Ca să înţelegem de ce se întâmplă ce se întâmplă la noi în ţară, trebuie să punem lucrurile în marele tablou extern. Ce se întâmplă în jurul nostru? Grosso modo, se bat ruşii cu americanii, scrie Adriana Duțulescu pe BN24 într-un articol care merită cel puțin răsfoit cu privirea.

 Rusia duce un război hibrid pentru destabilizarea UE, lucru pe care aproape l-a reuşit, prin criza refugiaţilor, susţinerea mişcărilor extremiste, aservirea liderilor Europei, extinderea sferei de influenţă asupra unor state membre NATO, extrem de importante în socotelile americanilor, ca Ungaria şi Polonia, dar şi în Balcani şi mai nou, către Bulgaria. Ce treabă are România în bătălia asta? Are. În condiţiile în care polonezii, pe al căror teritoriu, la fel ca pe al nostru, şi-au pus americanii scutul anti-rachetă, lasă deja cu gura căscată administraţia de la Washington prin măsurile care demolează statul de drept, iar Viktor Orban este reprezentantul personal al lui Putin în UE, România, cu ieşirea ei la Marea Neagră, cu graniţa ei cu Ucraina şi cu graniţa ei cu Republica Moldova, este esenţială pentru tabla de şah a americanilor, dar şi pentru cea a ruşilor. Americanii sunt oficial în România, cu armament, baze militare, trupe și interese strategice.

Nu degeaba Ambasada SUA, atât de hulită de unii, atât de apreciată de alții, funcționează ca o sabie a lui Damocles deasupra capetelor politice, pentru că americanii au adus o largă contribuţie la reconstrucţia instituţiilor statului şi a sistemului în care funcţionează acestea, tocmai datorită faptului că ei au nevoie de o Românie stabilă şi normală din punct de vedere politic, economic şi social. Şi mai ales al funcţionării instituţiilor de forţă.

Zoom in

Această ambasadă a emis ieri un comunicat extrem de interesant.

„Parteneriatul Strategic SUA-România a condus la o cooperare din ce în ce mai strânsă și mai importantă între instituțiile de aplicare a legii în sprijinul luptei împotriva criminalității organizate internaționale, corupției, criminalității cibernetice și terorismului. Ambasada Statelor Unite salută eforturile Guvernului României de a alinia legea la recenta hotărâre a Curții Constituționale privind folosirea probelor obținute prin supraveghere tehnică și de a menține capacitatea instituțiilor statului de drept de a-și continua importanta activitate”, sună mesajul rabinic al americanilor. Un mesaj adresat în mod evident „instituțiilor de aplicare a legii în sprijinul luptei împotriva criminalității organizate internaționale, corupției, criminalității cibernetice și terorismului”, adică adresat SRI şi DNA. „Staţi împreună, nu vă mai certaţi”, se citeşte din prima frază a comunicatului Ambasadei.

Celebrul Binom scârţâie de ceva vreme, lucru care nu este chiar un secret în culisele puterii de la Bucureşti. Paradoxal, decizia CCR prin care SRI a fost eliminat din dosarele DNA, văzută ca încă o răzbunare a lui Daniel Morar la adresa Laurei Codruţa Kovesi, a mulţumit-o pe aceasta din urmă. În mod evident satisfăcută, Kovesi a anunţat chiar înainte de publicarea motivării CCR că DNA este perfect capabilă să se descurce singură cu supravegherea tehnică şi că va face investiţii şi angajări pentru a înlocui ceea ce făcea SRI până acum. De mai bine de un an se vorbeşte că între unii procurori din DNA şi cei de la SRI ar exista nişte conflicte legate de unele dosare, pe care o parte sau cealaltă nu le-ar vedea cu aceeaşi soluţionare. Mai pe scurt, DNA şi-ar fi dorit să nu mai existe acest dublu control pe dosare, aşa cum şi SRI îşi doreşte ca acest control să existe, pentru a nu fi scos din jocul puterii.

Deci prima consecinţă a celebrei decizii privind interceptările a fost scoaterea la lumină a rupturii din interiorul Binomului. Ruptură care a alarmat Ambasada SUA, emiţând un mesaj fără precedent pentru comunicarea diplomatică obişnuită extrem de eliptică.

