Ucraina va putea lovi ținte aflate în interiorul Rusiei, iar mai mulți aliați sunt gata să trimită trupe pe teritoriul ucrainean pentru a-i instrui pe ucraineni. Generalul (r) Virgil Bălăceanu explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, cât ar putea conta aceste decizii istorice pe front, dar și dacă există riscul unei escaladări sau al unui nou război mondial.

Președintele francez Emmanuel Macron și cancelarul german Olaf Scholz și-au dat acordul ca Ucraina să atace pozițiile rusești din interiorul Federației Rusiei cu arme occidentale. Rușii nu au ratat momentul și au amenințat din nou cu represalii, iar unii analiști vorbesc deja despre un posibil război mondial.

În paralel, mai multe țări membre NATO se angajează pentru un sprijin sporit pentru Kiev prin extinderea ajutorului militar. Franța, Marea Britanie, Canada, Polonia, Lituania și Estonia iau în calcul posibilitatea de a antrena trupele ucrainene chiar pe teritoriul ucrainean.

Ambele decizii marchează un punct de cotitură în ce privește acordarea sprijinului pentru Ucraina și încalcă anumite linii roșii, care altfel nu au fost convenite între aceste țări și Federația Rusă. Temerea cea mare este că de aici s-ar putea ajunge la noi escaladări și chiar la declanșarea unui nou război mondial.

„Adevărul” a discutat cu generalul (r) Virgil Bălăceanu , omul care a reprezentat România la Comandamentul NATO de la Bruxelles, iar între timp a devenit șef al Asociației Ofițerilor Români în Rezervă, despre ce ar putea aduce cu adevărat nou aceste decizii istorice și dacă există riscul escaladării și a izbucnirii unui război între Rusia și NATO.

Cât vor conta loviturile în teritoriul rusesc

În ce privește acceptul dat Ucrainei să poată de acum folosi armele occidentale pentru a lovi poziții rusești din interiorul Federației Ruse, generalul nu are niciun dubiu . Acest detaliu nu va cântări decisiv în soarta războiului, dar vine ca un balon de oxigen pentru ucraineni.

„Ar fi frumos să vedem un deznodământ în favoarea ucrainenilor, în următoarele luni, însă știm că e un război de uzură, de lungă durată. O asemenea măsură va permite întărirea capacității de apărare a forțelor ucrainene, mai ales în zona de Nord-Est. Mai ales pe direcția Harkov și în dezvoltare, pentru că se conturează și a doua direcție, înspre Sumî”, explică generalul.

Generalul amintește că trupele Federației Ruse au realizat mai multe progrese și au împuns liniile ucrainene, provocându-le pierderi mari. Acum, ucrainenii vor putea mai ușor să lovească în adâncime.

„În două localități foarte aproape de graniță, rușii au realizat pătrunderi de aproape 10 kilometri. Dispozitivul lor de ofensivă este în interiorul Federației Ruse. Deci vorbim de un dispozitiv de ofensivă, nu mai vorbim de aerodromuri, nu mai vorbim de baze de lansare Shahed 136 care pot să fie în adâncime. E un întreg dispozitiv care presupune pozițiile de tragere ale artileriei, punctele de comandă, depozitele de front șamd. Toate acestea reprezintă ținte militare”, adaugă el.

„E vorba să nu mai piardă lupta de apărare”

Iar acest lucru îi va ajuta pe ucraineni, în perspectivă. Asta și pentru că războiul modern, spune el, nu se reduce la nivelul trupelor din liniile de contact.

„Deci, dacă ei stabilesc pozițiile de tragere în interiorul Federației Ruse, dincolo de granițe, la 75-80 km, nu am mers pe bătaia maximă, pe adâncimea maximă, eu trebuie să-i lovesc în pozițiile respective pentru că ei îmi lovesc aliniamentul de contact. Ei îmi lovesc aliniamentul pe care eu sunt în apărare. Ei îmi produc pierderi, astfel încât să aibă succes în acțiunile ofensive. Războiul, lupta modernă, nu se duce numai la contact, adică la câteva sute de metri sau la câțiva kilometri. Se duce în primul rând pe adâncimi tactice. Ori o adâncime tactică înseamnă până la 100 de kilometri, iar unii vorbesc de peste 100 kilometri”, completează generalul Bălăceanu.

Totuși, el îndeamnă la un optimism rezervat și spune că nu trebuie ca Occidentul să se aștepte la rezultate spectaculoase. De altfel, așa s-a întâmplat anul trecut, când deciziile politice au primat, iar Ucraina a realizat o contraofensivă care nu doar că nu a dat niciun rezultat, dar a provocat și pierderi imense.

