După cum se arată lucrurile, acoperiții din presă nu au același centru de coordonare! Tema lansată brusc în urmă cu vreo două săptămâni, că din toamnă urmează instalarea unui Guvern de uniune națională, este îndelung promovată sau combătută de așa-zișii acoperiți din presă. Și aproape că le dai dreptate celor care-i numesc așa văzând cu câtă acribie își urmăresc scopul. Ăia de la Digi24 sunt PRO guvern de uniune. Ăia de la UM Ziare.com, cum le zice Penalul, sunt CONTRA.

Vă prezentăm mai jos două materiale apărute unul după altul, la scurt timp, dovadă că este și o râcă între „cazarme”. Jigodia Națională n-a apucat să comenteze pe Facebook decât despre materialul apărut la Digi24: „Vreți să știți ce dorește exact "Sistemul" să facă din România din 2017? Uitați-vă la Digi 24 (postul oficial al Propagandei) și citiți scrierile "agenților" de încredere care au fost plantați în diverse zone și acum "reincorporați" la Unitate!

Planul pe care îl puteți citi mai jos este opțiunea lor la care se lucrează cu toate puterile! Sigur că mai au un singur mic obstacol - alegerile parlamentare!

Rămâne de văzut dacă în Decembrie va câștiga poporul (reprezentat acum de PSD-ALDE) ca în 2012 USL sau va câștiga "Sistemul" (reprezentat și acum de PNL-PDL) ca în 2014!”

Iar ăla de pe Ziare.com pare în sensul celor spuse de el...

*  Cioloș sau Dragnea?/Florin Negruţiu jurnalist Digi24

Vicepremierul Costin Borc este primul oficial guvernamental de la vârf care susține că Dacian Cioloș trebuie să rămână premier și după alegeri. În interviul pe care i l-am luat împreună cu Claudiu Pândaru, la emisiunea „În fața ta”, de la Digi24, dl. Borc a explicat concret cum ar trebui să se întâmple asta, semn că nu era la prima întâlnire cu această ipoteză. Există două variante de lucru, în opinia dlui vicepremier: un guvern monocolor sau un guvern de uniune națională (de coaliție) care să-l susțină pe dl. Cioloș la funcția de prim-ministru.

Cum prima variantă pare mai mult teoretică (deoarece PNL nu va câștiga majoritatea parlamentară), cea de-a doua este cea care se discută serios în acest moment în centrele de decizie din România: la Guvern, la Președinție, la partide. Să le luăm pe rând:

La Guvern există un nucleu de miniștri care, alături de premier, vor să continue. O să-i vedeți autori la proiectele guvernamentale pe termen lung: ei sunt cei care deschid șantierele strategice pe 4 ani și tot ei sunt în pole-position să se ocupe de ele și după alegeri. Chiar dacă va conduce un guvern politic, este de așteptat ca dl. Cioloș să dorească să-și păstreze câțiva miniștri din actuala formulă. Remanierea operată săptămâna trecută ne arată, pe lângă grija - aproape electorală - pentru imaginea pe care Guvernul o are în ochii publicului, și un proiect cu bătaie mult mai lungă decât șase luni. Dacă era preocupat strict de gestionarea administrativă a țării până la alegeri, dl. Cioloș n-ar fi avut de ce să-și mai bată capul cu miniștri de demis și cu alții de căutat și de convins să-și lase joburile și să se alăture Cabinetului.

La Președinție, lucrurile sunt mai clare de când președintele Iohannis are „guvernul meu”. Colaborarea dintre Guvern și Președinție n-a avut sincope în ultimele șase luni, pe de-o parte datorită faptului că titularii celor două poziții nu sunt persoane belicoase, precum predecesorii Traian Băsescu și Victor Ponta, pe de altă parte pentru că fiecare și-a păstrat aria de responsabilitate. Războaiele interne de altădată pe tema cine reprezintă România la Bruxelles par a fi depășite, la fel și sabotajele reciproce. Președintele nu are motive să nu-l numească pe dl. Cioloș pentru un nou mandat, dacă acesta va avea o majoritate parlamentară care să-l susțină. Și așa ajungem la anunțul făcut în acest weekend de vicepremierul Costin Borc.

