În iunie 2015, la deschiderea Jocurilor Europene de la Baku, unde liderii europeni nu au mers în semn de protest faţă de încălcarea drepturilor omului în Azerbaidjan, Putin l-a prezentat pe Erdogan ca fiind reprezentant al Uniunii Europene, ignorând total prezenţa iresponsabilului de la Bucureşti ce s-a dus acolo din motive medicale (la picioare sau la cap), scrie Sorin Bocancea, doctor în ştiinţe politice, pe blogul său de pe adevarul.ro.

„Turcia, candidată la aderarea la UE, reprezintă Uniunea Europeană“, a spus el. Erdogan i-a făcut atunci jocul lui Putin, care l-a momit cu proiectul gazoductului TurkStream, iar Putin nu a ratat momentul pentru a le arăta europenilor faptul că, atunci când vrea, poate îmbăta pe oricine cu gazele sale.

În vara acestui an, Putin a mai avut un pion prin care i-a ţinut pe europeni în tensiune: grecul Tsipras. Imaginându-şi că Putin îl tratează de la egal la egal, zvăpăiatul premier de la Atena şi-a tratat în mod incalificabil partenerii din Uniune, cam cum îi trata şi iresponsabilul de la Bucureşti prin 2012. Până la urmă, după ce Putin l-a folosit împotriva europenilor, momindu-l cu ceva bani pe care nu-i avea, l-a abandonat iar marelui socialist i-au cam îngheţat ironiile şi populismele pe buze şi a impus poporului său un regim de austeritate mai dur decât s-ar fi gândit un liberal să o facă. Nu îi mai prea aud pe socialiştii din toate ţările ce îl lăudau pe „cârlanul” de la Atena pentru curajul său. Au devenit cu toţii austeri în a mai vorbi despre marea speranţă a socialismului mondial.

Dar, să revenim la Putin şi Erdogan. În vara acestui an, părea că nimic nu îi va despărţi pe cei doi lideri ce au deschis Jocurile Europene. Erdogan nu a fost străin de ceea ce urma să se prăvălească peste Europa. Majoritatea imigranţilor au venit prin Turcia, iar mulţi au venit chiar din Turcia, unde se stabiliseră de ceva timp. Din păcate, autorităţile de la Bruxelles şi liderii celor mai importante state europene, îndeosebi Angela Merkel şi Francois Hollande, au tratat solicitările Turciei total inadecvat. Când aceasta a solicitat, ca stat candidat la UE, relaxarea regimului vizelor în schimbul opririi valului de migranţi spre Europa, liderii europeni amintiţi le-au comunicat emigranţilor, peste umărul lui Erdogan, că îi aşteaptă în Europa. Cum să relaxeze regimul vizelor pentru cetăţenii turci cu origine controlată, cum să afecteze bibeloul din vitrina Uniunii, pe care îl numim „spaţiul Schengen”!? Drept urmare, Erdogan s-a prefăcut că nu îi mai vede pe traficanţi şi i-a lăsat pe refugiaţi să urmeze cântecul de sirenă al doameni Merkel. S-a declanşat un adevărat marş asupra Europei, ce a făcut ţăndări bibeloul pe care liderii europeni au vrut să-l protejeze de viitorii membri ai Uniunii, adică de cetăţenii turci – aşa cum îl protejează în continuare de cetăţenii estici ai Uniunii şi doar de migranţii din state terţe, nu. Ce era mai greu de gestionat pentru UE: o migraţie economică controlată, dinspre o ţară ce a mai furnizat valuri de forţă de muncă Germaniei în anii ‘60-’70 sau una total necontrolată precum cea din vara acestui an, a unei populaţii venită dintr-o zonă de conflict, care poartă cu sine conflictul?

Iresponsabilitatea liderilor europeni l-a împins pe Erdogan în braţele lui Putin. Şi Erdogan, ca şi Tsipras, a avut senzaţia că-şi va face jocul european alături de Putin. Or, Putin vrea să facă jocurile europene singur.

Asistăm în aceste zile la mesaje foarte dure din partea Moscovei, căreia i-a ieşit o mare acţiune. Să ne amintim că nu cu mult timp în urmă Rusia a mai încălcat spaţiul aerian al Turciei şi au fost şi atunci discuţii. Acum, armata Turiciei a reacţionat ca la manual, a respectat protocolul şi i-a atenţionat pe piloţii ruşi. În astfel de situaţii, există un protocol asumat de ambele părţi, astfel încât nimeni nu poate să spună că nu a ştiut. Propaganda Moscovei vine să culpabilizeze Turcia, motivând că a fost vorba doar de 17 secunde de survol. De la câte secunde încolo începe moartea? În situaţie de război, de la o secundă. De la câte secunde încolo se consideră că un spaţiu aerian este violat? De la câte secunde de agresiune se consideră că o persoană este violată? Militarii ruşi au ştiut unde operează şi avionul de luptă nu a fost condus la lumina lanternei, ci prin aparatură ce oferă coordonatele cu precizie. Cine nu respectă protocolul suportă consecinţele.

