Dar, oricât de impresionant sună aceste afirmaţii, este greu de crezut că armata ucraineană este capabilă de o contraofensivă rapidă şi eficientă în acelaşi timp. O răsturnare a cursului războiului, dacă se va întâmpla, va dura ceva timp şi va necesita o planificare atentă, comentează în cotidianul britanic „The Guardian” jurnalistul Dan Sabbagh, specializat în chestiuni militare.
Atacată de Rusia, Ucraina are tot dreptul să-şi prezinte perspectivele şi să spere la respingerea agresorului. Ideea unei contraofensive „este extrem de populară în Ucraina”, spune Orisia Luţevici, cercetătoare la Institutul Regal pentru Afaceri Internaţionale (Chatham House), iar Kievul trebuie să convingă Occidentul că doar cu un sprijin important din partea sa armata ucraineană poate avea şanse realiste să alunge forţele invadatoare.
Ucraina a început războiul cu 125.000 de militari, plus 100.000 de poliţişti şi grăniceri, după cum arată date publicate de Institutul Internaţional de Studii Strategice (IISS). Acum spune că ridică o armată de 700.000 de soldaţi, plus 300.000 de paramilitari. Dacă reuşeşte o astfel de mobilizare, o problemă-cheie poate fi calitatea noilor recruţi.
Bătălia din Donbas, purtată de Rusia cu bombardamente masive, a produs multe victime în rândul armatei ucrainene. Au fost vehiculate mai multe cifre despre pierderile suferite de ţara atacată, dar, conform ultimelor informaţii oficiale, acestea s-ar ridica la o medie de 100 de soldaţi pe zi. Adăugând între 300 şi 400 de răniţi, se ajunge la un bilanţ lunar de 15.000 de soldaţi. Aşadar, în trei luni de lupte intense în Donbas, armata ucraineană ar fi pierdut cel mult 45.000 de soldaţi. În plus, 7.200 de soldaţi ucraineni sunt daţi dispăruţi de la începutul războiului, estimează jurnalistul britanic.
Necesitatea de a spori forţa de luptă a Ucrainei este recunoscută atât de conducerea de la Kiev, cât şi de partenerii săi occidentali. Marea Britanie a început deja să antreneze recruţi ucraineni, având o capacitate de instruire de 10.000 de persoane la 120 de zile.
Unii dintre recruţii ucraineni, cu vârste cuprinse între 18 şi 60 de ani, nu au tras niciodată cu o armă. Practic, este o armată care trebuie formată de la zero. Însă, spune un instructor militar britanic, recruţii ucraineni învaţă destul de repede elementele de bază.
O astfel de pregătire militară este în mod clar necesară şi urgentă pentru ucraineni, dar o contraofensivă de succes va dura ceva timp şi va necesita utilizarea strategică a unei combinaţii de arme, o concentrare de forţe de cel puţin trei la unu (se crede că ruşii au reuşit în Donbas cu o concentrare de şapte la unu) şi arme occidentale avansate.
În timp ce îşi epuizează stocul de arme sovietice, Ucraina face un lobby puternic pentru a obţine arme standard NATO. Statele Unite, principalul furnizor de arme pentru Ucraina din cadrul NATO, ajută, dar cu precauţie. Însă ceea ce livrează are impact pe câmpul de luptă, cum ar fi sistemele de rachete HIMARS. Este un fapt recunoscut chiar şi în Rusia, unde un fost lider al separatiştilor proruşi din Donbas, Igor Ghirkin, spune că sistemele ruseşti antiaeriene sunt ineficiente în faţa HIMARS, care au distrus de la depărtare în ultimele zece zile mai mult de zece de depozite de arme şi muniţii şi au lovit mai mult de zece posturi de comandă ale forţelor invadatoare.
Lovind adânc în spatele liniilor inamicului, Ucraina speră că va perturba capacitatea acestuia de a-şi continua ofensiva distrugătoare din Donbas. Un indiciu-cheie al capacităţii Ucrainei de a-i opri pe ruşi este dacă aceştia din urmă vor fi sau nu în stare să lanseze o ofensivă de amploare împotriva oraşelor Sloviansk şi Kramatorsk, din regiunea Doneţk. Până acum, Rusia a tras aproximativ 20.000 de obuze pe zi, distrugând încet Severodoneţk şi alte localităţi ucrainene aflate în calea ofensivei sale.
„Dacă ofensiva rusă în Donbas va creşte în intensitate, va exista o presiune tot mai mare asupra ucrainenilor pentru a lansa un contraatac major. Dar, cu cât au la dispoziţie mai mult timp de pregătire, (...) cu atât au mai multe şanse de reuşită”, subliniază Ben Barry, expert în război terestru la IISS. Eşecul, în schimb, ar putea fi un dezastru politic pentru Kiev.
Barry aduce aminte de Operaţiunea Furtuna, ultima mare bătălie a războiului pentru independenţa Croaţiei. Lansată la 4 august 1995, operaţiunea s-a încheiat în doar trei zile cu victoria armatei croate. Succesul a venit după trei ani de impas şi a fost posibil în urma unei pregătiri adecvate, care se datorează inclusiv unor consultanţi militari americani. „Pot exista motive pentru care astfel de războaie durează ani, nu luni” de zile, conchide Ben Barry, potrivit „The Guardian”.