La partide prinde din ce în ce mai mult contur ipoteza guvernului de uniune. Pentru PNL, intrarea în cursa electorală avându-l pe Dacian Cioloș drept portdrapel este singura formulă salvatoare, după impresia proastă lăsată la alegerile locale. Dl. Cioloș a anunțat că nu va intra în niciun partid și că nu va candida la parlamentare, însă îi va fi greu să refuze ca PNL să intre în alegeri cu sloganul „Dacian Cioloș - premier”. USR, partidul lui Nicușor Dan, care încearcă să intre în Parlament concurând pe culoarul antisistem, îi va invita pe tehnocrați în campania electorală și nu e exclus să vedem foști sau actuali miniștri din Cabinetul Cioloș pe listele Uniunii Salvați România. Clotilde Armand îl curtează asiduu pe dl. Cioloș, despre care spune că este „cel mai competent, onest și bine-intenționat” premier postdecembrist. Ceva interesant se întâmplă la PSD, partid care, în ultimele săptămâni, dă semne că-și schimbă retorica față de Guvern. Sigur, când scapă la televiziunile de partid, dl. Liviu Dragnea își face datoria față de nucleul dur al PSD, cu variațiuni pe tema „tehnocrații nu iubesc oamenii”. În același timp, dl. Dragnea postează pe Facebook imagini cu Guvernul lansând strategia „România competitivă”. Cu riscul asumat de a-și bulversa o parte dintre alegători (care nu înțeleg de ce președintele PSD a devenit „agentul electoral” al Guvernului), dl. Dragnea își deschide abil opțiunile pentru la toamnă. Un adevăr care-i va tulbura profund pe mulți pesediști este că, între Dacian Cioloș și Victor Ponta, Liviu Dragnea l-ar prefera pe primul. Între un adversar predictibil și un prieten instabil, dl. Dragnea e tentat să aleagă maturitatea. Un prim semn a fost să-i blocheze lui Victor Ponta revenirea în PSD, punând președinția Camerei în stand-by. Al doilea semn a fost deschiderea ambasadelor cu Guvernul. Sigur, guvernul de uniune nu este o variantă tocmai fericită pentru Liviu Dragnea, dar oricum este mai puțin proastă decât cea în care premier ar deveni un pesedist, altul decât Liviu Dragnea însuși. Atunci dl. Dragnea și-ar pierde din puterea absolută pe care și-o exercită acum autoritar la partid. În privința prim-ministeriatului propriu, dl. Dragnea știe, în ciuda hei-rup-urilor unor ultrași gen Codrin Ștefănescu sau fantaști ca Gabriela Firea, că o condamnare penală definitivă poate fi trecută cu vederea în Kiseleff, în Ilfov sau la Teleorman, dar în niciun caz nu va fi acceptată la Washington, Paris sau Berlin. Liderii lumii vor evita să dea mâna cu un condamnat penal, iar dl. Dragnea a înțeles, în momentul în care instanța a pronunțat sentința de doi ani cu suspendare, că planul său de a prelua șefia Guvernului a căzut. Prin urmare, deschiderea față de Dacian Cioloș vine atât dintr-o indisponibilitate personală, cât și dintr-un calcul politic rece: în condițiile în care PSD nu va câștiga categoric alegerile, astfel încât să aibă o majoritate confortabilă în Parlament, îi va fi greu să-i impună președintelui Iohannis ceva. Cu un Guvern de coaliție, dl. Dragnea nu pierde în fața partidului și, mai mult, poate să câștige funcții ministeriale. Iar pentru România, dl. Dragnea poate câștiga o perioadă de stabilitate, într-un moment în care Europa tremură din toate încheieturile.

*  Guvern de uniune nationala, o prostie/de Ioana Ene Dogioiu, Senior editor Ziare.com
 
Constat ca dl vicepremier Borc o da puternic pe politica. Are si domnia sa dreptate pe undeva. Despre bilantul Ministerului Economiei ce sa zica?

A inceput prin a ne spune cum se parasc functionarii intre ei si a continuat prin a ne explica de ce nu pot fi dati afara cand chiulesc de la serviciu. Despre companiile de stat numai de bine. 

Si ca tehnocrat cu preocupari politice, dl Borc a avansat mai mult decat ipoteza, aproape necesitatea unui guvern de uniune nationala dupa alegerile de la toamna,pentru ca acesta "ar putea da stabilitate unor planuri, o putere pozitiva Romaniei la negocierile despre Uniunea care va urma", un guvern pe care sa il conduca dl Ciolos sau, ca solutie de rezerva, cu voia dvs ultimul pe lista, adica dl Borc insusi.

Povestea asta cu guvernul de uniune nationala nu e noua. E una dintre legendele care bantuie politica romaneasca de 25 de ani, un fel de vis de aur al consensului iliescian.

In opinia mea, e o aberatie, de fapt, lucru care s-a vazut practic in 2009, cand majoritatea de aur a lui Traian Basescu, PDL-PSD, nu numai ca nu a facut nicio branza reformista, dar a reusit sa bata ultimele cuie in cosciugul economiei astfel incat am ajuns la taierile din 2010.

