Bellingcat a realizat reconstrucția zilelor de dinaintea ploii de rachete lansate de armata rusă pe 10 octombrie asupra orașelor ucrainene urmărind activitatea unității secrete de ingineri militari, aflați în centre de comandă din Moscova și Sankt Petersburg, care a programat traiectoria fiecăreia dintre rachete.

Comandantul direct al echipelor – în număr de trei, fiecare specializată pe un tip de rachetă de croazieră de mare precizie cu care Rusia a lovit Ucraina – a fost identificat de o investigație jurnalistică întinsă pe șase luni ca fiind Igor Bagniuk.

Pe baza metadatelor telefonice echipa de jurnaliști a putut afla, de pildă, că în dimineața zilei de 10 octombrie, când Rusia a reluat atacurile cu rachete asupra întregii țări - și cu doar o oră înainte de a lovi Kievul - Bagniuk, un pasionat de numismatică, s-a aflat în contact cu un site de tranzacționare de monede.

El s-a dovedit un comerciant activ și pe echivalentul rusesc al lui Ebay, unde a scos la vânzare o medalie oferită lui de președintele Putin în 2014 „pentru contribuția la organizarea Jocurilor Olimpice de la Soci”. Prețul cerut de el era de 6.500 de ruble (circa 105 dolari).

Planificarea atacurilor

Lansarea rachetelor a fost pregătită timp de aproximativ o săptămână, între 2 și 9 octombrie, perioadă în care comandantul a comunicat intensiv cu inginerii săi. Numărul interacțiunilor telefonice a crescut progresiv, atingând apogeul în ziua de dinaintea atacurilor.

Cronologia coincide cu informațiile obținute de spionajul ucrainean conform cărora atacurile cu rachete, bine coordonate, au fost planificate în avans și nu au fost neapărat o reacție la avarierea Podului Kerci (8 octombrie). Rachetele au fost testate anterior în Siria, unitatea fiind folosită și în acel război.

Pe 9 octombrie, într-o zi de duminică, la ora 15:00, locotenent-colonelul a început să sune fiecare echipă în parte. Prima dată, i-a telefonat căpitanului Alecsei Mihailov, din echipa specializată în lansarea de rachete R-500 (pentru sistemele Iskander) de la sol. Apoi, maiorului Matvei Liubavin, un inginer experimentat din subechipa de lansare de pe mare a rachetelor Kalibr.

După o pauză de aproape două ore, la 15:10, Bagniuk a primit un telefon de la colonelul Evgheni Kapșuk, comandantul adjunct al unității militare secrete, Centrul Principal de Calcul al Statului Major (GVC). Abia după ce a închis telefonul, a sunat-o și pe sergent-locotenentul Olga Cesnokova, din subechipa specializată în rachetele de croazieră lansate din aer Kh-101.

Terminând de discutat cu toți, Bagniuk a plecat de la reședința sa situată într-o suburbie a Moscovei spre biroul său din strada Znamenka 19, sediul Statului major rus, unde a rămas până seara târziu.

În dimineața de 10 octombrie, a revenit la birou după 05.30 dimineața, la fix pentru tranzacțiile sale online cu monede și cu o oră înainte de lansarea atacurilor asupra orașelor importante ale Ucrainei.

Cine sunt inginerii militari care programează atacurile cu rachete ale Moscovei

Inginerii militari din unitatea de programare a traiectoriei rachetelor sunt tineri, majoritatea nu au nici 30 de ani, iar cei mai tineri dintre ei au doar 24 de ani. Având studii avansate de matematică sau de informatică, toți au primit ulterior instrucție în inginerie militară fie la Academia Militară a Forțelor de Rachete Strategice, fie la Institutul de Inginerie Militară-Navală.

Salariile lor pe timp de război nu sunt cunoscute, însă potrivit datelor de pe piața neagră de date a Rusiei, între 2018 și 2020, remunerațiile au crescut, de la o medie lunară de 80.000 de ruble (1.300 USD) în 2018 la o medie de 130.000 de ruble (2.100 USD) în 2020.

Matvei Liubavin pare a fi unul dintre cei mai experimentați subordonați ai locotenent-colonelului Bagniuk, ținând cont de numărul mare de convorbiri telefonice dintre ei. Liubavin s-a născut în 1992 și a absolvit școala naval-militară Nahimov din Sankt Petersburg în 2009. În 2014, a absolvit Institutul de inginerie militaro-navală din Sankt Petersburg cu o specializare în "automatizarea IT a sistemelor cu funcție specială".

După absolvire, a lucrat în sectorul civil, inclusiv în domeniul asistenței IT pentru două bănci și la o companie de cercetare și dezvoltare farmaceutică. Timp de câțiva ani a dus o viață de orășean obișnuit din Moscova, călătorind în străinătate, organizând prezentări de modă și scriind pe Twitter recenzii detaliate despre cele mai recente filme. Liubavin a luat, de asemenea, poziție față de problemele civice, reluând pe Twitter sprijinul pentru refuzul mesagerului Telegram de a partaja date cu autoritățile ruse și devenind membru al Active Citizen, un program independent de implicare civică. Numărul său de telefon apare, de asemenea, în baza de date care a făcut obiectul unor scurgeri de informații privind participanții la Smart Voting - un efort strategic de vot al fundației anticorupție a lui Alecsei Navalnîi pentru alți candidați decât partidul de guvernământ Rusia Unită.

Până în 2020, Liubavin lucra deja pentru unitatea secretă de preplanificare a zborurilor, GVC. Potrivit CV -ului postat pe un site de căutare de locuri de muncă independente în martie 2022, a primit un certificat de recunoștință din partea președintelui rus.

Nu există nicio informație disponibilă public sau menționată în media care să lege această unitate a Forțelor Armate ale Rusiei de sarcini privind programarea rachetelor de croazieră, deși existența ei datează din 1963. Publicațiile militare o descriu drept un „furnizor de servicii IT” și de „automatizare” în cadrul armatei ruse.

Un singur membru al echipei - jurnaliștii i-au contactat pe toți -a dezvăluit sub anonimat „anumite informații contextuale despre modul în care grupul a fost însărcinat cu programarea manuală a traiectoriilor sofisticate de zbor ale rachetelor de croazieră de înaltă precizie ale Rusiei", inclusiv fotografii cu comandantul unității. Restul fie nu au răspuns la apeluri, fie au refuzat să vorbească sau au negat afilierea la grup.