Ţipă Kremlinul: „Nu e voie să dobori avioane ruseşti. Nu e voie să atentezi la Rusia”. De acord, pe spaţiul aerian rusesc nu e voie. Dar avionul militar rusesc doborât violase spaţiul aerian al unei ţări suverane, iar piloţii au ignorat avertismentele. Formula corectă în acest caz este: „nu e voie să încalci spaţiul aerian al Turciei. Nu e voie să atentezi la Turcia şi la niciun stat, chiar nici la Ucraina! E voie să dobori un avion militar care îţi violează spaţiul aerian şi îţi ignoră avertismentele!” Indiferent dacă evenimentul a fost o greşeală a piloţilor ruşi sau un act de provocare, Moscova l-a gestionat foarte bine. Din partea agresoare s-a transformat rapid în parte agresată ce solicită scuze şi îşi justifică viitoarele agresiuni.

Dar eu cred că nu a fost prima variantă. Dacă ar fi fost o greşeală a piloţilor, Rusia ar fi făcut eforturi să închidă cazul de comun acord cu Turcia. Dar, refuzul lui Putin de a vorbi cu Erdogan, viteza cu care a venit deja cu planuri, anunţând oficial că activează sistemul antirachetă S-400 deja montat în zonă, la 50 de km de graniţa Turciei, dar despre care nu vorbise până atunci, mă fac să cred că incidentul a fost o provocare din partea Rusiei. Acum ea va spune că are motiv să utilizeze sistemul pe care îl pregătise deja şi a cărei existenţă trebuia să o lanseze public. Şi, cu această ocazie, a scăpat şi de turci în „coaliţia anti-ISIS”, pentru că Rusia vrea să facă singură nu doar jocurile europene, ci şi pe cele din Orientul Mijlociu. Trebuie să recunoaştem că a fost o lovitură măiastră.

În această situaţie, Turcia s-a aflat într-o situaţie loose-loose. Dacă nu riposta, acum ar fi fost acuzată că sprijină Rusia în demersul ei mai degrabă pro-Assad decât anti-ISIS şi s-ar fi dovedit un stat slab. Ripostând, a ajuns să fie acuzată de agresiune la adresa Rusiei, fapt pentru care trebuie să plătească.

Totuşi, Turcia a trecut un test din punctul de vedere al unui membru NATO. A ripostat aşa cum legislaţia i-a permis s-o facă, chiar dacă în cauză era vorba de Rusia. Iar declaraţia lui Erdogan este una corectă: „Dorim ca acest lucru să nu se fi întâmplat, dar din nefericire s-a întâmplat. Sper să nu se mai întâmple.” Ce să nu se mai întâmple? Rusia să nu mai violeze spaţiul aerian. „Dacă permitem să ne fie încălcate drepturile suverane... atunci teritoriul nu ar mai fi teritoriul nostru.” Corect. Cred că acest gest al Turciei ar trebui tratat ca atare de către partenerii din Alianţă. Din punctul de vedere al unui stat membru NATO al cărui spaţiu aerian a fost violat, Turcia a trecut testul şi declaraţia lui Erdogan demonstrează disponibilitatea spre negocieri şi nu spre conflict de dragul conflictului. Urmează ca NATO să menţină rezultatul, să nu înghită gogoaşa compătimirii agresorului (Rusia, în acest caz) şi a culpabilizării victimei (Turcia, în acest caz), după o schemă ideologică la modă prin cancelariile şi cafenelele europene.

Conferinţa COP-21 de săptămâna viitoare de la Paris este un bun prilej pentru partenerii NATO să reafirme principiile Tratatului, să fie solidari cu Turcia şi să demonstreze faptul că nu doar Turcia a trecut testul. Europa ar putea fi afectată strategic de acest conflict dacă ar continua politica ambiguităţii şi a duplicităţi în raport cu cele două părţi. Europa are anumite obligaţii în NATO şi trebuie să şi le îndeplinească. Europa trebuie să ţină aproape de ea Turcia pentru că aşa îi cere Tratatul şi pentru că Turcia este un stat important sub aspect geostrategic. Dacă nu îşi vor respecta angajamentele din cadrul NATO, liderii europeni vor ajunge în situaţia de a submina autoritatea organizaţiei ce îi asigură securitatea, aşa cum au subminat stabilitatea spaţiului Schengen. Situaţie în care nu doar turcul plăteşte.

Distribuie Distribuie Comentarii