„De fapt, acum e vorba de rezistența ucraineană, e vorba să nu mai piardă lupta de apărare. Să reziste unde se găsesc acum. E un exemplu: dacă pe direcția operativ strategică rușii au reușit să pătrundă dincolo de granița dintre Federația Rusă și Ucraina 10 kilometri, să se oprească acolo sau să aibă niște pătrunderi nu de amploare. Să nu ajungă la 15-20 de kilometri de Harkov, pentru că atunci pot să bată orașul și cu artileria obișnuită, cu obuzierele D20. Sunt acum în joc niște legi ale luptei armate, ale specificului unei acțiuni militare din războiul clasic”, detaliază generalul.

Detaliile care contează

Evident, va conta foarte mult și de câtă muniție și de ce tehnologie dispun ucrainenii.

„Nu mizez neapărat pe o echilibrare a forțelor. Acum depinde și de cantitatea de mijloace la dispoziția ucrainenilor. Pentru că una e să am permisiunea să lovesc în adâncime și alta e să am mijloacele și muniția cu care să fac asta. Aici nu mai vorbesc de lovituri punctuale, aici e vorba de lovituri masive. Pe adâncimi de la 5 la 50, 75 sau chiar 100 de kilometri, intensitatea focului este mare. Pentru că intensitatea focului înseamnă și pozițiile de trageri, iar aici vorbesc în primul rând de artilerie. Dar și de alte elemente ale dispozitivului de ofensivă”, mai spune el.

În ce privește riscul ca Rusia să intre în război fie cu NATO, fie cu una sau cu mai multe țări care ajută Ucraina, generalul Virgil Bălăceanu nuanțează. El a vorbit de o regulă de aur pe care ucrainenii vor trebui să o respecte:

„Dacă ucrainenii își concentrează loviturile folosind echipamente militare occidentale și muniție pe orașul Belgorod, este o situație. Dacă își concentrează focul cum e firesc să facă asupra dispoizitvului ofensiv al rușilor, e o măsură îndreptățită. Putin nu va spune că «mi-ai lovit cu rachete occidentale instalațiile mele de lansare a proiectilelor reactive. Mi-ai lovit în adâncime chiar instalațiile de lansare de tip Iskander, rachete balistice.» Regula de aur e să alegi ținte militare. Mai complicat e când aceste ținte militare sunt dispuse în localități. Și atunci apar și acele pierderi colaterale. Ele sunt inevitabile, dar nu sunt masive.”

Chiar dacă generalul nu crede că vor exista escaladări, nu este exclus ca militarii trimiși de alte țări pentru instruirea ucrainenilor sau pentru deminare să devină ținte prioritare pentru ruși.

„Nu văd escaladări, nu este element de escaladare. Și nu e o măsură NATO, vorbim de o măsură de livrare echipament și muniții în baza unor decizii naționale. Dacă Franța, de exemplu, trimite o misiune de instruire, își asumă riscul de a pierde oameni. Pentru că e posibil ca rușii să lovescă baza de instruire unde sunt instructorii francezi, dar nu e vorba de NATO. Deci nu vorbim de o implicare NATO. Și nici nu ar însemna un război între Federația Rusă și Franța”, mai afirmă el.

Există totuși unele nuanțe, cu mențiunea că factorul politic va fi decisiv și de această dată.

În ce condiții apare riscul unei escaladări

„Misiunea de instruire e o misiune non combat. Asta nu înseamnă că nu poți să acționezi asupra ei. Depinde de decizia politică. Pentru că în mod sigur dacă se află că de exemplu în baza de lângă Liov sunt instructori francezi care instruiesc ucraineni, planificatorii militari ruși pot să pregătească lovituri. Dar înainte de a a lansa loviturile, care ar însemna pierderi din partea Franței, se iau decizii politice. Și Putin zice da sau nu. Zice asta ținând seama de o perspectivă a viitoarelor relații pe care le gândește cu Franța. Vorbesc de lovituri, pentru că retorica va fi furibundă, dar asta e altceva.”

În opinia sa, NATO va continua să stea deoparte și să nu se implice direct. E un lucru firesc, atâta timp cât Alianța Nord Atlantică e una pur defensivă, iar Ucraina nu face parte din ea.

„Nu vom vedea o misiune NATO nici măcar ca misiune de instruire. E vorba de decizii naționale ale unor state membre NATO”, punctează generalul.

Există totuși un alt risc și aici, de care aliații trebuie să țină cont. E vorba despre militarii aliați care vor ajuta Ucraina cu misiuni de deminare. În mod normal, ei sunt considerați forțe necombatante, însă totul se poate schimba dacă se va trece o linie roșie.

„Dacă la un moment dat pe teritoriile eliberate, dar măcar să vedem teritorii eliberate, ucrainenii vor avea nevoie de o misiune de deminare, misiunea de deminare se realizează și cu forțe militare. Dar este o forță non combat. În condițiile astea, rușii nu o să lovească echipele care fac deminarea terenului pentru evitarea unor pierderi. Aici însă nu vorbesc despre misiuni de deminare pentru crearea unor culoare în câmpurile de mine. Toate sunt cu nuanțe”, încheie generalul Virgil Bălăceanu.