În fața valului de antipatie pe care l-a stârnit Austria în Uniunea Europeană prin blocarea ridicării controalelor la frontiere pentru români și bulgari, autoritățile de la Viena n-au găsit niciun argument valid menit să le explice opoziția.

Iar precizările ministrului de externe Alexander Schallenberg, care afirmă că țara sa are o singură condiție pentru a renunța la veto, dar nu o numește decât „măsuri” pentru a scădea cererile de azil, nu sunt convingătoare.

Nu am aflat câți solicitanți de azil au trecut prin România, pe unde, cum au fentat ei sistemul. Nici nu vom afla, deoarece sistemul nu poate fi fentat.

Dar, hei! Domnul Schallenberg spune că ar exista bază legală și bani pentru gardurile pe care cancelarul Karl Nehammer și ministrul pentru Europa, Caroline Edtstadler, le vede ridicate la frontierele externe ale UE. Cu precizarea că „statele UE ar trebui să suporte împreună protecția frontierelor externe”.

Să dea Bruxelles-ul bani pentru produse metalurgice clădite de ruși pe cadavrul fabricilor europene?

Gardurile vor fi mai performante decât Sistemul Integrat de Securizare a Frontierei (SISF)? Austriecii cred că da. Ei știu că migranții nu vin cu bagaje, deci ideea de a-și rupe singurii nădragi în gard și să circule așa pe Mariahilfer Strasse îi va determina să renunțe.

Ce înseamnă SISF, în afară de un miliard de euro: frontiere sigure atât din punct de vedere al trecerii persoanelor, cât și al tranzitului mărfurilor. Adică rigoare maximă pe granița cu statele non-UE (2070 km, din care 650 cu Ucraina, 780 cu Moldova, 560 cu Serbia) plus 192 km de coastă românească. La frontiera maritimă sunt văzute toate ambarcațiunile care intră în marea teritorială (senzori radar pentru detecție, camere optoelectronice cu vedere de zi și de noapte, sistem de identificare, comunicații). Nu poate trece nimeni pe aici.

Mergem în cealaltă parte, în zona triplexului de frontieră România – Ungaria – Serbia. Au încercat mii de irakieni și sirieni să între ilegal în România, dar sistemul de termoviziune funcționează non-stop. Camerele bat la 15 km, iar omul poate fi distins la 7 km. Unde nu bat camerele intervin câteva sute de mașini de teren puternice, cu sisteme de termoviziune, și mii de patrule. Pe unde vin, așadar, solicitanții de azil?

Dar să vedem ce mai spun miniștrii austrieci: „oamenii zburau la Belgrad sub pretexte false și se foloseau de scutirea de vize acordată de Serbia pentru a fi apoi introduși ilegal în UE”; „vorbim de trafic de ființe umane”, de „abuzul unui sistem conceput pentru a oferi protecție persoanelor care au nevoie cu adevărat de ea”. Așa, și unde e România aici?

De România n-a fost vorba nici în 3 octombrie, când Karl Nehammer, Viktor Orbán și Aleksandar Vucic au discutat la Budapesta despre combaterea migrației ilegale, nici pe 17 noiembrie, când cei trei au semnat la Belgrad un memorandum pe această temă.

Aceste precizări sunt necesare. Românii trebuie ajutați să înțeleagă că motivele pe care le invocă Austria pentru a bloca România sunt invenții. Afirmațiile potrivit cărora autoritățile de la București au dormit pe ele n-au nicio bază reală.

O știu toți, chiar și cei care le acuză. Și orice rațiuni ar exista în măruntaiele statului austriac, România are un mesaj: interesul național nu se negociază!