De ce sunt alarmaţi americanii?

Aşa cum nu este un secret conflictul din sânul Binomului, nu este un secret nici războiul dintre SRI şi SIE, resimţit în ultima perioadă cu o înverşunare care a speriat multe capete înalte din ierarhiile dâmboviţene. Înainte să plece in fruntea SRI, George Maior a aruncat în urma sa o grenadă. A lansat ideea comasării SRI şi SIE – la vremea aceea rămas fără director – într-un singur serviciu de informaţii: „Pentru a avea un sistem de informaţii eficient în secolul XXI este nevoie pe de o parte de o organizare mai bună şi cred că cele două Servicii de informaţii, SIE şi SRI, trebuie să coopereze mai mult în acest sens. Eu am îndrăznit o părere personală, invalidată nicidecum politic, că într-o ţară ca România o fuziune, o unificare ar fi cel mai bun model prin care am putea fi mai eficienţi decât suntem în acest sens, dar acest lucru nu ţine de mine, ţine de o opinie profesională şi de voinţa politică. Nu este nimic controversat în acest lucru şi a discuta despre aceste probleme în viitor”. Ideea comasării fusese avansată de Maior şi în 2007, mai precis  într-un interviu pentru „Cotidianul”, unde a spus că se gândeşte la posibilitatea ca, în viitor, SRI şi SIE să se unifice în cadrul unui singur serviciu, Serviciul de Informaţii al României (SIR), precizând că această decizie aparţine factorului politic.

„SIE şi SRI sunt servicii complementare şi mă gândeam că, poate într-o zi, va exista posibilitatea unificării într-un singur serviciu, S.I.R., Serviciul de Informaţii al României, având în vedere ruperea acestei distincţii între intern şi extern. Evident, această decizie aparţine factorului politic”, a declarat Maior.

„Eu spun că nu şi că ar trebui să ne concentrăm mai mult pe aceste două mari servicii, serviciul intern şi extern şi pe cel departamental al armatei”, a precizat directorul SRI.

Deci SRI voia să înghită SIE. Era exact în perioada în care SRI începuse să îşi crească puterea şi influenţa, când bugetul instituţiei a început să crească la sume ameţitoare, serviciul devenind una dintre cele mai dotate instituţii ale statului, în perioada în care, prin hotărâre a CSAT, a primit dreptul de a face supraveghere tehnică pentru dosarele penale. SRI a devenit, în mod paradoxal, partenerul americanilor, şi nu SIE, care este serviciul de informaţii externe, deci o astfel de relaţie ar fi fost mult mai logică.

Deci două motive numai bune pentru declanşarea unui război pe viaţă şi pe moarte între cele două servicii. Mai ales că, deşi numit la şefia SIE în speranţa că va renunţa la pretenţiile sale politice, Mihai Răzvan Ungureanu se arată a fi un director jucător, neavând deloc de gând să se lase închis în atribuţiile stricte ale funcţiei sale. O să vedem mai jos de ce.

De ce sunt îngrijorări la celebra ambasadă? Pentru că au apărut diverse semnale, cel puţin ciudate, legate de relaţia unora de la Bucureşti cu Rusia. De exemplu, în toiul crizei din Republica Moldova, în cancelariile UE ar fi ajuns, susţin unele surse politice, via Bucureşti, informaţia potrivit căreia Plahotniuc ar fi fost susţinut de americani, lucru complet fals şi de natură să irite la maximum Departamentul de Stat.  

Un alt exemplu – înaintea conferinţei de securitate de la Munchen, jurnaliştii au fost chemaţi la o discuţie informală cu un consilier prezidenţial care le-a spus că România nu crede că sancţiunile impuse Rusiei se justifică şi că e posibil ca la Consiliul European din vară România să susţină ridicarea acestora. „Referitor la Rusia, România consideră că „izolarea nu este cea mai bună soluţie”, iar pe anumite paliere, cum este Siria, dialogul poate fi menţinut. De asemenea, preşedintele va susţine în cadrul conferinţei că sancţiunile impuse Rusiei pot fi ridicate treptat, dacă vor fi implementate acordurile de la Minsk, însă nu se pune problema ridicării sancţiunilor în momentul de faţă. Oportunitatea menţinerii acestor sancţiuni va fi însă un subiect care trebuie abordat, susţin surse oficiale de la Administraţia Prezidenţială, în cadrul Consiliului European de vară”, suna relatarea Agerpres de la acea discuţie. În mod ciudat, declaraţiile consilierului prezidenţial nu s-au confirmat.

