După descoperirea în 1965 a unui monument funerar care oferea informații despre sfârșitul lui Decebal, înfrânt de romani, oamenii de știință au căutat noi indicii despre locul misterios numit Ranisstorum, de numele căruia se leagă moartea regelui dac.

Decebal a fost ultimul rege al Daciei, cunoscut în istorie, înainte de cucerirea romană de la începutul secolului al doilea. Regele dac, considerat unul dintre cei mai puternici dușmani ai Imperiului Roman, a devenit un personaj legendar.

Moartea lui Decebal, ultimul rege al Daciei, a pus capăt celor mai sângeroase războaie dintre daci și romani, încheiate în 106, când conducătorul dacilor a fost ucis ori s-a sinucis în timp ce era urmărit de armatele romane care asediau Sarmizegetusa Regia.

„Când a văzut Decebal că scaunul lui de domnie şi toată ţara sunt în mâinile duşmanului, că el însuşi este în primejdie să fie luat prizonier, îşi curmă zilele. Capul său fu dus la Roma. În felul acesta Dacia ajunse sub ascultarea romanilor şi Traian stabili în ea oraşe de colonişti”, infoma, în secolul al doilea, Dio Cassius, autor al Istoriei Romanilor.

Scena morții regelui dac a fost ilustrată pe faimosul monument antic Columna lui Traian din Roma, care îl înfățișează pe Decebal tăindu-și gâtul cu sabia (sica) înainte de a fi capturat de romani.

„Înainte de a fi atins de mâinile urmăritorilor, Decebal, într-o atitudine maiestuoasă şi sfidătoare, îşi taie gâtul cu sabia-i curbă. Artistul Columnei l-a surprins în cădere, cu genunchiul stâng în pământ, cu mâna stângă, crispată pe marginea mantiei, atingând rădăcina stejarului. Piciorul drept a alunecat lângă scutul mare, bogat împodobit. Cu ultima privire îşi înfruntă duşmanii”, informa istoricul Radu Vulpe, în volumul „Columna lui Traian”.

Același eveniment a fost ilustrată sub o formă diferită pe monumentul funerar de la Filippi (Grecia) al generalului roman Tiberius Claudius Maximus, cel care l-ar fi ucis pe Decebal. În partea de sus a stelei a fost gravat, călare pe cal, ofițerul roman, în fața unui personaj - Decebal - doborât la pământ, din mâna căruia alunecă sabia cu care fie s-a sinucis, fie a încercat să se apere. Decurionul și-a asumat însă învingerea regelui dac.

„Tiberius Claudius Maximus, veteran, a întreprins construcția acestui monument cât era încă în viață (...) A fost promovat soldat cu „plată dublă” (duplicarius) în Panonia de către divinul Traian, de care a fost numit și în funcția de cercetaș în războiul dacilor și a primit de două ori decorații militare pentru vitejie războaiele cu dacii și parții. A fost promovat decurion în aceeași cavalerie și de același împărat pentru că îl capturase pe Decebal și îi adusese capul înapoi la Ranisstorum...”, arată o parte a inscripției.

Descoperirea monumentului a adus în atenția oamenilor de știință numele unei localități dacice necunoscute, Ranisstorum, unde armatele romane conduse de împăratul Traian și-ar fi avut cartierul general. De aici, capul regelui dac ar fi fost adus, ca trofeu, la Roma, și aruncat pe treptele Gemonii, un loc din metropola antică unde erau expuse trupurile duşmanilor împăratului spre a fi batjocorite de mulţime. Iar în final a ajuns în apele Tibrului, potrivit istoricilor.

La fel ca alte toponime dacice menționate în scrierile antice (Kogaionon, Tapae și chiar Sarmizegetusa) și locul exact unde s-ar fi aflat Ranisstorum a stârnit dezbateri.

Unii istorici l-au indicat ca fiind o așezare dacică apropiată de Sarmizegetusa Regia, situată pe Platoul Vârtoapelor din Munții Orăștiei, în timp ce alți istorici au identificat-o ca fiind cetatea dacică Piatra Craivii (județul Alba) din Apuseni, aflată la circa 30 de kilometri de Alba Iulia, deasupra Văii Mureșului sau un castru roman de la Alba Iulia, care a primit numele ei.

Piatra Craivii - ultimul refugiu al lui Decebal

Michael P. Spiedel a fost unul dintre primii istorici care au cercetat monumentul funerar de la Filippi și a încercat să identifice locul unde s-ar fi aflat Ranisstorum.

„Ranisstorum este un toponimic dacic atestat aici pentru prima dată. A doua sa componentă e cunoscută din alte nume de localităţi, ca Durostorum, Getystyrum sau pur şi simplu Sturum, însemnînd pe cit se pare „localitate, loc, oraş". Prima componentă, Rani(s)-, se întâlneşte în epitetul tracic al lui Apollo „Raniskelenosa„, necunoscându-i-se însă înţelesul”, arăta acesta.

Locul unde capul lui Decebal a fost arătat oștirii de către împăratul Traian a fost un castru de legiune, care și-a primit numele de la localitatea dacică Ranisstorum. Tot aici ar fi fost aduse și comorile capturate de la daci, după cucerirea cetăților și înfrângerea dacilor.

