Întrebarea privind măsura în care Rusia rămâne o superputere arată ce cutremur a provocat în Europa invazia rusă a Ucrainei, apreciază Robert Farley, profesor la Școală de Diplomație Patterson (SUA) și autorul mai multor cărți despre puterea militară și intersecția cu economia. Rusia rămâne o putere militară importantă, și o putere nucleară, dar războiul din Ucraina i-a slăbit statutul în lume.

În prezent, Rusia are contribuții la economia globală și puterea sa diplomatică rămâne puternică în anumite părți ale lumii.

Războiul din Ucraina nu s-a încheiat, iar o reușită a Rusiei nu este exclusă. O înfrângere a Rusiei, pe de altă parte, ar putea fi un semnal că pe viitor lumea și-ar putea abate atenția de la „fenomenul Rusiei”

Fără îndoială că Rusia este o putere militară importantă cel puțin în virtutea mărimii sale și a moștenirii istorice.

Cu toate că forțele sale convenționale sunt însemnate și destul de sofisticate, totuși „Rusia a devenit în mod clar o putere de mâna a doua, net inferioară Chinei, Statelor Unite și capacităților militare totale ale Uniunii Europene”, e de părere Robert Farley.

Războiul din Ucraina a scos la iveală vulnerabilități ale armatei terestre a Rusiei și ale forțelor aeriene, care au fost incapabile să obțină supremația aeriană pe câmpul de luptă din Ucraina.

Totodată, anumite capacități erau deja în declin precum puterea maritimă, cu industria construcției de nave de suprafață în colaps - și e puțin probabil că acestea vor primi o atenție în prezent, când Kremlinul e preocupat să satisfacă nevoile războiului.

Mai grav pentru Rusia este că accesul la două dintre cele patru mari sfere de influență (regiunea baltică, respectiv a Mării Negre) este pus sub semnul întrebării.

Arsenalul nuclear al Rusiei, a doilea din lume, rămâne cel mai important avantaj militar al său, întrucât i-a permis să țină NATO pe margine.

Totuși, și în acest domeniu, avantajul său începe să se risipească. China lucrează la consolidarea forțelor sale nucleare, dând semnale implicite, chiar dacă se raportează la SUA, că nu se mai mulțumește cu un statut inferior în domeniul nuclear.

În plus, războiul din Ucraina a spulberat speranțele că Franța sau Marea Britanie ar putea renunța la focoasele lor nucleare, în timp ce a motivat și mai mult Japonia și Coreea de Sud să se alăture clubului puterilor nucleare.

„Așadar, deși Rusia va rămâne putere, o așteaptă un viitor în care va fi un membru mai puțin prestigios al unui club mai mare”, notează profesorul american.

Putere economică în scădere

Perspectivele comerciale ale Rusiei au cunoscut în mod cert o diminuare odată ce s-a văzut obligată să-și direcționeze exporturile energetice către alți parteneri decât cei europeni. Faptul că Rusia a preferat până acum exporturile către Europa arată că acestea au fost mai profitabile.

Cu toate că sancțiunile nu au avut efect asupra mașinii de război a Rusiei, provocând daune moderate economiei sale, impactul poate fi însemnat pe termen lung. Sancțiunile au creat o barieră între industria rusă și piața globală a tehnologiei, ceea ce cu siguranță va limita perspectivele de creștere economică.

Totodată, a limitat opțiunile pentru capitalul rus și investițiile străine.

În pofida abundenței de resurse, este totuși o chestiune diferită în ce măsură Rusia își poate reface puterea industrială. Probabil asta va depinde de legăturile comerciale pe care le poate stabili cu China, cu India și cu restul țărilor din vecinătate.

Pentru a-și păstra statutul de mare putere, nu e suficient ca Rusia să aibă influență regională, ci trebuie să-și dezvolte industriile de înaltă tehnologie.

Puterea politică

„Războiul din Ucraina a afectat, fără îndoială, reputația Rusiei în unele părți ale lumii, în special în Europa, dar a avut un impact mai mic în Asia de Sud, Africa și America Latină. Evanghelismul ideologic al Rusiei, cu Putin reprezentant al regimului ca un far împotriva liberalismului, și-a găsit, de asemenea, susținători în Occident și în alte părți.

La nivel regional, Rusia cu siguranță nu a renunțat la visele sale imperiale și, chiar dacă Asia Centrală a și-a schimbat direcția de la începutul războiului, influența Moscovei s-a păstrat.

O țară de mărimea Rusiei care poate susține o poziție hegemonică asupra politicii și economiei multora dintre vecinii săi este aproape prin definiție o mare putere. Și, desigur, Rusia își păstrează un loc permanent în Consiliul de Securitate al ONU, care rămâne un atu diplomatic autentic și un indicator cheie al statutului de mare putere”, conchide Robert Farley, profesor la Școala de Diplomație Patterson și autorul mai multor cărți despre putere militară.