Noile dispoziții din Codul penal și Codul de procedură penală nu au avut întotdeauna un impact social benefic, potrivit concluziilor unui raport întocmit de un grup de lucru din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM).

"Nu întotdeauna noile dispoziții din Codul penal sau din Codul de procedură penală au avut un impact social benefic sau, cel puțin, acest impact e pus sub semnul întrebării. E riscant, într-adevăr, de a contura concluzii ferme în acest sens, însă sunt situații care ridică semne de întrebare asupra noii filosofii aduse de codurile penale", se arată în raportul care analizează impactul noilor coduri — Codul civil, Codul de procedură civilă, Codul penal și Codul de procedură penală.

Un exemplu în acest sens îl reprezintă, în opinia grupului de lucru, faptul că numărul infracțiunilor de vătămare corporală din culpă înregistrate pe rolul organelor judiciare a scăzut, însă această diminuare nu își găsește corespondent în realitatea socială. Situația ar fi determinată de modificarea condițiilor de incriminare, cum ar fi infracțiunile contra siguranței circulației pe drumurile publice, rămânând în afară protecției oferite de legea penală fapte deosebit grave prin prisma prejudiciului suferit de victime.

Un alt exemplu îl reprezintă unele variante ale infracțiunii de furt cu circumstanțe agravante legale, potrivit vechiului Cod penal. Astfel, deși s-a considerat oportun ca în cazul furtului simplu, unora dintre variantele furtului calificat și furtului în scop de folosință să poată interveni împăcarea, drept cauză care înlătură răspunderea penală, în opinia autorilor raportului ar trebui să se analizeze dacă reglementarea acestei posibilități nu poate constitui o încurajare a fenomenului infracțional.

În document se mai propune să se analizeze dacă se impune reincriminarea unor forme agravate ale unor infracțiuni contra patrimoniului, respectiv a celor care au produs consecințe deosebit de grave, prejudiciile patrimoniale în astfel de situații fiind foarte mari.

"Cu titlu de exemplu, infracțiunea de înșelăciune, al cărei maxim de pedeapsă este mult prea scăzut (5 ani închisoare, indiferent de valoare prejudiciului, modul de operare și alte asemenea criterii), ceea ce atrage existența unui termen de prescripție foarte mic în condițiile în care investigațiile ce trebuie să fie efectuate pot atinge un nivel de complexitate deosebit de ridicat", se precizează în raport.

Autorii documentului mai apreciază că succesul unor proceduri reglementate de noul Cod de procedură penală, reflectat în gradul de soluționare a cauzelor penale, este discutabil, asta deși inițial se aprecia că în felul acesta se vor recupera prejudiciile de către victimele infracțiunii și că scopul procesului penal ar fi atins.

"Spre exemplu, procedura acordului de recunoaștere a vinovăției: numărul acordurilor de recunoaștere a vinovăției încheiate este cu mult mai redus în raport cu numărul trimiterilor în judecată, procedura este dominată de formalism, încheierea acordului presupunând formalități multiple, iar în cazul în care instanța sesizată respinge acordul de recunoaștere a vinovăției și trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale, procedura este reluată, cu cheltuirea astfel a unor resurse umane și materiale inutile, iar scopul instituției nu pare a fi atins", se mai menționează în raport.

Rolul comisiei care a întocmit raportul a fost de a analiza impactului noilor coduri asupra activității instanțelor și parchetelor, apoi să înainteze CSM recomandări în vederea eficientizării și îmbunătățirii activității instanțelor și parchetelor.

Analiza a fost realizată pe cinci paliere (obiective), legate între ele. Obiectivele cuprind un istoric anterior intrării în vigoare a noilor coduri, un istoric după intrarea în vigoare, o analiză a datelor statistice și a dinamicii activității instanțelor și parchetelor în raport cu perioada de trecere de la vechile coduri la noile coduri, infrastructura și concluziile/recomandările grupului de lucru.

AGERPRES

Distribuie Distribuie Comentarii