„Unde era situat oraşul? Scenele CXXXI-CXXXVII ale Columnei trebuie înţelese în felul următor: după cucerirea capitalei dacice romanii continuă să înainteze în interiorul Transilvaniei şi trec o apă, care nu putea fi alta decât Mureşul. În timp ce dacii îşi părăsesc fortificaţiile de pe mal pentru a se năpusti asupra trupelor auxiliare trecute cele dintâi dincolo, legiunile, trecând râul în bărci dinainte pregătite, ocupă terenul lăsat descoperit şi se îndreaptă către marea aşezare, care este cedată în consecinţă fără luptă. Oraşul se găsea prin urmare dincolo de Mureş şi nu putem să nu ne gândim la Apulum, centrul strategic al ţării” arăta arheologul Michael P. Speidel.

Piatra Craivii - cetatea dacică Apoulon

Potrivit acestuia, săpăturile au scos la iveală lângă Apulum un oraş dacic întărit şi de proporţii neobişnuite, Piatra Craivii, în care putem recunoaşte pe bună dreptate Ranisstorum.

„După nume putea fi în acelaşi timp un oraş sfânt. Căderea lui a dat o asemenea lovitură conducătorilor daci, încât au socotit războiul pierdut iar cei care n-au ales fuga ori supunerea, s-au sinucis. Cartierul general al lui Traian a devenit însă acel castru de legiune din care s-a dezvoltat apoi un oraş - Canabae legionis XIII Geminae, Apulum de mai târziu”, arăta arheologul Michael P. Speidel.

Cetatea Apoulon de la Piatra Craivii, în Munţii Trascău (Apuseni), a fost considerată de unii istorici ca fiind ultimul refugiu al regelui Decebal. Datează din secolul I î. Hr. și a fost construite pe terase amenajate de oameni, susținute de ziduri, cu turnuri de apărare. În incinta ei au fost descoperite ruine ale unor presupuse sanctuare antice. Aici, Decebal s-ar fi retras și tot aici și-ar fi găsit sfârșitul, potrivit unor autori.

Platoul Vârtoapelor și Poiana Omului

Alți istorici au localizat Ranisstorum în zona Platoului Vârtoapelor (video), din vecinătatea Sarmizegetusei Regia. În locul numit „Sub Cununi” datorită cununii de stânci care o înfățișează, se văd urmele unor terase antice pe care au fost descoperite vestigii dacice, dar și romane.

„Pe prima din terasele de aici, cea mai de vest, se păstrează ruinele unei construcții romane, constând din ziduri cu mortar, țigle și cărămizi. Încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, aici au fost descoperite câteva inscripții, precum și peste 500 de denari romani republicani. Este așezarea romană cea mai apropiată de zidurile Sarmizegetusei Regia, al cărei nume însă nu s-a păstrat, dar despre care s-a presupus a fi anticul Ranisstorum”, informa arheologul Ioan Glodariu.

La poalele Platoului Vârtoapelor se află Valea Rea, și ea împânzită de rămășițe ale unor așezări antice. Tot aici au fost identificate peșteri despre care localnicii relatau că ar fi fost locurile unde s-au descoperit comori antice, pe care Decebal le-ar fi ascuns în anii de război.

Decebal, potrivit unor legende locale, și-ar fi găsit sfârșitul în Poiana Omului (video), nu departe de Sarmizegetusa Regia.

Înfățișată în izvoarele antice, înfrângerea regelui dac a fost un prilej de propagandă pentru romani, iar vestea morții sale a circulat peste tot în imperiu, arată izvoarele antice și inscripțiile epigrafice descoperite de-a lungul timpului în șase dintre provinciile romane.

Decebal, dușmanul de temut al romanilor

Deși înfrânt, regele Decebal a rămas în istorie ca un adversar de temut al puternicul Imperiu Roman. Unii istorici susţin că numele Decebal înseamnă „cel curajos” sau „cel puternic”.

„Decebal, regele dacilor, era priceput în ale războaielor şi iscusit la faptă, ştiind când să năvălească şi când să se retragă la timp, meşter în a întinde curse, viteaz în luptă, ştiind a se folosi cu dibăcie de o victorie şi a scăpa cu bine dintr-o înfrângere: pentru cari lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut”, îl descria Dio Cassius, în Istorii, volumele în care a descris războaiele daco-romane.

Potrivit istoricilor, Decebal s-a născut între anii ‘50 şi ‘ 60 d. Hr. şi a ajuns la conducerea dacilor în anul 87, într-o perioadă în care Dacia se afla sub ameninţarea armatelor romane.

Puterea i-a fost cedată de bunăvoie, potrivit relatărilor unor istorici antici, de către regele Duras, iar decizia a permis astfel reorganizarea şi întărirea statului dac.

În vremea lui Decebal, regatul dac a cuprins Transilvania, Banatul, Oltenia, centrul şi sudul Moldovei, fiind considerat mai puternic şi mai bine organizat decât în vremea regelui Burebista, chiar dacă era mai puţin întins.

Graniţele statului dac erau cuprinse între Tisa, Prut și Dunăre, Dobrogea fiind sub influenţă romană. Capitala statului dac era la Sarmizegetusa Regia, în Munţii Orăştiei.