Pentru cei din elita conducătoare a Rusiei care se pregătesc să ajungă în vârf, războiul din Ucraina este un nou progres neașteptat în carieră, scrie Andrei Pertsev, comentator politic la Carnegie Endowment for International Peace.

Din ce în ce mai sensibilă la capriciile președintelui Vladimir Putin, administrația prezidențială este din ce în ce mai dornică să recompenseze veteranii conflictului. Cu toate acestea, nu cei care luptă pe front sunt favorizați, ci oficialii și politicienii care au vizitat prima linie pentru oportunități de fotografie și le-au folosit pentru a-și demonstra radicalismul. Astfel de afișări sunt bine primite la Kremlin.

Elitele se costumează pentru acest rol încă de la începutul războiului: primul adjunct al șefului Statului Major, Serghei Kiriyenko, și secretarul general al partidului de guvernământ Rusia Unită, Andrei Turchak, au inițiat această tendință, purtând haine kaki în zonele nou ocupate din Ucraina.

Aparițiile pe front ale politicienilor carieriști, printre care deputații din Duma de Stat Vitali Milonov, Serghei Sokol și Dmitri Hubezov, au crescut în frecvență în cursul verii. De atunci s-a format o unitate specială de rezervă a deputaților, „Cascada” și în scenă au intrat și alții.

Alexander Sapozjnikov a renunțat la postul de primar al orașului Chita pentru a se oferi voluntar pentru război. Guvernatorul Primorie, Oleg Kozhemiako, a vizitat cu nerăbdare tranșeele. Dmitri Rogozin , fostul șef al Roscosmos, a îmbrăcat și el o uniformă și a plecat pe front.

Nu este clar dacă vreunul dintre ei a luat parte realmente la lupte. Au îmbrățișat însă eticheta de combatant, un pariu care pare să fi dat roade. În aceste zile, Putin vorbește în mod constant despre vitejia celor care luptă în război și chiar și-a ținut discursul de Anul Nou pe fundalul oferit de bărbați și femei în uniformă.

Radicalizarea elitelor

Radicalizarea și militarizarea elitei conducătoare a Rusiei continuă în forță. Guvernatorul din Kursk, Roman Starovoit, vorbește deschis despre faptul că a primit instruire de la Wagner, faimoasa grupare de mercenari; Turchak face aluzie cu nonșalanță la barosul cu care a fost executat transfugul Evgheni Nuzhin, în noiembrie anul trecut; iar Margarita Simonian, redactorul-șef al mașinăriei de propagandă RT, acoperă cu laude gruparea Wagner și pe fondatorul său, Evgheni Prigojin. În acest fel, actorii din sistem îi semnalează lui Putin că sunt radicali autentici ai războiului.

Această revărsare de zel nu este întâmplătoare. Putin se așteaptă ca „soldații să ne încânte din nou și din nou cu rezultatele muncii lor”. La rândul său, administrația prezidențială este pregătită să facă tot ce-i stă în putință pentru a-i prezenta oameni care îl vor umple de mândrie. La alegerile regionale din acest an, de pildă, va promova candidaturile veteranilor de război și îi va încuraja pe guvernatori să viziteze frontul.

Cu toate acestea, Kremlinul s-a confruntat cu obstacole în a-i alinia pe politicienii din interiorul sistemului. În ultimii ani, a început să admită independenți în diverse foruri legislative, în încercarea de a evita provocarea furiei alegătorilor ostili Rusiei Unite, din ce în ce mai nepopulară. Și-a extins patronajul asupra elitelor regionale, garantându-le reprezentare în ramura legislativă și cerând relativ puțin în schimb: și anume, o promisiune de a susține guvernatorii Kremlinului și de a nu intra în opoziție. Astăzi, mizele implicate în a rămâne loial sunt mult mai mari, iar costul este prea mare pentru unii.

Veteranii

Mustrările publice din partea figurilor cu autoritate scăzută - de pildă, ale secretarului general al Rusiei Unite, Andrei Turchak, care i-a reproșat deputatului independent Maxim Vasiliev că și-a petrecut Anul Nou în Mexico City, acesta și ripostând - măresc și mai mult tensiunile în cadrul elitei conducătoare.

Cu toate acestea, nu a fost de ajuns pentru moderarea cerințelor Kremlinului. Dacă în urmă cu un an era considerat neloial să protestezi față de invazie, iar ulterior să rămâi tăcut în privința conflictului, ceea ce trezește suspiciuni astăzi este zelul insuficient pentru război.

Este puțin probabil ca administrația prezidențială să facă din soldații și ofițerii reali manageri și deputați, cu excepția câtorva cazuri simbolice. Prin urmare, cei mai vicleni carieriști își vor însuși eticheta de „veteran”, câștigând-o prin vizite pe front care durează preț de o ședință foto. De unde înainte carieriștii luau parte la programe de formare pentru guvernatori și se înscriau la concursul Liderii Rusiei, conducta carierei trece acum prin Ucraina.

Totodată, politicienii care nu se grăbesc să se supună radicalizării se vor trezi că sunt din ce în ce mai marginalizați. Mai întâi la nivel regional, deși nu este exclus ca veteranii să ocupe și locurile vacante din Duma de Stat și din Consiliul Federației, promovarea lor datorându-se nu atât aptitudinii lor pentru funcție, cât preferințelor lui Putin.

Astfel începe o împărțire între veterani - elitele inferioare și mijlocii - cărora li se vor deschide oportunități și li se vor garanta funcții - și restul lumii.

„Fațada de competență politică și managerială a sistemului va ceda ireversibil locul unei adunături peticite, cusute în funcție de gusturile capricioase ale președintelui. Alături de «veterani» se vor afla tinerii tehnocrați și ceea ce a mai rămas din absolvenții coaliției politice Frontul Popular al Întregii Rusii. Se va ajunge la un exercițiu de selecție negativă din care vor ieși doar cei dispuși să facă orice pentru a atrage atenția conducerii, în timp ce sistemul continuă să se deterioreze”, conchide analistul Andrei Pertsev, comentator politic la Carnegie Endowment for International Peace.