Declaraţiile mai multor martori, aflate la rechizitoriul dosarului Revoluţiei, "evidenţiază că au existat tentative de ucidere a soţilor Ceauşescu, înainte de organizarea falsului proces din 25 decembrie 1989".
"Reţine atenţia faptul că anterior introducerii în incinta UM 01417 Târgovişte, Ceauşescu Nicolae şi Elena s-au aflat în custodia MI – DSS. Prin aceasta se probează în mod indubitabil că nu a existat nicio intenţie din partea conducerii MI – DSS de a-l salva pe fostul preşedinte. În acest fel, apar cu atât mai lipsite de logică afirmaţiile conform cărora cadrele DSS i-au atacat, pe întregul teritoriu al României pe reprezentanţii armatei, pe revoluţionari şi pe reprezentanţii CFSN, cu scopul readucerii la putere a fostului preşedinte. Mai mult, s-a dovedit că, încă de la început, DSS ştia exact unde se afla Ceauşescu Nicolae", se arată în rechizitoriul întocmit de procurori în dosarul Revoluţiei.
Documentul precizează că UM 01417 Târgovişte, unitatea militară în care s-a aflat cuplul Ceasuşescu în ultimele zile de viaţă, "nu a fost în niciun fel atacată în perioada de după introducerea soţilor Ceauşescu în unitate".
"În schimb, asupra acestei unităţi militare au fost simulate în mod succesiv atacuri, prin complicitatea directă a gl. lt. Stănculescu Atanasie Victor, gl. col (r) Militaru Nicolae şi col. Kemenici Andrei, totul cu ştiinţa factorilor decizionali ai CFSN. Scopul a fost justificarea eliminării fizice a fostului preşedinte Ceauşescu Nicolae şi a soţiei acestuia. S-a acreditat ideea că unitatea de la Târgovişte este atacată de forţele securist-teroriste fidele fostului şef de stat şi în acest fel s-a creat cu bună ştiinţă aparenţa necesităţii judecării în regim de urgenţă a cuplului prezidenţial, scopul ultim fiind eliminarea fizică a fostului preşedinte", notează procurorii.
În rechizitoriu sunt, de asemenea, invocate declaraţiile a trei martori, protagonişti direcţi ai evenimentelor din incinta UM 01417 Târgovişte, care "evidenţiază că au existat tentative de ucidere a soţilor Ceauşescu, înainte de organizarea falsului proces din 25 decembrie 1989".
"Aceşti martori au arătat că prin implicarea directă a col. Kemenici Andrei, care a fost în permanentă legătură cu factorii de decizie din MApN (generalii Stănculescu şi Militaru), s-a creat aparenţa atacării unităţii, chiar a ocupării unităţii de către forţe ostile şi astfel aparenţa necesităţii uciderii cuplului prezidenţial. Doar ca urmare a eşecului uciderii acestora, a apărut necesitatea organizării unui simulacru de proces, cu final dinainte cunoscut – executarea cuplului Ceauşescu. (...) La data de 24 decembrie 1989, în sediul MApN, grupul de decizie politico-militară din cadrul CFSN (Iliescu Ion, Brucan Silviu, Militaru Nicolae şi Voiculescu Voican Gelu) a hotărât ca, la data de 25 decembrie 1989, să fie organizat un proces simulat în urma căruia Ceauşescu Nicolae şi Elena să fie condamnaţi la moarte şi executaţi imediat. S-a decis inclusiv ca gl.lt. Stănculescu Victor să se ocupe de organizarea procesului, iar Voiculescu Voican Gelu şi Măgureanu Virgil au fost desemnaţi în calitate de observatori ai procesului din partea CFSN", menţionează documentul citat.
Acesta mai arată că, "dacă Ceauşescu Nicolae şi Elena ar fi fost supuşi unei judecăţi cu respectarea tuturor drepturilor procesuale, anumite aspecte despre conspiraţia ante-decembristă şi protagoniştii ei filosovietici ar fi fost devoalate", iar "pentru grupul politico-militar ce a preluat puterea prin inducere în eroare în 1989, această posibilitate ar fi fost în mod cert dăunătoare".