La conferinţa de securitate de la Munchen, Iohannis nu a susţinut poziţia Rusiei, iar, ulterior, a prezentat în faţa Parlamentului un lung mesaj de reînnoire a angajamentelor faţă de aliaţii americani, parcă tocmai împins de toate aceste semnale subterane cel puţin ciudate.

Deci, un război între SRI şi SIE şi nişte manifestări dubioase în relaţia cu ruşii nu sunt chiar de natură să dea impresia unei stabilităţi şi predictibilităţi în privinţa polilor de putere de la Bucureşti. 

Schimbarea polilor de putere

De când este România liberă şi democratică, puterea a fost deţinută de cei care puteau asculta telefoanele şi puteau face filaj. În regimul tărăniştilor şi în cel al lui Năstase, serviciile secrete au apărut ca ciupercile după ploaie. Toată lumea asculta pe toată lumea, celebra Doi şi-un sfert condusă ce celebrul Virgil Ardelean era mai temută decât este DNA astăzi. Mai ales în teritoriu, în judeţe, unde fiecare serviciu în parte avea câte un birou şi dotări, era o întreagă nebunie de ascultări şi filaj, şantaje politice şi economice, presa vremii era plină de articole pe această temă. Ulterior, interceptările s-au centralizat la SRI, şi unele dintre nenumăratele servicii secrete au dispărut – de exemplu SIPI – sau au fost puse tot sub controlul SRI, prin numiri de şefi care proveneau exact din acest serviciu – de exemplu DIPI.

Decizia CCR privind interceptările răstoarnă complet situaţia, întorcând-o la starea iniţială. Nu doar un singur serviciu va face ascultări şi filaje, ci mai multe. Cu un plus. Apare un mare pol de putere – DNA. Laura Codruţa Kovesi nu va mai avea de gestionat controlul pe care îl exercita SRI în dosarele lucrate în comun şi va decide singură ce dosare execută şi pe cine loveşte. DNA va fi un serviciu de informaţii în sine, cu atribuţii de organ de urmărire penală. De aici se ridică o întrebare: cui a vrut de fapt Daniel Morar să îi facă un serviciu cu decizia celebră? Este proverbială rivalitatea dintre el şi Kovesi, lucru care face ciudată acordarea unei puteri atât de mari acesteia, chiar înainte de alegeri.

Miza

Nu poate fi alta decât alegerile. Alegerile de anul acesta, când se va restarta sistemul politic, după anul de respiro acordat de guvernul de tehnocraţi, dar mai ales alegerile prezidenţiale din 2019, când, ce surpriză, se va încheia noul mandat al Laurei Codruţa Kovesi.

Există două personaje de la vârful serviciilor secrete direct interesate în alegerile din noiembrie. Mihai Răzvan Ungureanu care doreşte să fie prim-ministru şi face toate demersurile necesare pentru a obţine nominalizarea din partea PNL în cazul în care acest partid va câştiga alegerile. Pasul doi din planul lui MRU este Preşedinţia. Surse politice susţin că MRU ar avea de gând să candideze la Preşedinţie chiar dacă Iohannis va candida pentru al doilea mandat.

Al doilea personaj este fostul director al SRI, George Maior, actualmente ambasador la Washington. Acesta are exact aceleaşi planuri ca şi MRU, doar că legate de PSD.

Toţi aceştia, inclusiv Klaus Iohannis, sunt încurcaţi în strategiile lor de marea necunoscută: candidează sau nu Laura Codruţa Kovesi?

Care astăzi a dat un semi-răspuns, printre rânduri: „Să nu le fie frică că intru în politică, să le fie frică că rămân la DNA şi că o să îmi continui treaba aici”.

Distribuie Distribuie Comentarii