Dorin Cioabă, autointitulatul rege al romilor, a anunțat că vrea să dea în judecată Biserica Ortodoxă Română, ca să recunoască implicarea în robia romilor. Conform Codului penal din anul 1818 din Ţara Românească, „Toţi ţiganii sunt născuţi robi” şi „Ţiganii fără stăpân sunt proprietatea statului”. BOR a reacționat.

Dorin Cioabă, autointitulatul rege al romilor, crede că Biserica trebuie să răspundă pentru perioada în care ar fi contribuit la sclavia romilor din România , conform anunțului făcut la Conferința Romilor Europeni.

Dorin Cioabă susține că procesul va fi unul internațional: „Credem noi că trebuie să se facă puțină lumină în situația aceasta. De 167 de ani de când romii au fost dezrobiți, Biserica Ortodoxă nu a făcut nimic și nu și-a cerut niciodată scuze public și tot mușamalizează acest subiect. O să spunem în conferință și de ce. Am cerut public și prin diverse proiecte, pentru că au fost o serie de proiecte cu fonduri elvețiene pe care ei le-au refuzat, pentru că n-au vrut să pună la dispoziție documente”, a spus Dorin Cioabă.

Reacția BOR

BOR a reacționat prin intermediul Biroului de Presă. „Dacă ignorăm complexitatea realului și a istoriei, reducând totul la câteva idei simplificatoare, dacă sfidăm realitatea încercând să judecăm și să tranșăm trecutul cu un instrumentar total inadecvat acestuia, cel al sensibilităților, al actualelor drepturi civice, al avansului cunoașterii și al logicii prezentului, ca și cum acest instrumentar ar fi aplicabil și unor lucruri din afara experienței sociale în care a apărut, atunci ne aflăm cu certitudine în fața unui șir nesfârșit de dileme coborâtoare pe firele milenare ale istoriei.

Cum vom putea îndrepta, de pildă, atâtea cruzimi și nedreptăți strigătoare la cer consumate în antichitate, în Evul Mediu, în Renaștere, în timpul sângeros al Revoluției Franceze, al Holocaustului nazist și sinistrului Gulag comunist sau în oricare epocă istorică ale cărei reverberații oricât de sublimate ajung încă supărător până la noi? Cum vom putea rescrie istoria în așa fel încât ea să se transforme într-un senin prezent continuu, edificat utopic pe ștergerea radicală a accidentatului relief cultural, social și moral al trecutului?“, conform BOR.

Conform BOR, „robia a făcut parte din viaţa socială a Ţărilor Române medievale în aceeaşi măsură în care a fost o instituţie a societăţilor învecinate: Imperiul Bizantin, Serbia, Bulgaria, Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic, Rusia ţaristă, dar şi la nivel mai larg: America latină, Statele Unite ale Americii, Franţa, Marea Britanie, ţări în care s-a dezvoltat mișcarea aboliționistă (de abolire a sclaviei), dar care la rândul lor nu au reușit eradicarea sclaviei decât aproximativ în aceeaşi perioadă ca şi în Ţările Române sau chiar după Ţările Române. Mai trebuie spus că fenomenul robiei ţiganilor din Ţările Române prezintă diferenţe de înţelegere faţă de sclavia practicată în ţările atlantice sau în coloniile unor imperii occidentale, unde sclavii nu aveau atât de multe drepturi precum robii de etnie romă din Ţările Române“, conform Biroului de Presă al Patriarhiei Române.

Dezrobirea, spun reprezentanții BOR, i-a găsit pe robii de etnie romă nepregătiți. Deși eliberați în mod juridic de robie, cei mai mulți romi au rămas pe lângă mănăstirile unde fuseseră odinioară robi, formând sate întregi de romi, care există până astăzi în apropierea imediată a mănăstirilor, sau a fostelor case boierești. Aceștia îi ajutau pe proprietarii de pământ la muncile agricole, în schimbul unor anumite sume de bani sau alimente, iar cu timpul unii au devenit stăpâni pe terenul pe care locuiau.

Cei care practicau diferite meserii s-au stabilit pe lângă târguri și sate, practicându-și în continuare meşteşugurile şi tradiţiile. Despre toate acestea mărturisesc, cu recunoștință, chiar romii înșiși care, de pildă, țin să sărbătorească marile evenimente din istoria lor în preajma Mănăstirii Bistrița din Mitropolia Olteniei (judeţul Vâlcea).

Cum au apărut țiganii pe aceste meleaguri

Țiganii sau aţiganii sunt un grup etnic distinct ce apare în scrierile de cancelarie din Ţara Românească începând cu 3/16 octombrie 1385, când 40 de sălaşe de aţigani sunt dăruite mănăstirii Tismana. Arhivele spun că este vorba de un popor ce pătrunde în cursul secolelor XIV – XV în tot spaţiul european, iar denumirea de ţigan este utilizată în majoritatea statelor bătrânului continent. Concomitent, o largă circulaţie cunoaşte denumirea de egipteni sau faraoni, în legătură directă cu Egipt, ca spaţiu de origine.

Nicolae Iorga pune venirea rromilor în Ţările Române pe seama dominaţiei mongolilor asupra acestor zone. Mongolii ar fi adus cu ei, ca potcovari şi lăutari, pe ţigani. Numele lor este în legătură cu oaia ţigaie, neagră. Eruditul istoric consideră că rromii au primit numele de „romi“ în mediul grecesc şi că au venit din Rusia sau din părţile greceşti „întotdeauna însă printr-o mijlocire tătărească“. Aceasta s-ar fi întâmplat în condiţiile în care voievodul Bogdan şi fiul său, Laţcu, continuă izgonirea tătarilor şi le opresc ţiganii ca robi.

Instituţia robiei a fost o caracteristică a întregului spaţiu al Europei orientale în primele secole după anul 1000. Mai ales membri ai populaţiilor necreştine luaţi prizonieri în lupte, tătari, turci, ţigani, erau făcuţi robi, la fel cum uneori turcii şi tătarii transformau în robi şi vindeau creştini luaţi prizonieri în raidurile de pradă şi campaniile militare duse în teritoriul ghiaurilor.

Istoricii susţin ipoteza că la venirea în ţările române ţiganii erau deja robi, deoarece în Imperiul Bizantin sclavia a reprezentat până târziu o realitate. Existau mai multe categorii. Robi ai domniei, ai mănăstirilor sau ai marilor proprietari. Ei nu constituiau deloc o populaţie omogenă, conform volumului „Istoria și tradițiile minorităților din România“ a lui Toader Nicoară.

Conform Codului penal din anul 1818 din Ţara Românească, „Toţi ţiganii sunt născuţi robi” şi „Ţiganii fără stăpân sunt proprietatea statului”.

Emanciparea romilor s-a făcut cu greu.În Țara Românească, boierii liberali Ion Câmpineanu și frații Golescu și-au eliberat romii robi în anul 1834, un gest care a impresionat în epocă, dar a fost destul de greu urmat, iar în Moldova, la 31 ianuarie 1844, domnitorul Mihail Sturdza, sprijinit de mitropolit, a eliberat romii domnești și mănăstirești.