Au trecut sute de ani de când Ismailul, un oraș-port situat la marginea estuarului care desparte acum România de Ucraina, a intrat în atenția lumii.

Imperiile rus și otoman s-au confruntat aici în secolul al XVIII-lea, iar o bătălie epică din 1790 - urmată de un masacru al civililor - a fost atât de esențială pentru conceptul Moscovei despre puterea sa militară, încât a fost glorificată în primul imn național neoficial al țării.

Apoi zona a alunecat din nou într-o obscuritate relativă, un adevărat paradis al contrabandiștilor care profitau de întinderile sale umede și granițe slab supravegheate.

Până când Vladimir Putin a lansat un nou război imperial și a încercat să închidă Marea Neagră navigației ucrainene. Brusc, docurile ruginite din epoca sovietică și canalele de transport maritim înfundate în Ismail și vecinul Reni au devenit peste noapte importante la nivel global, relatează „The Guardian”.

Ucraina produce aproximativ 10% din grâul mondial, hrănind sute de milioane de oameni. Aceste porturi dunărene, aflate într-un crop cultural istoric cunoscut sub numele Basarabia, sunt în prezent singurul loc în care recolta sa mare poate fi încărcată într-o oarecare siguranță pe nave pentru export.

Acest lucru a reînviat economia locală muribundă a zonei, dar, de asemenea, la mai bine de 200 de ani de la celebrul asediu asupra Ismailului, a pus-o din nou în vizorul generalilor de la Moscova. Astfel, ambele porturi au devenit ținte ale dronelor și rachetelor rusești începând din a doua parte a lunii iulie.

„După prima lovitură, oamenii au fost șocați. Războiul a ajuns și la noi. Trebuia să pregătim adăposturi”, spune pentru The Guardian” primarul din Reni, Ihor Plehov.

Până atunci, violența ajunsese în acest teritoriu de graniță doar din spusele refugiaților.

Localnicii erau convinși că porțiunea lor de râu era protejată datorită prezenței NATO în vecinătate.

Dar Moscova nu a ținut cont de acest lucru în dorința sa de a sufoca comerțul cu cereale al Ucrainei, lovind pentru prima dată la 22 iulie porturile ucrainene de la Dunăre. Raidurile aeriene s-au intensificat de atunci, iar saptamana aceasta Romania a confirmat că a găsit resturi de drone pe teritoriul său, notează The Guardian.

Este posibil ca Rusia să fi explorat chiar granița cu drone kamikaze în spațiul aerian ucrainean, afirmă guvernatorul regiunii Odesa, Oleh Kiper.

„Zburau foarte foarte aproape”, uneori la doar două sau trei sute de metri de graniță, ceea ce făcea dificilă folosirea apărarii antiaeriane, explică el.

„Dacă am fi lovit acele drone, armele noastre și poate unele părți distruse ale dronelor ar fi putut cădea pe teritoriul României. Poate că rușii au vrut să provoace statele membre NATO sau poate că au făcut-o fără analize și pregătiri”, continuă el.

Autoritățile erau pregătite pentru mai multe atacuri, dar sperau și într-o protecție mai bună. „I-am cerut președintelui să ne ajute cu mult mai multă apărare aeriană pentru Ismail. Ținem legătura și, în mod normal, el răspunde solicitărilor noastre”, spune guvernatorul Kiper.

Miza nu ar putea fi mai mare în lupta pentru a menține porturile deschise. Foamea a milioane de oameni, stabilitatea economică a multora și economia ucraineană sunt toate în balanță.

Hub improbabil

Basarabia are un anumit loc în imaginarul colectiv al Ucrainei - o celebră piață centrală din Kiev îi poartă numele -, dar a primit puțină atenție din partea autorităților înainte de anul trecut, spune Plehov.

„Basarabia a fost mereu la marginea Ucrainei. Guvernul și statul nu au făcut nimic pentru a dezvolta identitatea ucraineană aici, nu au investit. Nici măcar nu am avut televiziune în limba ucraineană aici. Am cerut turnuri de retransmisie, dar nu le-a păsat”, susține primarul din Reni.

