Serviciile secrete americane descopereau cu stupoare în anii `50, la apogeul Războiului Rece, că URSS bombarda cu microunde clădirea ambasadei SUA în Moscova. Cum la acel moment nu se cunoșteau potențialele efecte nocive ale radiațiilor de la microunde asupra sănătății umane și nici scopul acestor „bombardamente”, SUA au lansat propriile experimente secrete.

Aceste studii ale Pentagonului din cadrul Proiectului Pandora (anii 1960) au fost declasificate recent la solicitarea cercetătorului Peter Kornbluh, de la Arhiva Securității Naționale, un ONG din SUA.

De altfel, angajații ambasadei din SUA au fost informați de faptul că sovieticii foloseau microunde, probabil în scop de spionaj, ca să activeze dispozitive de ascultare instalate în clădirea ambasadei, abia circa nouă ani mai târziu, în momentul în care potențialele atacuri s-au intensificat, la mijlocul anilor 1970. Incidentele au determinat partea americană să facă presiuni asupra omologilor lor să reducă ceea ce sovieticii explicau ca fiind bruiaj față de interceptările americane. Problema era faptul că personalul ambasadei și familiile lor erau puși în pericol, consecințele pe termen lung asupra stării lor de sănătate fiind necunoscute, și astfel îngrijorătoare. Temerile au fost sporite de boala ambasadorului SUA la acel moment, care s-a îmbolnăvit de leucemie și a murit după zece ani de la diagnostic.

Deși nivelurile de radiații provocate de aceste microunde se încadrau în standardele de siguranță ale SUA, depășeau cu mult nivelurile admise de URSS, fapt care îi îngrijora cu atît mai mult pe americani.

Un nou context pentru sindromul Havana

Incidentul a prilejuit o cursă secretă a armelor cu potențial de afectare a creierului și/sau manipulare a minții,, a dezvăluit jurnalistul Sharon Weinberger într-o serie de episoade ale podcastului „Conspiracyland” și autorul unei cărți cu privire la evenimentele de la acea vreme.

Printre ipotezele de lucru ale americanilor se număra faptul că sovieticii descoperiseră ceva nou, și anume „aflaseră un secret cu privire la transformarea microundelor în arme” și că „trebuia să avem și noi arme similare cu potențial impact asupra minții umane.

Îngrijorările SUA de atunci fac ecou și pun într-o nouă lumină simptomele asociate așa-numitului „sindrom Havana” – o serie de afectări neurologice, unele severe, ale diplomaților americani din Cuba (2016)- căruia experții medicali nu i-au găsit o origine clară și care de atunci a devenit fenomene repetate de afectare a sănătății în diverse moduri raportat de diplomații și agenții americani din întreaga lume.

Când relatările despre incidentele neurologice au reapărut în 2017, unele voci din comunitatea de informații din SUA s-au arătat convinse că sindromul Havana este cauzat de atacuri cu microunde similar celor din zilele Războiului Rece.

Experimente americane

Totuși noile dezvăluiri, așa cum sunt scoase la iveală de interviuri cu experții în cadrul noii serii „Conspiracyland”, cercetătorii Pentagonului nu au putut găsi o relație de cauzalitate clară între expunerea la radiațiile microundelor și leziunile cerebrale sau bolile grave declanșate la unii diplomați americani. Pentagonul a efectuat teste secrete asupra maimuțelor în care le-a expus unor valuri de radiații în timp ce acestea rezolvau sarcini simple pentru a obține recompense. Totuși e posibil ca experimentele să fi fost contaminate de faptul că mașinăriile ce eliberau bucățile de banane nu funcționau corespunzător.

„Mă simt încrezător în a afirma că ... persoanele expuse nu riscă să fie lezate", scria un analist CIA într-o notă din septembrie 1967 despre experimentele cu maimuțe, relatează Yahoo News.

Noile episoade ale podcastului „Conspiracyland" cuprind, de asemenea, un interviu cu James McIlwain, un cercetător în neuroștiințe care a reexaminat testele pe maimuțe din cadrul Proiectului Pandora pentru Pentagon și care a concluzionat în mod similar că „nu există dovezi convingătoare ale efectului unui semnal special [de microunde] asupra performanței maimuțelor".

Intervenții diplomatice

Cu toate acestea, convingerea că bombardamentele cu microunde afectau sănătatea diplomaților americani a persistat ani de zile și a atins un crescendo în anii 1970, când Walter Stoessel, ambasadorul SUA în Uniunea Sovietică, a cerut ca secretarul de stat Henry Kissinger să-i confrunte pe sovieticii pe această temă. Stoessel a fost diagnosticat cu leucemie în timpul exercitării funcției de ambasador și credea că afecțiunea sa ar fi putut fi cauzată de bombardamentele sovietice cu fascicule de microunde.

Documentele obținute de Arhiva Securității Naționale includ transcrieri ale unor conversații, uneori tensionate, alteori pline de umor, pe care Kissinger le-a avut cu ambasadorul sovietic Anatoli Dobrinin pe această temă.

„Vreau să vorbesc cu tine despre semnal", a spus Kissinger în timpul unei conversații din 9 decembrie 1975. "Ce semnal?", a răspuns Dobrinin, prefăcându-se că nu știe despre ce vorbea Kissinger.

"Acel fascicul pe care îl emiteți asupra ambasadei noastre din Moscova", spune Kissinger. Fostul secretar de stat american continuă îndemnându-i-i în glumă pe sovietici „să îl oprească" - cel puțin până când va vizita el Moscova - moment în care „o puteți porni din nou" și „să-mi aplicați un tratament cu radiații".

„Atunci ați fi radioactiv”, a glumit și Dobrinin.

Dar, în ciuda replicilor umoristice, Kissinger a precizat că aceasta era o problemă serioasă: Departamentul de Stat a fost presat să îi expună public pe ruși și să îi preseze să oprească bombardamentele cu microunde. "Uite, noi chiar așteptăm aici, dar prea mulți oameni știu despre asta", l-a atenționat Kissinger pe omologul său.

Incidentele au stimulat interesul pentru arme de manipulare a minții

Sovieticii nu au „admis niciodată că au bombardat ambasada cu microunde, deși, în cele din urmă, s-au oprit la mijlocul anilor `70 sub presiunea SUA. În prezent, teoria dominantă este că aceștia foloseau microundele pentru a activa dispozitivele secrete pe care le instalaseră pentru a asculta conversațiile diplomaților americani.

Dar interesul Pentagonului de a-și dezvolta propria armă cu microunde nu a dispărut. După cum explică jurnalistul Weinberger, după atacurile de la 11 septembrie, cercetătorii și-au intensificat eforturile pentru a dezvolta o armă cu microunde care să poată implanta chiar și sunete și cuvinte în capetele țintelor teroriste. Aceasta a ajuns să fie numită "arma vocii lui Dumnezeu".