Războiul din Coreea s-a încheiat la 27 iulie 1953, acum 70 de ani, cu un armistiţiu între Nord şi Sud, devenit cea mai lungă încetare a focului din lume, care nu a fost niciodată urmată de un acord de pace.

Conflictul, care a început la 25 iunie 1950, a provocat moartea mai multor milioane de persoane, în principal civili, şi a divizat peninsula. Şi astăzi, tensiunile sunt încă vii între cele două ţări, scrie Agerpres.

AFP trece în revistă cele şapte decenii de tensiune:

În zilele de după capitularea Japoniei în 1945, Statele Unite şi Uniunea Sovietică au convenit să împartă Peninsula Coreea, un teritoriu colonizat de Japonia din 1910.

La Seul, capitala Sudului, regimul este favorabil Statelor Unite.

Dar în nord, Moscova îl numeşte pe Kim Ir-sen, care a condus un contingent coreean în armata sovietică. Fiul şi nepotul său şi-au păstrat de atunci puterea absolută la Phenian.

Nordul comunist şi Sudul capitalist încă pretind că sunt guvernul legitim al întregii peninsule.

La 25 iunie 1950, Nordul invadează Sudul. Consiliul de Securitate al ONU autorizează apoi o intervenţie armată pentru a sprijini Sudul. Dar armatele Sudului se prăbuşesc în faţa înaintării armatei Nordului care cucereşte Seulul în numai trei zile după ce a trecut de Paralela 38.

O forţă internaţională a ONU, condusă de Washington, soseşte în Sud pentru a veni în ajutorul regimului de la Seul. O contraofensivă îndrăzneaţă lansată lângă Seul a permis recucerirea capitalei.

Forţele ONU se îndreaptă spre Nord, chiar capturează Phenianul la 19 octombrie şi avansează până în apropierea graniţei cu China.

Beijingul trimite apoi sute de mii de soldaţi să ajute Nordul, care porneşte în ofensivă. Seulul cade din nou în ianuarie 1951, dar, două luni mai târziu, este din nou capturat de coaliţia ONU.

Linia frontului se stabilizează treptat aproximativ la locul actualei zone demilitarizate. După mai bine de doi ani de discuţii, în iulie 1953 a fost semnat un armistiţiu de către Coreea de Nord, China şi comandamentul ONU.

Dar regimul din Sud, care încă dorea o victorie asupra Nordului, refuză să semneze.

Este imposibil să se stabilească cu exactitate un bilanţ uman al războiului din cauza amplorii sale şi a multiplelor relatări contradictorii ale diferitelor părţi. Dar cel puţin trei milioane de coreeni au murit în conflict, majoritatea civili.

Războiul a separat de asemenea familii. Peste 133.600 de sud-coreeni s-au înregistrat ca "familii separate" din 1988, ceea ce înseamnă că au membri de familie care trăiesc în Nord.

Unii au putut participa la întâlniri transfrontaliere, unde aceste familii se pot întâlni timp de trei zile. Ultima a avut loc în 2018. Aceste reuniuni de familie excepţionale depind de relaţiile dintre cele două Corei, Nordul folosindu-le ca instrument de negociere.

După armistiţiu, nu s-a ajuns niciodată la un acord de pace final care ar fi trebuit să urmeze.

Aproximativ 27.000 de soldaţi americani sunt încă staţionaţi în Sud. Iar Nordul, care are o armată puternică, a dezvoltat arme nucleare şi rachete cu rază lungă de acţiune.

Relaţiile dintre Seul şi Phenian sunt în continuare foarte tensionate . Coreea de Sud şi Statele Unite şi-au consolidat cooperarea militară.

Seulul a avertizat Phenianul la 21 iulie că folosirea armelor nucleare ar însemna "sfârşitul" regimului lui Kim Jong Un, după ce Coreea de Nord a ameninţat cu represalii nucleare pe fondul desfăşurărilor militare americane crescânde în peninsulă.