru a garanta securitatea transportului prin Marea Neagră.
Pe 15 iulie, purtătorul de cuvânt al Marinei ucrainene a raportat că ultima navă de patrulare a flotei ruse, staționată în Crimeea, cu sediul la Sevastopol, a părăsit zona. Potrivit Kievului, ofensiva sa a reușit să distrugă sau să afecteze o treime din forțele Moscovei din Marea Neagră. Ministerul britanic al Apărării a redus cota menționată la o cincime din navele de război dislocate în aceste ape. De cealaltă parte a tranșeelor, însă, artileria rusă continuă să țintească și să lovească în regiunea sudică, de la Mikolaiv până la Odesa și la porturile dunărene. În timp ce Vadaturskii ne arăta silozurile unde depozitează cerealele, a sunat alarma antiaerienă. Imediat după închiderea ultimei uși a adăposturilor, cu personalul înăuntru, un vuiet s-a auzit la Voznesensk. O rachetă rusească a lovit într-o zonă civilă a orașului și a ucis o persoană.
Sursa: EL PAIS / Rador Radio România
