Rareș Bogdan, mesajul începutului de an: „Capul plecat tentează sabia!”
Țara noastră nu are pe stemă un hamster, ci o acvilă. Cred că e cazul să o conștientizăm. Dacă România face stânga-mprejur, tot ce se înțelege prin stabilitate la frontiera UE și NATO cade. Și de-abia atunci ar începe resetarea jocului global.
Dacă cei care țin frâiele planetei în mâini au uitat asta, sau s-au obișnuit cu ideea că România e un fel de Bambi, drăguț și fricos, cu botic umed, ar trebui să le amintească cineva de ce dorm oarecum liniștiți.
Datorită cumințeniei de care a dat dovadă până acum această țară mică, necăjită, și incredibil de îngăduitoare, care ia de bune declarațiile de iubire, NATO are un flanc pe care îl poate consolida, iar Uniunea Europeană o frontieră Schengen sigură. Căci e sigură, iar România face parte, de drept, din Spațiul Schengen.
În ciuda tălpilor pe care le-a pus Austria ridicării controalelor pentru români, granița UE este blindată pe toți kilometrii de frontieră pe care-i avem în grijă.
Dar este momentul unei schimbări de atitudine. În fața ochilor s-a deschis, din nou, o fereastră de oportunitate, așa cum în 1918, idealurile naționale s-au împlinit și datorită unui context internațional prielnic. Așa că Bambi trebuie să crească mare, să devină un cerb carpatin, să-și îngroașe vocea și să-și pună zale.
Să îmbrace glezna fină de catifea în mocasini din oțel, să-și tragă un pieptar din titan din care să ricoșeze toate gloanțele și să învețe câteva limbi străine: a tigrului, a ursului, a crocodilului. Sau mai simplu: să privească către stemă, unde ne mândrim cu acvilă, vultur, bour, leu… dar și delfini, cele mai inteligente făpturi de pe planetă. Dacă am uitat cumva, să ne aducem aminte că nu avem pe stemă un pui fript sau un iepure cu lăbuța prinsă-n capcană.
Suntem îndreptățiți să cerem ce ni se cuvine, să batem cu pumnul în masă și să folosim cărțile din mânecă. Ne asumăm un risc enorm în contextul războiului din Ucraina, investim enorm în apărarea noastră și a NATO & UE, avem resurse naturale la care alții nici nu visează, unele exploatate, altele nu, avem ieșire la Marea Neagră și foarte mulți kilomeri de frontieră – 2070 km, din care 650 cu Ucraina, 780 cu Moldova, 560 cu Serbia și 192 km de coastă. Și o mămăligă ancestrală pe care n-ar dori nimeni să o vadă explodând.
30 de ani am fost bebelușul în maieu care râde când vede mărgele colorate. Ei bine, acest tip de diplomație n-a ținut. Probabil că unele cancelarii au considerat-o prostie!
Suntem creștini, dar nicio învățătură teologică nu spune că trebuie să faci bine altora cu prețul suferinței unui popor. Iar românii au suportat destulă umilință. Este vremea să luptăm cu toate mijloacele!
Rareș Bogdan/ mediaflux.ro