Asadar, pentru cei cu memorie de caras (cel care uita de la un capat la celalalt al acvariului unde e peretele de sticla): am mai avut guvern de uniune nationala si a fost un mare esec.

De ce nu poate fi decat un esec nu e greu de inteles nici din perspectiva teoretica daca ai trecut de varsta la care crezi in Zana Maseluta.

In primul rand, un asemenea guvern incalca grav regulile jocului democratic care presupune un echilibru intre Putere si Opozitie, ambele esentiale pentru functionarea corecta a jocului politic.

Daca PSD si PNL ar intra amandoua la guvernare, cine ar ramane in Opozitie? ALDE si UDMR? Intr-o asemenea situatie, cine mai cenzureaza actele Puterii? Se deschide calea oricaror abuzuri.

Iar un premier rational si de bun simt ca dl Ciolos nu poate impiedica in niciun fel majoritatea aceasta mamut ca in Parlament sa faca orice enormitate. In schimb, majoritatea aceasta il poate tine prizonier pe dl Ciolos, cam cum se intampla si acum, de fapt.

Si pentru ca politica, la fel ca natura, are oroare de vid, in astfel de situatii rolul Opozitiei este preluat rapid de opozantii din partidele de la putere nemultumiti de una, de alta. Am vazut si asta in 2009. Si incepe un razboi de gherila in interiorul partidelor, care ajung sa fie mai preocupate sa isi rezolve problemele interne decat de actul de guvernare.

Spune dl Borc ca guvernul de uniune nationala ar fi bun pentru anumite planuri, nu stim care, si pentru negocierea cu UE. Am o veste proasta pentru domnia sa, pe care ar trebui sa o stie: guvernarea unei tari este departe de a se reduce la asa ceva. Ea inseamna mii de alte chestiuni concrete, in fiecare domeniu, si care presupun mari ciocniri de interese.

Ca sa armonizezi PSD si PNL, adica marele partid de stanga cu marele partid de dreapta, intr-o guvernare comuna, inseamna ca fie le dezideologizezi total, adica ingropi politica cu popa si parastas, fie nu te atingi de aspectele cu adevarat importante, adica, cu tot respectul, cam ce face actualul guvern.

Daca e sa te pui pe o mare reforma, pe o mare depolitizare, pe chestiuni de autentica substanta, nu simpozioane prin "momente astrale", vor iesi scantei intre PNL si PSD. Cascavalul nu e asa mare, cum il imparti atator guri? Sau suntem naivi si credem ca, dupa alegerile din toamna, gata, politica romaneasca va deveni una dedicata 100% cetateanului si interesului public?

Iar a discuta despre asta inainte de alegeri, cand habar nu ai ce scoruri vor rezulta, nu face decat sa dea apa la moara teoriilor conspirationiste macinate zi de zi de anumite televiziuni, cum ca oricum nu conteaza vointa poporului, nici nu mai trebuie sa mergem la vot, ca guvernarea e deja stabilita.

Stiti care sunt primii demobilizati din asta? Nu electoratul PSD, cel disciplinat, care fie iarna, fie vara, pe canicula sau pe viscol se duce incolonat unde arata seful, ci electoratul anti-PSD. Sa fie primit.

Si, in aceste conditii, cand s-o vota totusi, cat s-o vota, am putea ajunge la o victorie substantiala a PSD, care deja devine oarecum probabila. Ce i-ar putea face pe pesedisti sa accepte impartirea puterii cu liberalii? Hai sa zicem ca Liviu Dragnea ar putea fi convins, dar nici el, oricat de lider ales de tot poporul pesedist ar fi, nu poate impune orice, mai ales renuntarea la o halca de putere, mai ales renuntarea la functia de premier.

Da, s-a intamplat dupa Colectiv, dar atunci a fost o miscare strategica a lui Liviu Dragnea in contextul acela ultrainflamat si care s-a dovedit foarte bine gandita daca ne uitam la scorul PSD de la locale.

De ce sa te erodezi in continuare la guvernare intr-un moment atat de sensibil, cand poti sa te intaresti intr-o teoretica opozitie din care sa controlezi buna parte din guvern, dar fara sa decontezi nimic? Se poate mai bine decat sa beneficiezi fara niciun cost?

Eu cred ca dl Ciolos ar fi o foarte buna varianta de premier si dupa alegeri, dar numai ca premier politic al unui guvern politic, cu ideologie asumata si cu opozitie reala. Altfel nu facem decat sa ne adancim in aberatie. 

Distribuie Distribuie Comentarii