Ordonanţele de urgenţă ale guvernului (OUG) continuă să fie folosite des şi amendamentele succesive necoordonate au impact asupra calităţii legislaţiei şi certitudinii juridice în România, inclusiv în mediul de afaceri, se menţionează în primul raport al Comisiei Europene privind situaţia statului de drept în Uniunea Europeană, prezentat miercuri la Bruxelles, care menţionează, în acelaşi timp, că societatea civilă a avut un rol important în apărarea statului de drept.

Raportul, prezentat de vicepreşedinta CE pentru valori şi transparenţă Vera Jourova şi de comisarul european pentru justiţie Didier Reynders, evaluează patru teme principale, extrem de importante pentru respectarea statului de drept - sistemele naţionale de justiţie, cadrele anticorupţie, pluralismul şi libertatea mass-media şi alte aspecte instituţionale legate de sistemele de control şi echilibru.

Procesul legislativ obişnuit din România este adesea trecut în plan secundar de utilizarea larg răspândită a ordonanţelor de urgenţă ale guvernului, notează primul raport al Comisiei Europene privind statul de drept în UE. Deşi Constituţia prevede că adoptarea de OUG-uri este posibilă numai în cazuri excepţionale sau de urgenţă, guverne succesive au folosit OUG-uri pentru a legifera în numeroase domenii, inclusiv în chestiuni din justiţie şi electorale sau care afectează drepturile fundamentale, stârnind preocupări asupra asupra calităţii actului de legiferare şi a respectării separaţiei puterilor.

Într-un referendum consultativ din mai 2019 organizat de preşedintele ţării, majoritatea cetăţenilor au fost de acord cu interzicerea adoptării de ordonanţe de urgenţă în domeniul justiţiei, precum şi cu extinderea dreptului de a contesta OUG-uri la Curtea Constituţională şi la alte autorităţi în afară de Avocatul Poporului, reaminteşte documentul.

În România a fost declarată stare de urgenţă în contextul pandemiei de COVID-19, care a fost anunţată de preşedintele ţării pe 16 martie, cu consimţământul parlamentului. În acest context, România a notificat Consiliul Europei cu privire la o derogare de la obligaţiile care îi revin în conformitate cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În urma unei sesizări a Avocatului Poporului în legătură cu amenzile aplicate, printre altele, pentru nerespectarea regulilor carantinei, Curtea Constituţională a decis că prevederile contestate sunt neconstituţionale, dat fiind că, întrucât limitau drepturile şi libertăţilor cetăţenilor, ar fi trebuit să fie adoptate printr-o lege, şi nu printr-o OUG, notează raportul.

Amendamentele legislative duc de multe ori lipsă de predictibilitate şi calitate şi provoacă preocupări cu privire la interesul public. Actorii instituţionali susţin că legislaţia cheie este schimbată prea des, în timp ce obiectivul amendamentelor este adeseori neclar şi legile care rezultă pot fi contradictorii.

Schimbările rapide ale legilor prin intermediul OUG-urilor şi lipsa certitudinii legale sunt şi în detrimentul mediului de investiţii. În multe domenii, numeroase amendamente legislative asupra aceloraşi legi, inclusiv schimbări contradictorii, au fost iniţiate şi adoptate de Parlament în ultimii trei ani.

În cadrul procesului legislativ, Consiliul Legislativ îşi exercită adesea prerogativa de a evidenţia natura contradictorie a proiectelor de amendamente, precum şi posibilele incompatibilităţi cu Constituţia, dar opinia acestuia este consultativă, notează documentul CE.

O mare parte din propunerile legislative adoptate de Parlament sunt contestate la Curtea Constituţională înainte de promulgare. În pofida cadrului existent însă, evaluarea impactului şi consultarea publicului nu sunt suficient utilizate. Deşi proiectele de acte normative sunt transmise pentru analiză şi aprobare autorităţilor publice interesate numai după consultarea publicului, această procedură de consultare este percepută drept una formală.

Totuşi, multe autorităţi locale şi centrale nu publică legislaţia propusă pentru dezbatere publică, iar raţiunile de urgenţă sau de securitate naţională sunt adesea invocate pentru a restricţiona transparenţa.

Raportul CE notează că guvernul a luat măsuri pentru a ameliora transparenţa şi posibilitatea tragerii la răspundere. Pe de altă parte, documentul amendează faptul că România are un scor foarte mic în ceea ce priveşte calitatea datelor şi transparenţa privind achiziţiile publice.

De asemenea, guvernul român s-a angajat să implementeze un plan de acţiune care să abordeze problema implementării deciziilor tribunalelor şi aplicarea jurisprudenţei de către administraţia publică. După ce s-a constatat că a încălcat un articol al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului prin eşecul sau întârzierea semnificativă a aplicării deciziilor tribunalului de către stat sau entităţile legale competente, România trebuie să introducă măsuri structurale necesare pentru a garanta executarea deciziilor pecuniare şi nepecuniare de către administraţia publică. România se află sub monitorizarea sporită a Comitetului de Miniştri pentru aplicarea acestui verdict.

Autorităţile independente joacă un rol în apărarea drepturilor fundamentale şi a statului de drept, potrivit raportului. Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO) este un membru asociat neacreditat al European Network on National Human Rights Institutions şi are un mandat provizoriu. În 2020 a fost iniţiată o procedură legislativă pentru a clarifica mandatul şi atribuţiile IRDO, care îi va acorda competenţa de a emite opinii la cererea comisiilor parlamentare asupra unor proiecte sau alte chestiuni privind drepturile omului care sunt examinate în parlament.

Societatea civilă din România este activă în apărarea statului de drept şi a reacţionat la tentative de a limita activităţile unor ONG-uri, notează raportul.

Puternica implicare a societăţii civile în eforturile anticorupţie a fost esenţială pentru încurajarea reformelor. Între 2017 şi 2019, societatea civilă din România a fost activă în criticarea unor reforme controversate şi în exprimarea sprijinului său pentru statul de drept.

De asemenea, raportul notează că actorii implicaţi au raportat mai multe tentative de amestec în activităţile ONG-urilor, dar că reacţia comună a societăţii civile a împiedicat materializarea acestora. Un exemplu în acest sens este transpunerea în legislaţia din România a reglementărilor UE privind combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, despre care s-a evaluat că ar putea avea un impact asupra ONG-urilor, în special cerându-le acestora să publice într-un registru al Ministerului Justiţiei toţi beneficiarii activităţilor lor şi toţi donatorii, o măsură căreia societatea civilă i s-a opus.AGERPRES

Distribuie Distribuie Comentarii