„Începând cu data de 22 decembrie 1989, orele 16.00, inculpatul Iliescu Ion a devenit în mod incontestabil conducătorul politico-militar al României. Toate conduitele infracţionale ulterioare acestui moment au fost săvârşite din această calitate”, este concluzia procurorilor care au realizat ancheta din dosarul Revoluţiei.

„Conduita concretă manifestată de Iliescu Ion, începând cu orele 16:00 ale zilei de 22 decembrie 1989, demonstrează asumarea de către acesta a prerogativelor puterii în stat. Prin toate apariţiile televizate a apărut în postura de lider. Comunicatele CFSN au fost semnate în calitate de preşedinte al acestei formaţiuni. A semnat acte normative ce vizau toate domeniile de activitate, a abrogat legi, a instituit Tribunalul Militar Excepţional privind judecarea cuplului prezidenţial Ceauşescu, a instituit tribunale militare excepţionale pe întregul teritoriu al României, l-a impus pe gl.mr.(r.) Militaru Nicolae în funcţia de ministru al apărării, l-a schimbat din funcţie pe gl.lt. Guşă Ştefan, a semnat decretele de reactivare a mai multor generali etc”, precizează documentul citat.

Procurorii amintesc că, în aceeaşi zi, Iliescu a fost huiduit atunci când s-a adresat unui grup de revoluţionari cu apelatul „stimaşi tovarăşi!” şi fac trimitere, în rechizitoriu, la filmarea realizată în aceeaşi zi, la sediul CC al PCR, în care Ion Iliescu vorbea despre faptul că a raportat la Moscova despre evenimentele de la Bucureşti.

„Analiza acestei filmări devoalează atmosfera acelor momente, fiind surprinsă inclusiv intervenţia gl.col.(r.) Militaru Nicolae, care a spus „Măi, oameni buni! Frontul Salvării Naţionale acţionează de şase luni, domnule”. Apoi, Iliescu Ion i-a anunţat pe ceilalţi participanţi la şedinţă „Vreau să vă spun că am intrat în legătură cu ambasada sovietică şi le-am transmis situaţia în care ne aflăm ca să comunice la Moscova, să se ştie cine suntem şi ce vrem. Asta le-am spus deja”, se mai arată în document.

Potrivit procurorilor, în perioada care a urmat, noul lider a întreprins acţiuni de dezinformare pentru a-şi consolida puterea recent dobândită.

„Începând cu data de 22.12.1989 (orele 16.00) şi până la data de 30.12.1989, inculpatul civil Iliescu Ion, folosindu-se de autoritatea de care dispunea în calitate de lider al noii structuri care preluase puterea politico-militară în stat, de iniţiator şi coordonator al comandamentului unic de conducere (organism politico-militar), respectiv de preşedinte al CFSN (care şi-a subordonat întreaga forţă militară a României), prin apariţiile sale la TVR şi comunicatele CFSN, a desfăşurat o activitate sistematică şi generalizată de dezinformare a populaţiei României şi a opiniei publice internaţionale cu privire la existenţa unor forţe contrarevoluţionare securist-teroriste şi necesitatea lichidării acestora, acţionând în mod direct şi nemijlocit, la generarea şi amplificarea unei psihoze securist-teroriste, cu scopul de a-şi asigura, în contextul Revoluţiei române, accederea la putere, menţinerea şi consolidarea puterii politice în stat, precum şi legitimarea în faţa opiniei publice”, mai scriu procurorii.

Potrivit acestora, „dezinformarea cu privire la pericolul revenirii la putere a fostului regim este cu atât mai evidentă cu cât inculpatul Iliescu cunoştea încă din după-amiaza zilei de 22 decembrie faptul că Ceauşescu Nicolae era reţinut într-o unitate militară din Târgovişte şi că fostul preşedinte era total deposedat de orice prerogativă a puterii de stat, asta în condiţiile în care începând cu orele 16.00 chiar inculpatului Iliescu şi CFSN i se subordonase întreaga putere armată a ţării”.

„Dezinformarea realizată de inculpatul civil Iliescu Ion şi grupul restrâns care l-a susţinut în preluarea, menţinerea şi consolidarea puterii politice, din care a făcut parte şi inculpatul civil Voiculescu Gelu-Voican, nu a fost una întâmplătoare, de moment, ci s-a încadrat şi derulat potrivit regulilor şi tehnicilor de dezinformare specifice doctrinei militare, bazată pe demonizare, divizare şi derută generalizată. Ţinta dezinformării nu au fost doar manifestanţii din stradă ci întreaga opinie publică românească şi, implicit, opinia publică internaţională. (...) Psihoza securist-teroristă a stat la baza acţiunilor violente (prin folosirea de armament militar). Focul fratricid, tragerile haotice, consumul uriaş de muniţie au fost efecte directe ale instaurării psihozei securist-teroriste. Analiza întregului material probator al dosarului relevă această concluzie. În lipsa acestei psihoze, tragediile survenite începând cu seara zilei de 22 decembrie 1989 nu s-ar fi produs. În baza probelor administrate, s-a concluzionat că nu au existat alte cauze ale survenirii acestor tragedii. În timpul Revoluţiei nu au acţionat forţe teroriste sau terorist-securiste, nu au acţionat forţe străine, neacţionând nici alte forţe interne total acoperite (de genul structurilor de rezistenţă). Faptele reţinute în sarcina inculpatului civil Iliescu Ion, au determinat, în mod direct şi conştient, producerea de multiple acţiuni violente, prin folosirea armelor de foc şi a tehnicii de luptă aflată în dotarea forţelor armate, care au avut ca urmare imediată punerea în pericol a vieţii, integrităţii fizice şi psihice, precum şi dreptul la libertate al cetăţenilor români. Inculpatul civil Iliescu Ion a avut reprezentarea faptului că acţiunile sale, care au generat şi amplificat psihoza securist-teroristă, erau apte să aibă drept rezultat uciderea unor persoane, vătămarea integrităţii fizice sau psihice, lipsirea de libertate, în mod nelegal, sau alte asemenea fapte inumane care cauzează suferinţe mari sau vătămări unor persoane, consecinţe care se circumscriu variantelor normative ale infracţiunii contra umanităţii”, se mai arată în rechizitoriu.