După aproximativ un deceniu de cercetări și zeci de milioane de dolari cheltuiți, se pare că a sosit momentul ca US Navy să ia în sfârșit calea armelor laser pentru navele sale de război, în contextul războiul din Marea Roșie dintre marina americană și rebelii Houthi, relatează Corriere della Sera.

Arme menite să orbească sau să distrugă dronele și avioanele inamice fără a fi nevoie să recurgă la rachete costisitoare. Împingând decisiv în această direcție sunt starea de război, nedeclarată, dar în curs de desfășurare, din Marea Roșie dintre US Navy și rebelii yemeniți Houthi și recentele succese tehnologice obținute în acest domeniu de Marina Regală britanică.

Între octombrie 2023 și ianuarie 2024, Marina americană a doborât peste 90 de drone și numeroase rachete de croazieră și balistice lansate din Yemen. Numai în atacul din 10 ianuarie, forțele navale americane și britanice au doborât 18 drone, două rachete de croazieră și o rachetă balistică anti-navă.

Deși aceasta este o demonstrație spectaculoasă a eficienței sistemelor antiaeriene ale SUA și Regatului Unit, ea dă și măsura cât de costisitor poate fi un război purtat în acest mod special. Căci, pe de o parte, există drone și rachete iraniene relativ slab tehnologizate și ieftine, în timp ce, pe de altă parte, există rachete occidentale scumpe și de înaltă tehnologie.

În plus, dacă excludem utilizarea avioanelor de luptă Super Hornet care au doborât dronele, aproape întotdeauna niciunul dintre cei doi adversari nu-l vede pe celălalt, deoarece majoritatea luptelor au loc mult dincolo de raza vizuală și se desfășoară cu ajutorul senzorilor radar și infraroșu pentru a achiziționa și doborî muniția care se apropie. Și toate acestea au un cost enorm.

Este suficient să spunem că fiecare rachetă SM-2 (rachete de apărare antiaeriană îmbarcate pe navele de tip fregată) costă 2,1 milioane de dolari, în timp ce o rachetă ESSM cu rază scurtă de acțiune costă ”doar” 1,8 milioane de dolari. În acest moment, este clar că, dacă pentru a doborî o dronă iraniană care costă în jur de 100.000 de dolari este nevoie doar de câteva rachete, jocul nu mai merită lumânarea, iar nota de plată poate ajunge cu ușurință la câteva sute de milioane de dolari. Iar sfârșitul misiunii din Marea Roșie nu se întrevede la orizont.

Prin urmare, producția de rachete antiaeriene de înaltă tehnologie necesită nu numai mulți bani, ci și multe materiale, expertiză și etape de producție complexe și care necesită mult timp. Pentru a rezolva această problemă de costuri și timp, de la începutul anilor 2010, Marina SUA și-a îndreptat atenția către lasere ca sistem de armament pentru apărarea antiaeriană.

Laserele au marele avantaj de a funcționa cu energie electrică și, prin urmare, pot fi alimentate de motoarele cu turbină ale unei nave. Astfel, atâta timp cât motoarele au putere, laserul poate, teoretic, să tragă un număr nelimitat de focuri. Acest lucru nu numai că elimină efectiv problemele legate de reaprovizionarea cu muniție (laserul nu are nevoie de ea), dar reduce drastic și costurile de operare, deoarece, în practică, costul tragerii unui foc de laser este pur și simplu cel al combustibilului necesar pentru a genera energia electrică necesară și poate fi de doar un dolar pe foc. De-a lungul anilor, Marina americană a experimentat diferite soluții și tehnologii laser, cum ar fi ODIN (Optical Dazzler Interdictor Navy), un sistem de mică putere conceput pentru a orbi sau distruge senzorii optici ai dronelor, dar nu suficient de puternic pentru a garanta distrugerea acestora. Sau sistemul de înaltă energie HELCAP (High Energy Laser Counter-Anti-Ship Cruise Missile Program) conceput pentru a intercepta racheta înainte ca aceasta să atingă nava. Cu toate acestea, toate aceste sisteme au de depășit limitări tehnologice majore. Potrivit Marinei Militare, de exemplu, HELCAP are nevoie de 300 de kilowați de putere nu numai pentru a ajunge și a urmări o rachetă care se apropie, dar mai ales pentru a-i distruge componentele electronice și pentru a detona combustibilul sau focosul.

După cum era de așteptat, americanii nu sunt cu siguranță singurii care fac experimente în această direcție. Marina Regală Britanică lucrează și ea de un deceniu, investind în jur de 100 de milioane de lire sterline, și chiar la începutul anului 2024 au anunțat că au obținut un succes semnificativ cu sistemul lor laser DragonFire, care a reușit să distrugă pentru prima dată dronele aeriene. Frumusețea acestui sistem (testat de oamenii de știință din Guvernul Majestății Sale într-un poligon de tragere al Ministerului Apărării din Hebride) este că o singură lovitură (de fapt, un singur fascicul de înaltă energie) nu costă mai mult de 10 lire sterline (11,6 euro), dar poate doborî drone, rachete și avioane care se apropie.

Dragonfire a fost dezvoltat de industriile britanice în colaborare cu Dstl (Defence Science and Technology Laboratory), laboratoarele guvernamentale ale Ministerului Apărării și poate, în teorie, să atace orice țintă, chiar și una care se deplasează cu viteza luminii, dar, în prezent, raza sa de acțiune reală este acoperită de secretul militar.

Pentru a fi eficient, acesta trebuie să își concentreze fasciculul de mare putere într-un singur punct timp de aproximativ zece secunde, ceea ce necesită ca sistemul de ochire și urmărire să aibă o precizie echivalentă cu cea de a lovi o monedă de la un kilometru distanță. Acest lucru duce la distrugerea țintei dacă laserul este concentrat, de exemplu, pe un focos exploziv.

Potrivit dezvoltatorilor, o rafală concentrată de zece secunde de Dragonfire nu costă mai mult decât funcționarea unui încălzitor electric timp de o oră. Pentru moment, acest sistem nu poate fi montat pe navele existente ale Marinei Regale, dar poate fi instalat pe cele aflate în construcție, cum ar fi fregatele „Type 26 sau Type 31”.

Pe scurt, după acest prim și concret succes britanic și după alte experimente pozitive efectuate în trecut de US Navy, drumul spre un viitor apropiat bazat pe arme laser pare să fie deschis. Și, în acest moment, este mai mult decât probabil ca Marina americană, presată de necesitatea de a reduce costurile, să apese cu siguranță pe accelerație pentru a-și dota cât mai curând posibil navele cu aceste noi sisteme de arme. Așadar, pare să fie doar o chestiune de timp.

Distribuie Distribuie Comentarii