Din punct de vedere geografic și cultural, cu greu ar putea înlocui Odesa ca centru logistic. Odesa este un centru cultural și comercial bogat, al cărei port de la Marea Neagră poate fi folosit pentru transportarea a până la 7 milioane de tone de marfă pe lună.

La porturile dunărene se ajunge printr-un singur drum, care trece prin Republica Moldova pe o porțiune. Singurul pod de trecere din teritoriului ucrainean a fost bombardat de Rusia.

Polițiștii de frontieră numără pasagerii din mașinile care intră și ies în această zonă de tranzit. Bărbații care încearcă să scape de serviciul militar obligatoriu sar în mod regulat din vehicule și dispar pe jos.

Mai sunt încă trei ore de mers cu mașina pe o singură bandă, pe lângă zone umede și lacuri, până la Reni sau Ismail. Zona numără puține depozite de cereale sau parcuri de camioane, așa că mii de vehiculele se aliniază de-a lungul micilor drumuri de țară, transformând peisajul de stufăriș și câmpuri de floarea soarelui într-o parcare industrială.

Reni a fost grav afectat de prăbușirea Uniunii Sovietice, pentru că, deși portul era mai mare decât cel din Ismail, căile ferate treceau prin Republica Moldova. Transporturile au fost sufocate de noua graniță, iar comerțul fluvial s-a diminuat.

Într-o lună bună, înainte de 2022, portul din Reni trimitea aproape 200.000 de tone de marfă, iar autoritățile portuare datorau orașului milioane de dolari.

„Portul era pe moarte”, admite Plehov. Rezidenții, mulți etnici români sau bulgari, aveau adesea legături mai strânse peste granițe decât cu alte părți ale Ucrainei. „Infrastructura era într-o stare proastă”, adaugă el. Mai mare și mai cunoscut, Ismailul s-a descurcat mai bine.

Apoi trupele Rusiei au trecut granița, înăbușind comerțul cu Marea Neagră. „A fost ca și cum autoritățile și-au amintit: „Avem și portul Reni, haideți să-l folosim”, spune Plehov zâmbind.

Comercianții de cereale din Ucraina s-au grăbit să repare porturile de la Dunăre și să refacă infrastructura. Una dintre cele mai mari companii din țară, Nibulon - al cărei șef a fost ucis într-o lovitură cu rachete asupra locuinței sale - a construit un nou terminal în Ismail în trei doar trei luni. Datoria către primăria Reni a fost plătită.

Împreună, porturile fluviale dunărene pot asigura acum 3 milioane de tone de exporturi, inclusiv cereale și cantități mari de ulei de floarea soarelui. Este o poartă vitală, dar mai puțin de jumătate din ceea ce poate exporta Odesa.

Navele ajung în râu printr-un canal dragat cunoscut sub numele Canalul Sulina care iese în apele teritoriale ale României. Gura sa este plină astăzi de nave care așteaptă să navigheze nu numai spre Ucraina, ci și către alte țări de pe Dunăre: Ungaria, Serbia, Slovacia și Republica Moldova.

„Chiar și acum există o mulțime de nave care așteaptă să intre în Dunăre, de la câteva zile la câteva săptămâni”, spune Kiper. Atunci când nivelul apei scade, porturile nu pot face față la atât de multă marfă.

„O problemă cheie este adâncimea canalului. Acum câteva luni, nivelul apei era cu un metru și jumătate mai înalt decât acum. Atunci navele puteau încărca între 5.000 și 7.000 de tone; acum, în apă mai joasă, pot transporta mai puțin de jumătate”, adaugă el.

O parte din această presiune asupra Dunării va scădea odată cu încheierea războiului și redeschiderea portului Odesa. Dar comercianții se așteaptă ca noua infrastructură portuară să rămână în uz regulat, aducând un dividend economic care ar putea ajuta la reducerea criminalității și a contrabandei.

De asemenea, ar consolida schimbările culturale care leagă mai strâns această zonă de graniță de restul Ucrainei. Televiziunea în limba ucraineană a sosit, o statuie a generalului rus Aleksandr Suvorov, care a câștigat bătălia din secolul al XVIII-lea pentru Ismail, a fost scoasă de pe soclu, iar tinerii și femeile din zonă își dau viața pentru a nu se mai întoarce rușii, conchide „The Guardian”.